Secta (2011) – film ortodox rusesc: Секта

Un film rusesc extra­or­di­nar de inte­re­sant des­pre modul în care sec­te­le își raco­lea­ză mem­brii din rân­du­ri­le oame­ni­lor aflați la anan­ghie. Fil­mul este foar­te bine rea­li­zat este edu­ca­tiv pen­tru părinți și copii în sen­sul că dez­vă­lu­ie cap­ca­ne­le și felul în care oameni nevi­no­vați pot ajun­ge la îndoc­tri­na­re și înșe­la­re fiind chiar capa­bili de sinu­ci­de­re sub influ­en­ța. Fil­mul este inspi­rat din­tr-un fapt real petre­cut in Rusia. Pe de altă par­te necu­noaș­te­rea cre­din­ței celei ade­vă­ra­te con­sti­tu­ie o mare pri­mej­die, deo­a­re­ce un cre­din­cios, un fiu ade­vă­rat al Bise­ri­cii nici­o­da­tă nu va fi păcă­lit de vreo sec­ta, gru­pa­re reli­gi­oa­să, guru sau cine știe ce adu­na­re eretică. 

Fil­mul e genul “pro­pa­gan­dă movie“, în sens socio-edu­ca­tiv, cum se prac­ti­că şi în vest, însă aco­lo în spi­ri­tul tole­ranţei, diver­si­tă­ţii şi a alte bălă­rii. Adi­că e genul de film prin care esta­blish­men­tul încear­că să pro­mo­veze un anu­mi­tă mora­lă în rân­dul popu­la­ţi­ei, să o educe. 

Prin urma­re, publi­cul ţin­tă este unul mediu, con­su­ma­tor de pro­du­cţii tv, care nu prea ştie de bise­ri­că, mai degra­bă modern (vezi cine sunt ero­ii prin­ci­pali) şi nu îşi pro­pu­ne decât să îl edu­ce pen­tru a se feri de vari­an­te­le sec­tan­te extre­me. De ace­ea, ca alter­na­ti­vă, este soci­e­ta­tea “nor­ma­lă”, nu Bise­ri­ca, adi­că o soci­e­ta­te în care ar tre­bui să pre­do­mi­ne spi­ri­tul fami­li­al, naş­te­rea de copii (deh, cri­ză demo­gra­fi­că a Rusi­ei), cama­ra­de­ria şi spi­ri­tul ostă­şesc al lui gine­ri­că 2 , ero­ul prin­ci­pal care este şi sal­va­to­rul a la Hol­lywood (şi care e ceva sol­dat, căci doar are nevo­ie mai­ca Rusie de arma­tă în zile­le noas­tre ). Deci genul înca­dra­ţi, nu nea­pă­rat genul frămân­ta­ţi­lor, ale celor care îşi pun între­bări prea mul­te cu pri­vi­re la lume şi la ce se întâm­plă. Însă înca­dra­ţi, e drept, într‑o soci­e­ta­te cu valori fami­li­a­le, pen­tru că Rusia are nevo­ie de sta­bi­li­ta­te, de fami­lii cu copii etc. 

Bise­ri­ca este absen­tă din film – poa­te şi pen­tru că au vrut să fie mai comer­ci­al, mai acce­si­bil publi­cu­lui larg. E pre­zen­tă doar impli­cit – prin fap­tul că peri­cu­lo­zi­ta­tea feno­me­nu­lui sec­tă este atât de apă­sat sub­li­ni­a­tă. La o adi­că, dacă simţi nevo­ia de ali­na­re din cau­za neca­zu­ri­lor, mergi ori­un­de, dar nu la sec­te. Ai şanse mai mari să dai şi pes­te Bise­ri­că astfel. […] 

Totu­şi, fil­mul are mul­te lucruri bine făcu­te, mai ales înfi­e­ra­rea ati­tu­di­nii moder­ne, a bus­si­ne­su­lui cor­po­ra­tist, a men­ta­li­tă­ţii lumeşti (a scă­pa de copil!) şi, evi­dent, aspec­te­le lega­te de feno­me­nul sec­tar: cum sunt mani­pu­la­te psi­ho­ze­le dez­as­tre­lor de genul 2012, pla­ne­tă Nibi­ru, teo­ri­i­le new age, cum ajung oame­nii să îşi dea ave­ri­le pe mâna escro­ci­lor apocalipsei. 

Expli­ca­ţia pen­tru suc­ce­su­lor unor ast­fel de feno­me­ne, des­tul de nume­roa­se în Rusia, e doar parţi­al corec­tă: lip­sa de dra­gos­te din fami­lie şi soci­e­ta­te poa­te duce la ast­fel de “solu­ţii”. Dar e vor­ba şi de o ches­tiu­ne de ade­văr: într‑o lume cum este lumea de astăzi, în care se întâm­plă atâ­tea, ai nevo­ie de un ade­văr inte­gral, de un sens. Aces­te sec­te pro­li­fe­rea­ză şi din cau­za lip­sei de sens, a nevo­ii de ade­văr. Solu­ţia pen­tru a nu ajun­ge la sec­te­le astea nu este cea din ulti­ma sce­nă a fil­mu­lui, când per­so­na­je­le prin­ci­pa­le se uită la tele­vi­zor, de unde vine, de alt­fel, şi con­clu­zia. Solu­ţia era să spu­nă Tatăl nos­tru şi să se închi­ne la icoa­na Mai­cii Dom­nu­lui. Şi să ascul­te cuvân­tul Bise­ri­cii des­pre sfârşi­tul lumii.

Via: Răz­boi întru Cuvânt

Tra­du­ce­rea si adap­ta­rea: Vita­lii Mereu­ţanu. Vizio­na­re placută!

Par­tea 1:

Par­tea 2:

Par­tea 3:

Par­tea 4: