Evangelia zilei:

Pãrintele Calistrat Chifan – Despre ascultarea de duhovnic

Mări­mea textului:
Mic | Mare

 

 

 

Calistrat Chifan

Am avut aici în sat o bătrâ­nă, Ruxan­da, care era bol­na­vă de ciro­ză şi de acum îşi vomi­ta fica­tul. Eram în săp­tămâ­na brân­zei, vine­rea, mai erau două zile şi tre­bu­ia să încea­pă pos­tul. Ca să vezi cum cei afla­ţi pe patul de moar­te ascul­tă de duhov­nic, ca să vezi cât e de mare tai­na aceas­ta a duhovniciei.
Mă chea­mă nora ei şi-mi spu­ne: “Părin­te, soa­cra mea e sla­bă, te rog dacă vrei să vii s‑o împăr­tă­şeşti că se duce”. Eu mi-am luat Sfin­te­le Tai­ne la mine, epi­tra­hi­lul şi tot ce mi‑a tre­bu­it, ajung la ea aca­să, intru în casă şi văd aşa, ca un sche­let, cu o bur­tă mare în faţă. Zic: “Ce faci, buni­că?” “Bate moar­tea la uşă. E gata.” “Nu‑i gata, ai mân­cat azi?” “Am mân­cat.” “Nu te pot împăr­tă­şi. Mâi­ne e sâm­bă­tă, mănânci car­ne, că‑i Lăsa­ta Secu­lui, dumi­ni­că bei ţui­că şi vin, că‑i Lăsa­ta Secu­lui, faci aco­lo o fri­ga­re mare de găi­nă cu smân­tâ­nă şi de luni începi să pos­teşti. Vineri vin să te împăr­tă­şesc. N‑ai voie să mori până vineri, Dacă vine înge­rul sau Dum­ne­zeu şi-ţi spu­ne că tre­bu­ie să te ia, îi spui aşa, că părin­te­le Calis­trat a spus să tră­iesc până vineri.” “Părin­te, mai prind eu vine­rea?” “Taci din gură că nu mori, fă ascul­ta­re!” Şi-mi iau epi­tra­hi­lul şi vin acasă. 

Vineri ter­min eu slu­j­ba la bise­ri­că, Litur­ghia îna­in­te-sfinţi­tă, cum se face în acea săp­tămâ­nă, şi-mi aduc amin­te în jur de ora unu: “Baba mea, săra­ca, tre­bu­ia de dimi­nea­ţă să mă duc s‑o împăr­tă­şesc”. M‑am luat cu Litur­ghia îna­in­te-sfinţi­tă, cu slu­j­be mai lungi, cum sunt în pri­ma săp­tămâ­nă, cu cuvin­te de folos, cu aca­tis­te şi s‑a făcut vreo unu şi ceva. Şi vine în ogra­dă un om pe care îl şti­am eu, cu Aro. Zic: “Avem o trea­bă urgen­tă. Hai, că moa­re cine­va şi rămâ­ne neîm­păr­tă­şit, hai cu mine că n‑avem timp, dis­cu­tăm după aia”. Zis şi făcut. M‑am suit în Aro şi direct la ea, în celă­lalt capăt de sat, că‑s vreo trei kilometri.
Când ajung la uşa casei ei, nora îmi zice: “Hai, părin­te, că are deja halu­ci­na­ţii”. “Ce halu­ci­na­ţii are? Ce face, ia s‑aud.” “De azi dimi­nea­ţă tot spu­ne aşa: ‘Nu mă puteţi lua, că nu a ajuns încă părin­te­le, aveţi olea­că de răb­da­re, închi­deţi poar­ta, des­chi­deţi fereas­tra, hai, sta­ţi pe lai­ţă şi aştep­ta­ţi’, întreb: ‘Mamă, dar ce vezi?’. ‘Dar tu n‑ai min­te? Nu‑i vezi cât sunt de fru­moşi? Uite cum aşteap­tă săra­cii, să mă ia, dar dacă părin­te­le întâr­zie?’ Vai, părin­te, numai aiu­rea vor­beş­te.” “Ei, vor­beş­te aiu­rea! Aiu­rea eşti tu care nu ştii ce înseam­nă moar­tea, ea ştie ce spu­ne.” Intru în casă şi zic: “Ei, buni­că, vezi că n‑ai murit?” “Vai, părin­te, de azi de dimi­nea­ţă mă aşteap­tă, săra­cii; iaca‑s tru­di­ţi şi ei de atâ­ta aştep­ta­re, le-am zis să mai şadă olea­că pe lai­ţă.” “Dar cine‑s, buni­că, cum îs, ce vezi? Că eu nu văd nimic.” “Ei, uite cât sunt de fru­moşi! Ia ca, mă aşteap­tă! Cât îs de bucu­roşi că ai venit!” “Las’ să fie bucuroşi.” 

Ii fac dez­le­ga­rea, îi dau Sfin­te­le Tai­ne în gură şi-mi zice: “Părin­te, mă aju­ţi să mă întorc cu faţa la pere­te?” “Da, buni­că, numai­de­cât te întind cu faţa la pere­te.” Zice: “Ce dorinţă vrei mata să-ţi înde­pli­nesc eu îna­in­te de a muri?” “Să-mi înde­pli­neşti una sin­gu­ră: dacă ai să te întâl­neşti cu mama mea, să‑i spui de la mine c‑o rog să se roa­ge pen­tru mine.” Şi zic: “Mori sănă­toa­să”. “Iaca, acu­ma mor, că nu mai au nici ei răb­da­re să mă aştep­te.” Şi se întoar­ce cu faţa la pere­te şi se întin­de aşa, cu zece cen­ti­me­tri mai lun­gă decât era, şi rămâ­ne nemişcată.
Şi‑i zic noră-si: “Pune mâna pe ea, vezi ce‑i cu ea, e vie, e moar­tă?” Eu eram deja la uşă, îmi lua­sem epi­tra­hi­lul. Spu­ne: “Când ajun­geţi la mănăs­ti­re să i se tra­gă clo­po­tul, că a murit”.

Dis­tri­bu­ie:

3 Rãspunsuri la Pãrintele Calistrat Chifan – Despre ascultarea de duhovnic

Lasã un Rãspuns:

Lasă un Răspuns: