Evangelia zilei:

Prea Cinstirea Maicii Domnului

Mări­mea textului:
Mic | Mare

 

 

 

Icoana de la Manastirea Nicula

Mai­ca Dom­nu­lui ocu­pa un loc cu totul apar­te in pie­ta­tea cre­din­cio­si­lor orto­doc­si romani. Ade­se­ori, ca o scur­ta invo­ca­re, dar si ca o scur­ta for­ma de prea cin­sti­re a Mai­cii Dom­nu­lui, se aud ros­tin­du-se cuvintele:
«Doam­ne, Mai­ca Dom­nu­lui!» sau:
«Dum­ne­zeu si Mai­cu­ta Dom­nu­lui!», ambe­le expre­sii fiind inso­ti­te inde­obs­te si de sem­nul sfin­tei Cruci. Si intr-un caz si in cela­lalt se obser­va o aso­ci­e­re doc­tri­na­ra corec­ta a ape­la­ti­vu­lui «Doam­ne», refe­ri­tor la Dom­nul nos­tru Iisus Hris­tos, si Sfan­ta Sa Mai­ca, ori intre nume­le lui Dum­ne­zeu ca Sfan­ta Tre­i­me si Mai­ca Dom­nu­lui cu for­ma dimi­nu­ti­vu­lui bine­cu­nos­cut, «Mai­cu­ta».

Ana­li­za aten­ta a aces­tor doua moduri de invo­ca­re a Mai­cii Dom­nu­lui ara­ta o puter­ni­ca mani­fes­ta­re afec­ti­va a cre­din­cio­su­lui, fie ca se expri­ma un sen­ti­ment de sur­pri­za, de com­pa­siu­ne ori de spe­ran­ta, fie ca se inten­tio­nea­za – cum este si corect – soli­ci­ta­rea aju­to­ru­lui supra­fi­resc, prin ruga­ciu­ne, la un moment de cum­pa­na sufle­teas­ca. Fara a intra insa in deta­li­i­le unei ast­fel de ana­li­ze – inte­re­san­ta si ori­gi­na­la in ea insa­si – remar­cam acest semn deo­se­bit de pie­ta­te al cre­din­cio­si­lor romani orto­doc­si fata de Mai­ca Dom­nu­lui. Totu­si, este nece­sar sa urma­rim in con­ti­nu­a­re care sint moti­ve­le si teme­iu­ri­le orto­do­xe pen­tru prea cin­sti­rea Mai­cii Domnului. 

1. Mai­ca Dom­nu­lui in ico­no­mia man­tu­i­rii nea­mu­lui omenesc:
In Sfan­ta Scrip­tu­ra avem doua moda­li­tati de pre­zen­ta­re a Mai­cii Dom­nu­lui: una pre­fi­gu­ra­ti­va sau tipi­ca, in Vechiul Tes­ta­ment, si alta direct sau deplin reve­la­ta, in Noul Testament.

In Vechiul Tes­ta­ment se face men­tiu­ne des­pre femei care au avut o insem­na­ta­te spe­cia­la in isto­ria man­tu­i­rii pina la veni­rea lui Mesia. Ast­fel, Eva pri­mea faga­du­in­ta izbin­zii asu­pra dia­vo­lu­lui ispi­ti­tor meta­mor­fo­zat in sar­pe (Face­re 3, 15); Sar­ra deve­nea mai­ca unui popor nou, a popo­ru­lui ales si chiar a mai mul­tor popoa­re (Face­rea 17, 15–16); Rebe­ca si Rahi­la mode­le de mame devo­ta­te si sotii cre­din­cioa­se, har­ni­ce si ospi­ta­li­ere, si-au spri­ji­nit fiii lor si I‑au inta­rit cu sfa­tul lor (Face­rea 27, 5–17 si 42–45; 35, 16–18); Iae­la (Jude­ca­tori 4, 17–22) si Rut (Rut 4, 13–22), Ana (mama lui Samu­el (1 Regi 1, 10–11 si 27–28) si Este­ra (Este­ra, 5, 1–7, 3–6) au ara­tat evla­vie deo­se­bi­ta, iubi­re netar­mu­ri­ta pen­tru popo­rul ales si pen­tru lucra­rea lui Dum­ne­zeu in lume.

In Noul Tes­ta­ment, Mai­ca Dom­nu­lui este mereu ala­turi de Man­tu­i­to­rul Hris­tos, sufe­rind dim­pre­u­na cu El, ca mama, chi­nu­ri­le Gol­go­tei si bucu­rin­du-se de Invi­e­rea din morti, ca si de Inal­ta­rea la cer. Apoi, dupa Inal­ta­re, Ea devi­ne cu pre­di­lec­tie cen­trul aten­ti­ei fires­ti a Sfin­ti­lor Apos­toli fata de Mai­ca dum­ne­ze­ies­cu­lui lor Inva­ta­tor si Domn. Din­tre Sfin­tii Apos­toli Sfan­tul Ioan Evan­ghe­lis­tul, ca uce­nic iubit al Man­tu­i­to­ru­lui si caru­ia Fiul lui Dum­ne­zeu I‑a incre­din­tat gri­ja pen­tru Mai­ca Dom­nu­lui inca dina­in­tea mor­tii pe cru­ce, a cinstit‑o ca pe o Mama a sa si a Bise­ri­cii inte­me­ia­te la Cinci­ze­ci­me. De alt­fel, Bise­ri­ca pri­ma­ra s‑a con­sti­tu­it in momen­tul opri­rii Sfan­tu­lui Duh pes­te Apos­to­lii adu­nati in jurul Mai­cii Dom­nu­lui (Fap­te 1, 14 si 2, 1–3).
Spre deo­se­bi­re de cele­lal­te femei men­tio­na­te in Vechiul si in Noul Tes­ta­ment, numai Mai­ca Dom­nu­lui a fost obiec­tul unor pro­fe­tii. Isa­ia a pre­zis ca Fecioa­ra va nas­te pe Man­tu­i­to­rul in chip minu­nat, ca un mare semn dum­ne­ze­iesc de izba­vi­re a popo­ru­lui ales si de man­tu­i­re a lumii: «Pen­tru aceas­ta Dom­nul meu va va da un semn: Iata Fecioa­ra va lua in pin­te­ce si va nas­te fiu si vor che­ma nume­le lui Ema­nu­el» (Isa­ia 7, 14). Ezi­chiel a pro­fe­tit des­pre Mai­ca Dom­nu­lui ca Puru­rea Fecioa­ra in viziu­nea sa des­pre noul tem­plu al lui Dum­ne­zeu, simbolizind‑o printr‑o poar­ta tai­ni­ca a Dum­ne­ze­u­lui lui Isra­el. «Si mi‑a zis Dom­nul: «Poar­ta aceas­ta va fi inchi­sa, nu se va des­chi­de si nici un om nu va intra pe ea, caci Dom­nul Dum­ne­ze­ul lui Isra­el a intrat pe ea. De ace­ea va fi inchi­sa» (Eze­chiel 44, 2). Iere­mia inchi­pu­ie tot Isra­e­lul intr‑o fecioa­ra care si intoa­re­ce la Dom­nul si Sta­pa­nul ei pen­tru ascul­ta­re, ca sa devi­na «Locas al drep­ta­tii si mun­te sfant» bine­cu­vin­tat de Dum­ne­zeu (Iere­mia 31, 21–23). Psal­mis­tul o des­crie pe Sfan­ta Fecioa­ra ca pe o Impa­ra­tea­sa ce sade de‑a dreap­ta lui Dum­ne­zeu: «Stat‑a impa­ra­tea­sa de‑a dreap­ta Ta, imbra­ca­ta in hai­na auri­ta si prea infru­mu­se­ta­ta» (Psalm 44, 11). Dar tot Mai­ca Dom­nu­lui este pre­in­chi­pu­i­ta aici si ca Fii­ca Impa­ra­tu­lui Dum­ne­zeu, impo­do­bi­ta si urma­ta de fecioa­re, cu alai: «Toa­ta sla­va fii­cei Impa­ra­tu­lui este ina­un­tru, imbra­ca­ta cu tesa­turi de aur si prea infru­mu­se­ta­ta. Adu­ce­se-vor Impa­ra­tu­lui fecioa­ra in urma ei, pri­e­te­le ei se vor adu­ce tie» (Ps. 45, 15–16). Fara indo­ia­la ca aces­te fecioa­re inso­ti­toa­re sint nenu­ma­ra­te­le fecioa­re muce­ni­te, care au urmat in sme­re­nie si sfin­te­nie jert­fel­ni­cia Mai­cii Dom­nu­lui, tot asa cum feme­i­le miro­no­si­te au insotit‑o in momen­te­le gre­le ale Pati­mii si ingro­pa­rii dom­nu­lui nos­tru Iisus Hris­tos. De ase­me­nea, drep­tul Sime­on a pre­zis sufe­rin­ta Mai­cii Dom­nu­lui zicindu‑I, dupa ce a bine­cu­vin­tat pe Prun­cul Iisus: «Iata, Aces­ta este pus spre cade­rea si spre ridi­ca­rea mul­to­ra din Isra­el si spre semn de con­tra­zi­ce­re ca sa se des­co­pe­re gin­du­ri­le din mul­te inimi. Si prin insu­si sufle­tul tau va tre­ce sabie» (Luca 2, 34–35).

Mai pre­sus de cin­sti­rea ome­neas­ca fata de Mai­ca Dom­nu­lui, adu­sa prin cuvin­te­le pro­fe­ti­i­lor amin­ti­te aci, este insa cin­sti­rea dum­ne­ze­ias­ca adu­sa ei in chip minu­nat. Ast­fel, ina­in­te de momen­tul extra­or­di­nar al Intru­pa­rii Cuvin­tu­lui lui Dum­ne­zeu, Sfan­ta Fecioa­ra a fost ves­ti­ta de Dum­ne­zeu prin inger ca a fost alea­sa pen­tru a nas­te pe Insu­si Cuvin­tul lui Dum­ne­zeu , cum ara­ta Sfan­tul Evan­ghe­list Luca. Inge­rul Gavril a fost tri­mis de la Dum­ne­zeu catre o fecioa­ra din casa lui David, al carei nume era Maria: «Si intrind inge­rul la ea, a zis: Bucu­ra-te, cea pli­na de dar, Dom­nul este cu tine. Bine­cu­vin­ta­ta est tu intre femei. Iar ea vazindu‑l s‑a tul­bu­rat de cuvin­tul lui si cuge­ta in sine: Ce va fi insem­nind ura­rea aceas­ta? Si inge­rul a zis: Nu te teme Marie, caci ai aflat har la Dum­ne­zeu. Si iata, vei lua in pin­te­ce si vei nas­te fiu si vei che­ma nume­le lui Iisus. Aces­ta va fi mare si Fiul Celui Pre­i­nalt se va che­ma si Dom­nul Dum­ne­zeu ii va da Lui tro­nul lui David, tatal Sau, si va impa­rati pes­te casa lui Iacov in veci si impa­ra­tia Lui nu va avea sfir­sit. Si a zis Maria catre inger: Cum va fi aceas­ta, de vre­me ce eu nu stiu de bar­bat? Si ras­pun­zind, inge­rul I‑a zis: Duhul Sfant se va pogori pes­te tine si pute­rea Celui Preai­nalt te va umbri; pen­tru ace­ea si Sfan­tul Care se va nas­te din tine, Fiul lui Dum­ne­zeu se va che­ma» (Luca 1, 28–35).
Nas­te­rea Man­tu­i­to­ru­lui Hris­tos din Sfan­ta Sa Mai­ca a fost insem­na­ta in chip minu­at cu eve­ni­men­te ceres­ti si paman­tes­ti: apa­ri­tia unei ste­le mari pe cer (Matei 2, 1–11), cala­u­zi­toa­re pen­tru magii care au venit sa se inchi­ne Prun­cu­lui Iisus; un inger al lui Dum­ne­zeu a ves­tit pas­to­ri­lor ca «vi s‑a nas­cut azi Man­tu­i­tor, Care este Hris­tos Dom­nul, in ceta­tea lui David» (Luca 2, 11); alti ingeri, «mul­ti­me de oas­te cereas­ca», lau­dau pe Dum­ne­zeu si ziceau: «Sla­va intru cei de sus lui Dum­ne­zeu si pe pamant pace, intre oameni buna­vo­ire» (Luca 2, 13–14). Pe aces­te lucruri minu­na­te, ca si pe alte­le in lega­tu­ra cu Nas­te­rea Man­tu­i­to­ru­lui si copi­la­ria Lui – ara­ta Sf. Evan­ghe­list Luca – Mai­ca Dom­nu­lui le pas­tra in ini­ma ei (Luca 2, 19 si 51), intru­cit stia ca ele sint cu totul mai pre­sus de ceea ce poa­te cuge­ta min­tea ome­neas­ca, si ca sint lucrari dumnezeiesti.
Asa­dar, Mai­ca Dom­nu­lui are un loc deo­se­bit in isto­ria man­tu­i­rii nea­mu­lui ome­nesc pen­tru ca ea este noua Eva cura­ti­ta de paca­tul neas­cul­ta­rii prin ascul­ta­rea de Dum­ne­zeu la Intru­pa­rea Man­tu­i­to­ru­lui, este Mama Fiu­lui lui Dum­ne­zeu Intru­pat (Ema­nu­el); iar intru­cit Bise­ri­ca este numi­ta Trup al lui Hris­tos, popor nou de cre­din­cio­si etc., Mai­ca Dom­nu­lui este si Mai­ca a Bise­ri­cii, a tutu­ror celor renas­cuti prin Hris­tos, prin Sf. Tai­na a Botezului.

2. Pre­a­cin­sti­rea Mai­cii Dom­nu­lui in Bise­ri­ca Ortodoxa:
Bise­ri­ca Orto­do­xa inva­ta ca numai lui Dum­ne­zeu in Tre­i­me: Tatal, Fiul si Sfan­tul Duh, I se cuvi­ne ado­ra­re sau inchi­na­re, dar ca Mai­cii Dom­nu­lui, sfin­ti­lor ingeri, sfin­ti­lor, sfin­te­lor moas­te, sfin­te­lor icoa­ne si Sfin­tei Cruci se cuvi­ne sa dam cin­sti­rea potri­vi­ta. Intru­cit Mai­ca Dom­nu­lui este cea din­tii din­tre sfin­ti, ei I se acor­da «prea cin­sti­re» (iper­do­ulie), supra­ve­ne­ra­re. Sfin­ti­lor li se acor­da numai «cin­sti­re» (doulia) sau vene­ra­rea. In Noul Tes­ta­ment Mai­ca Dom­nu­lui a fost prea cin­sti­ta de Eli­sa­be­ta, mama Sfan­tu­lui Ioan Bote­za­to­rul, care «s‑a umplut de Duhul Sfant» si a zis: «Bine­cu­vin­ta­ta esti tu intre femei si bine­cu­vin­tat este rodul pin­te­ce­lui tau. Si de unde mie aceas­ta, ca sa vina la mine Mai­ca Dom­nu­lui meu?» (Luca 1, 41–42). Apoi, dupa salu­ta­rea Eli­sa­be­tei, insa­si Prea Sfan­ta Fecioa­ra a mar­tu­ri­sit, ca intr‑o pro­fe­tie, ca pe ea «o vor ferici toa­te nea­mu­ri­le» (Luca 1, 48). Insa cel mai sub­stan­ti­al argu­ment pen­tru prea cin­sti­rea Mai­cii Dom­nu­lui in Bise­ri­ca Orto­do­xa il con­sti­tu­ie res­pec­tul dat de Insu­si Man­tu­i­to­rul pro­pri­ei Mame in tim­pul copi­la­ri­ei si ado­les­cen­tei, apoi in decur­sul lucra­rii Sale publi­ce cind, la ruga­min­tea ei, a facut minu­nea din Cana Gali­le­ii, sau cind a incredintat‑o uce­ni­cu­lui prea iubit in ulti­me­le cli­pe ale vie­tii Sale paman­tes­ti, zicind: «Feme­ie, iata fiul tau! Apoi cind a zis uce­ni­cu­lui: «Iata mama ta!» (Ioan 19, 26). Si, ne spu­ne Sfan­ta Scrip­tu­ra, «din cea­sul ace­la uce­ni­cul a luat‑o la sine» (Ioan 19, 27). De aici, din fap­tul ca abia ina­in­te de a‑si sfir­si via­ta paman­teas­ca pe Cru­ce, Man­tu­i­to­rul a incre­din­tat pe Sfan­ta Fecioa­ra uce­ni­cu­lui in care avea cea mai mare incre­de­re si care‑L inso­ti­se pina in ulti­ma cli­pa fara ezi­ta­re, des­prin­dem con­clu­zia fireas­ca si cla­ra, ca Mai­ca Dom­nu­lui s‑a aflat pina in acel moment in gri­ja deo­se­bi­ta a Fiu­lui. Caci daca Iisus ar fi avut alti frati – cum gre­sit inter­pre­tea­za unii cre­din­cio­si anu­mi­te pasa­je din Noul Tes­ta­ment – ce rost ar fi avut ca Man­tu­i­to­rul sa incre­din­te­ze pe Mama lui, «cu lim­ba de moar­te» sau ca un lega­mint de neschim­bat, uce­ni­cu­lui prea iubit, iar aces­ta din urma sa se ingri­jeas­ca de ea ca la pro­pria mama? Caci se spu­ne fara echi­voc, chiar de Sfan­tul Evan­ghe­list Ioan, caru­ia I se face aceas­ta incre­din­ta­re, ca «din cea­sul ace­la uce­ni­cul a luat‑o la sine» (Ioan 19, 27). Iar aceas­ta mar­tu­rie, apa­rent sim­pla este covirsitoare!

Sfin­tii Apos­toli au cin­stit in chip deo­se­bit pe Mai­ca Dom­nu­lui. La fel au facut si urma­sii lor, epi­sco­pii, pre­o­tii si dia­co­nii de tot­dea­u­na ai Bise­ri­cii Orto­do­xe, fiind pil­da cen­tru cre­din­cio­sii lor. Iar cind, prin for­mu­le ere­ti­ce sub­ti­le s‑a incer­cat sa se alte­re­ze doc­tir­na orto­do­xa des­pre Intru­pa­rea Fiu­lui lui Dum­ne­zeu si des­pre ade­va­ra­ta prea cin­sti­re ce se cuvi­ne Mai­cii Dom­nu­lui, epi­sco­pii Sino­du­lui Ecu­me­nic de la Efes (431) au defi­nit atit dog­ma hris­to­lo­gi­ca imp­tri­va lui Nes­to­rie cit si atri­bu­tul de «Nas­ca­to­re de Dum­ne­zeu» pen­tru Mai­ca Dom­nu­lui. De al mij­lo­cul seco­lu­lui al IV-lea ina­in­te, in Bise­ri­ca Orto­do­xa, asa­dar, s‑a men­ti­nut neschim­ba­ta inva­ta­tu­ra ca Mai­ca Dom­nu­lui a nas­cut cu trup ome­nesc real pe Fiul lui Dum­ne­zeu cel nas­cut din Tatal ina­in­te de toti vecii, cum se sta­bi­li­se deja in sedin­te­le Sino­du­lui I Ecu­me­nic (Nice­ea, 325) si cum se mar­tu­ri­sea in Sim­bo­lul de cre­din­ta. Sino­dul de la Efes a inta­rit si el cu deta­lii, inva­ta­tu­ra orto­do­xa des­pre Nas­ca­to­rea de Dum­ne­zeu sau, in gre­ces­te The­o­to­kos. Mai tir­ziu, Sin­do­ul al VII-lea Ecu­me­nic (Nice­ea, 787) a rea­fir­mat aceas­ta inva­ta­tu­ra, impre­u­na cu inva­ta­tu­ra orto­do­xa des­pre cin­sti­rea sfin­te­lor icoa­ne, a sfin­te­lor moas­te si sem­nu­lui Sfin­tei Cruci, nea­ba­tin­du-se de la ace­ea­si inva­ta­tu­ra apos­to­li­ca neintrerupta,
Prea cin­sti­rea Mai­cii Dom­nu­lui in Bise­ri­ca Orto­do­xa se face in diver­se chi­puri, pe care le vom ara­ta de aici ina­in­te, si anu­me: a) invo­ca­re ei in ruga­ciu­ne, zugra­vi­rea chi­pu­lui ei in icoa­ne mura­le sau pe lemn etc., c) tine­rea sar­ba­to­ri­lor rin­du­i­te de Sfan­ta Bise­ri­ca in cin­stea Mai­cii Dom­nu­lui, d) atri­bu­i­rea nume­lui Mai­cii Dom­nu­lui, Maria, nou-nas­cu­te­lor din fami­li­i­le cres­ti­ne ortodoxe.

a. Invo­ca­rea Mai­cii Dom­nu­lui in ruga­ciu­ne se face atit in cadrul cul­tu­lui public: cele sap­te lau­de, Sfin­te­le Tai­ne, ierur­gii si aca­tis­te, cit si in spa­ti­ul mai limi­tat al ruga­ciu­nii per­so­na­le sau par­ti­cu­la­re. La cul­tul public, in ecte­nii se gaseste intot­dea­u­na o cere­re spe­cia­la pen­tru invo­ca­rea Mai­cii Dom­nu­lui, la care popo­rul (cin­ta­re­tul) ras­pun­de: «Prea Sfan­ta Nas­ca­toa­re de Dum­ne­zeu, milu­ies­te-ne pre noi!». Se cere, ast­fel, ca Mai­ca Dom­nu­lui sa se milos­ti­veas­ca de cre­din­cio­si si sa mij­lo­ceas­ca pe lin­ga Fiul ei si Dum­ne­zeu, Dom­nul nos­tru Iisus Hris­tos, pen­tru dobin­di­rea a tot ce este nece­sar pen­tru man­tu­i­re. Toa­te ruga­ciu­ni­le: de sfin­ti­re a apei, a roa­de­lor paman­tu­lui si pri­noa­se­lor, de bine­cu­vin­ta­re a firii incon­ju­ra­toa­re, din cul­tul Bise­ri­cii Orto­do­xe, con­tin parti spe­ci­a­le adre­sa­te Prea Sfin­tei Nas­ca­toa­re de Dum­ne­zeu. In mod spe­cial, Bise­ri­ca Orto­do­xa a uti­li­zat si uti­li­zea­za in cult sti­hiri si tro­pa­re, canoa­ne si aca­tis­te dedi­ca­te Mai­cii Dom­nu­lui. De exem­plu, la Vecer­nii, sti­hi­ra cunos­cu­ta sub nume­le de «Dog­ma­ti­ca» se refe­ra la tai­na intru­pa­rii, sla­vind pe Nas­ca­toa­rea de Dum­ne­zeu. De ase­me­nea, la Litii se aude intot­dea­u­na fru­mo­sul tro­par «Nas­ca­toa­re de Dum­ne­zeu, Fecioa­ra», cin­tat inde­obs­te de cre­din­cio­si. In canoa­ne­le de la Ultre­nii se afla un numar de sti­hiri spe­ci­a­le in cin­stea Mai­cii Dom­nu­lui, cunos­cu­te sub denu­mi­rea «Ale Nascatorei».Iarasi, intr-un tro­par din rin­du­ia­la «Ruga­ciuni care se ros­tesc de catre cre­din­cios ina­in­te de a pri­mi Sfan­ta Impar­ta­sa­nie», aflam o admi­ra­bi­la expre­sie a prea cin­sti­rii Mai­cii Dom­nu­lui, pe care o repro­du­cem aici: «Mare este mul­ti­mea paca­te­lor mele, Nas­ca­toa­re de Dum­ne­zeu, cura­ta, la Tine alerg, avind tre­bu­in­ta de man­tu­i­re. Cer­ce­tea­za nepu­tin­cio­sul meu suflet si te roa­ga Fiu­lui Tau si Dum­ne­ze­u­lui nos­tru, sa-mi daru­ias­ca ier­ta­re de rele­le ce am facut, ceea ce esti una bine­cu­vin­ta­ta» (Car­te de ruga­ciuni, tipa­ri­ta cu bine­cu­vin­ta­rea si pur­ta­rea de gri­ja a Prea Sfin­ti­tu­lui Iosif, epi­sco­pul Rim­ni­cu­lui si Arge­su­lui, Rim­ni­cul Vil­cea, 1977p. 116). Iar la Sfan­ta Litur­ghie se cin­ta intot­dea­u­na Axio­nul, cin­ta­rea de dupa sfin­ti­rea Daru­ri­lor, in cin­stea Prea Cura­tei Fecioa­re Maria, Mai­ca Dom­nu­lui. In fine, Aca­tis­tul Bunei Ves­tiri este atit de mult indra­git de cre­din­cio­sii orto­doc­si incit multi il pot spu­ne pe de rost. El face une­ori lega­tu­ra intre cul­tul public si ruga­ciu­nea par­ti­cu­la­ra, in care Mai­ca Dom­nu­lui este invo­ca­ta pen­tru aju­tor si folos sufle­tesc individual.
Mai­ca Dom­nu­lui este invo­ca­ta in ruga­ciu­nea par­ti­cu­la­ra a cre­din­cio­su­lui orto­dox fie in ruga­ciuni mai lungi, fie in for­mu­le de pie­ta­te si inchi­na­re cum sint cele des­cri­se la ince­pu­tul aces­tei pre­zen­tari. Aici cre­din­cio­sul poa­te sa recur­ga la ruga­ciu­ni­le bine­cu­nos­cu­te din cul­tul public al Bise­ri­cii Orto­do­xe sau sa impro­vi­ze­ze dupa tre­bu­in­te­le sale, dar punind mai pre­sus de toa­te cele catre man­tu­i­re. Une­ori ca o ruga­ciu­ne dar si ca o lau­da adu­sa Nas­ca­toa­rei de Dum­ne­zeu, cre­din­cio­sii can­ta «Apa­ra­toa­rei Doam­na», pe care ei il inva­ta de la Sfan­ta Litur­ghie, aceas­ta can­ta­re fiind into­na­ta in mul­te bise­rici parohia­le in tim­pul voho­du­lui mic.

b. Zugra­vi­rea chi­pu­lui Mai­cii Dom­nu­lui este foar­te frec­ven­ta in Bise­ri­ca Orto­do­xa. Dar aceas­ta zugra­vi­re are ceva spe­ci­fic, deo­se­bi­tor de toa­te repre­zen­ta­ri­le din alte Bise­rici, in spe­cial cele roma­no-cato­li­ce si, in ulti­ma vre­me, cele din une­le loca­suri de cult ale pro­tes­tan­ti­lor. Ast­fel zugra­vi­rea chi­pu­lui Mai­cii Dom­nu­lui in Bise­ri­ca Orto­do­xa pas­trea­za cu sfin­te­nie limi­te­le bidi­men­sio­na­li­ta­tii: lun­gi­me si lati­me, dar nu adin­ci­me. Vir­sta Sfin­tei Fecioa­re in icoa­ne este vir­sta matu­ri­ta­tii mater­ne. In bra­te, Mai­ca Dom­nu­lui tine pe Prun­cul-Dum­ne­zeu, in glo­ria de Domn al cre­a­ti­ei. De regu­la, in icoa­ne­le impa­ra­tes­ti, Mai­ca Dom­nu­lui apa­re numai in aceas­ta ima­gi­ne, de «Impa­ra­tea­sa-Mai­ca». Cele­bre sint, dupa cum se stie, infa­ti­sa­ri­le cunos­cu­te sub denu­mi­ri­le de «Odi­ghi­tria» (Cala­u­zi­toa­rea), «Gli­ko­fi­lo­u­sa» (Dul­ce-ali­na­ta­toa­rea) etc., expri­mind cele mai cura­te sen­ti­men­te mater­ne, apro­pi­a­te de sim­ti­rea cres­ti­na orto­do­xa de totdeauna.
Spre deo­se­bi­re de aceas­ta moda­li­ta­te de repre­zen­ta­re a chi­pu­lui Mai­cii Dom­nu­lui din Bise­ri­ca Orto­do­xa, in Bise­ri­ca roma­no-cato­li­ca de mul­ta vre­me, iar in une­le laca­suri de cult pro­tes­tan­te in ulti­me­le cite­va dece­nii, Mai­ca Dom­nu­lui este repre­zen­ta­ta inde­obs­te prin sta­tui, intro­du­cin­du-se ast­fel tri­di­men­sio­na­li­ta­tea, de care se feres­te Bise­ri­ca Ortodoxa.
Bise­ri­ca Orto­do­xa tine cu stric­te­te regu­li­le ermi­ni­i­lor bizan­ti­ne, intro­du­cin­du-se doar ici si colo une­le deta­lii de ves­ti­men­ta­tie loca­le sau natio­na­le. Chiar si atunci cind nu este repre­zen­ta­ta pic­tu­ral cu Prun­cul in bra­te, Mai­ca Dom­nu­lui este intot­dea­u­na aproa­pe de Man­tu­i­to­rul Hris­tos, ca in icoa­ne­le repre­zen­tind nun­ta din Cana Gali­le­ii, diver­se alte oca­zii din isto­ria sfan­ta, Ras­tig­ni­rea, Pune­rea in Mor­mint, Inal­ta­rea la Cer, Dei­sis etc. ast­fel, Mai­ca Dom­nu­lui inspi­ra pie­ta­te si cura­tie. Ca ras­puns, ea pri­mes­te prea cin­sti­rea cre­din­cio­si­lor care o privesc.

c. Tine­rea sar­ba­to­ri­lor rin­du­i­te in cin­stea Mai­cii Dom­nu­lui con­sti­tu­ie una din for­me­le prin care cre­din­cio­sii Bise­ri­cii Orto­do­xe au ara­tat devo­tiu­nea lor spe­cia­la fata de Mama Dom­nu­lui nos­tru Iisus Hris­tos. Cele trei mari sar­ba­tori, Nas­te­rea Mai­cii Dom­nu­lui (8 sep­tem­brie), Buna Ves­ti­re (la 25 mar­tie) si Ador­mi­rea Mai­cii Dom­nu­lui (la 15 august), sint tinu­te prin par­ti­ci­pa­rea la Sfan­ta Litur­ghie si prin fap­te cres­ti­ne­s­ti, cea din urma pri­le­ju­ind chiar pele­ri­na­je la une­le din mari­le min­sa­tiri in Bise­ri­ca Orto­do­xa Romana.

d. Atri­bu­i­rea nume­lui de Maria, nume­le <Mai­cii Dom­nu­lui, fii­ce­lor din fami­li­i­le cre­din­cio­si­lor orto­doc­si este atit de frec­ven­ta incit, pro­ba­bil, acest nume este cel mai des intil­nit la cre­din­cioa­se­le orto­do­xe. Ast­fel, insa­si ono­mas­ti­ca orto­do­xa devi­ne un mij­loc de prea cin­sti­rea a Mai­cii Dom­nu­lui, devi­ne o for­ma con­cre­ta si in ace­la­si timp aten­ta, res­pec­tu­oa­sa, de supra­ve­ne­ra­re a celei din­tai din­tre sfin­tii Bise­ri­cii Ortodoxe.
Con­clu­zii. Prea cin­sti­rea Mai­cii Dom­nu­lui con­sti­tu­ie in Bise­ri­ca Orto­do­xa un act cult. Ea nu inseam­na ado­ra­re – care se adu­ce numai lui Dum­ne­zeu – ci o deo­se­bi­ta apro­pi­e­re a cre­din­cio­su­lui de Mai­ca Dom­nu­lui, prin ruga­ciu­ne, pen­tru a dobin­di de la Man­tu­i­to­rul Hris­tos bin­e­fa­ceri in via­ta paman­teas­ca si petre­ce­rea cu ale­sii lui Dum­ne­zeu in via­ta viitoare.
In Sfan­ta Scrip­tu­ra a Vechiu­lui Tes­ta­ment gasim tipuri ale Mai­cii Dom­nu­lui, pre­fi­gu­rari ale sfin­te­ni­ei vie­tii ei, dar si pro­fe­tii cu pri­vi­re la nas­te­rea Man­tu­i­to­ru­lui din Prea Cura­tul ei Trup. Iar la Noul Tes­ta­ment se des­criu ace­le momen­te din via­ta paman­teas­ca a Sfin­tei Fecioa­re Maria care au avut o insem­na­ta­te deo­se­bi­ta pen­tru man­tu­i­rea lumii. De ace­ea s‑au si sub­li­ni­at ast­fel de momen­te, care au ramas apoi in memo­ria Bise­ri­cii cres­ti­ne si au per­pe­tu­at prea cin­sti­rea Mai­cii Dom­nu­lui din tim­pu­ri­le apos­to­li­ce si pina astazi. Cu alte cuvin­te, Bise­ri­ca Orto­do­xa nu a intro­dus o ino­va­tie in cul­tul ei atunci cind, sub diver­se for­me, a reco­man­dat cre­din­cio­si­lor ei sa roa­ge pe Mai­ca Dom­nu­lui sa mij­lo­ceas­ca la fiul ei si Dum­ne­ze­ul nos­tru pen­tru izba­vi­rea din pri­mej­dii, pen­tru indrep­ta­rea celor rata­ci­ti, pen­tru dobin­di­rea a tot ce este nece­sar in via­ta paman­teas­ca, si a haru­lui in vede­rea vie­tii viitoare.
Cul­tul Bise­ri­cii Orto­do­xe dove­des­te cu pri­so­sin­ta o inte­me­ia­ta pre­o­cu­pa­re a imo­no­lo­gi­lor de a da expre­sie celor mai inal­ta­toa­re sim­ta­min­te pe care cre­din­cio­sii oro­t­odc­si le-au nutrit si le-au ara­tat fata de Mai­ca Dom­nu­lui. Aces­te sim­ta­min­te au fost indrep­ta­ti­te de nenu­ma­ra­te­le minuni si bin­e­fa­ceri pe care Mai­ca Dom­nu­lui le‑a revar­sat cu milos­ti­vi­re asu­pra popor­tu­lui cre­din­cios: redo­bin­di­rea pacii sufle­tes­ti si tru­pes­ti, vin­de­cari minu­na­te (vezi slu­j­ba din sar­ba­toa­rea Izvo­ru­lui Tama­du­i­rii etc.), izbin­da asu­pra ispi­ti­ri­lor dia­vo­les­ti. Prea cin­sti­rea Mai­cii Dom­nu­lui este in Orto­do­xie o for­ma spe­cia­la de a lau­da pe Dum­ne­zeu prin sfin­tii Lui. Ea se men­ti­ne in limi­te­le indi­ca­te de Sfan­ta Tra­di­tie si de Sfin­tii Parin­ti ai Bise­ri­cii Orto­do­xe a Rasa­ri­tu­lui, unde ruga­ciu­nea si trans­fi­gu­ra­rea sint mij­loa­ce de a ne apro­pia de Dumnezeu.

Print Friendly, PDF & Email
Dis­tri­bu­ie:

Lasã un Rãspuns:

Lasă un Răspuns: