Tãmâie şi Exil (Prigoana satanicã a comunismului) …
In toată ţara, prin 1950, după ce au revenit inventarele la mănăstirile din Moldova evacuate din cauza războiului, o situaţie – referat al D.G.S.P. se prezenta astfel:
„1. In toată ţara se află 206 aşezări monahale ortodoxe cu un total de 5504 vieţuitori călugări, călugăriţe, fraţi şi surori.După felul acestor aşezări în cifre şi procente se prezintă astfel:
- 79 mănăstiri de monahi (38,64%) cu 967 monahi şi 362 fraţi(23,88%);
- 70 de schituri de monahi (34,33%) cu 270 monahi şi 95 fraţi(6,57%).
- 46 mănăstiri de monahii (22,33%) cu 2300 monahii şi 1339 surori(65,39%);
- 11 schituri de monahii (5,34%) cu 120 monahii şi 111 surori(4,15%).Deci în total 149 aşezări monahale de călugări, ceea ce faţă denumărul total de 206 dă un procent de 72,97% cu 1614 vieţuitori (30,45%) şi 57 aşezări monahale de maici (27,67%) cu 3870 vieţuitoare (69,54%).
Pravila
- Deşteptarea la 5
-De la 6–8, acatiste (2) la care participă tot soborul.
- De la 8–10, Liturghia care se face numai de către preotul de rând şi cântăreţ, iar obştea la ascultare.
- Ascultătorii au trecut la lucru, 8–11.
- La 11 e masa.
- Timp liber, 11–13.
-De la 13–18, ascultare.
- De la 16–17, vecernie cu preot de rând.
- La 18, cina.
- La 8 (20), stingerea, prin bătaie de clopot de 7, ori închidereacandelelor (camerelor).
- La 11, Mezonoptica şi Utrenia care ţine până la 2.
- Odihna, de la 2–5.
Posturile
Luni, miercuri, vineri, o singură masă pe zi, cu mâncare fără grăsime(untdelemn), la ora 15.~n ultima vineri din fiecare lună se mănâncă după apusul soarelui,”post negru”.In zilele celelalte se mănâncă de două ori pe zi, mâncare fără carne şi grăsime.In Postul mare se posteşte prima săptămână complet. Se opreşte chiar apa. Dacă cineva nu mai poate răbda cere blagoslovenie (de a mânca).Chiar apa peste tot anul nu se bea decât cu blagoslovenie.Nu se face absolut nimic decât cu blagoslovenie, nici măcar focul, care se face numai cu foc din candelă.In celelalte săptămâni ale postului se mănâncă o dată în zi, ori la prânz, ori după apusul soarelui, la aprecierea stareţului.Celelalte posturi se ţin la fel. La fiecare post se ţin 3 zile post negru,fără apă, se strânge stomacul cu un brâu. Dacă cineva nu rezistă, mănâncă.
Disciplina
Călugării n‑au nimic al lor. Hainele sunt de obşte. Nimeni nu are bani. Cei care au bani îi dau la stăreţie. N‑au mâncare la chilie. Nici mirenii n‑au voie să aducă nicidecum carne în mănăstire. Nu se ţin găini, porci. Nu se mănâncă decât lapte. Nu s‑a întâmplat nici o indisciplină. Nu se păstrează nici un contact cu nimeni.
Mănăstirea are un corp de chilii, n‑are voie nimeni să intre acolo. Vinerea se face molitfă de mănăstire, fiecare călugăr se mărturiseşte săptămânal şi se împărtăşeşte lunar.
O dată pe lună se face mărturisire obştească, cu post de o zi şi două, după care se mărturiseşte şi se împărtăşeşte.
Precizăm că după al doilea război, ca o binecuvântare a lui Dumnezeu, a fost rânduit ca patriarh Iustinian Marina. Datorită grijii şi responsabilităţii părinteşti, patriarhul a reuşit ca să organizeze atât de binemonahismul încât regimul comunist a trebuit să dispună de diversemijloace josnice ca să compromită monahismul, aducându‑i acuzaţii deimoralitate, inventând diversiuni politice, argumentând puieril cămonahismul este periculos pentru regim. ~n acest sens, securi ştii au făcutnote informative, blamând pe cei mai buni monahi, aducându-le acuzaţia că sunt legionari sau partizani ai unor ideologii destabilizatoare.
Departamentul Cultelor din acea vreme a propus:
“1. Să se oprească înfiinţarea de noi mănăstiri şi schituri.
2. Să se reducă treptat numărul actual al mănăstirilor şi schiturilor,prin concentrarea călugărilor, în cadrul acelora care oferă condiţiicorespunzătoare… Unele mănăstiri ar putea fi administrate ca muzee, lăsateîn grija a 2–3 călugări.
3. Să se îngusteze baza economică a mănăstirilor – prin reducereavolumului de comenzi în cooperativele din mănăstiri şi prin lichidareacomenzilor unităţilor de Stat care dau de lucru…
4. Să se examineze situaţia unor categorii de vieţuitori ai mănăstirilorşi să se treacă la excluderea celor necorespunzători, fiind folosite fiecriteriile canonice…
5. Admisibilitatea în mănăstiri trebuie restrânsă prin aplicareacondiţiilor din regulament, introducând această condiţie… Să se eliminedispoziţia art. 11 din regulamentul respectiv, potrivit căreia, stareţii potprimi pentru încercare pe oricine vrea să fie călugăr. Acest drept să fierezervat numai episcopilor.
6. Să nu fie sfinţiţi sau preoţi în mănăstiri decât acei călugări careîndeplinesc condiţiile de studii cerute preoţilor de mir.
7. Să se sprijine plasarea în câmpul muncii a acelor călugări caredoresc să iasă din mănăstiri.
8. Comitetele executive ale Sfaturilor Populare, şcolile, cămineleculturale să se ocupe de toate cazurile de plecări ale minorilor lamănăstiri, analizând cauzele (orfani, copii prea mulţi la părinţi, lipsă deorientare etc.), luând măsuri de îndrumare a lor în vederea plasării şicalificării într‑o meserie.9. Să se desfăşoare o muncă de sănătoasă îndrumare şi orientare a călugărilor şi călugăriţelor prin reorganizarea programului cursurilorşcolilor monahale.10. Să se interzică vagabondajul călugărilor, restrângându-se ieşirea călugărilor din mănăstiri.
Din nota Departamentului Cultelor de mai sus, se înţelege clar că se punea la cale, prin diferite mijloace, desfiinţarea monahismului sau cel puţin reducerea personalului şi îngrădirea celor ce doreau să intre în monahism, între diferite acuzaţii la adresa B.O.R., aceea de aderenţă la legionarism a avut consecinţe diabolice, nefaste.N‑a trecut mult timp şi Ministerul de Interne a şi propus o serie de măsuri în vederea aplicării în practică a următoarelo
- “Elementele legionare şi elementele care au avut funcţii în aparatul de Stat burghezo-moşieresc, care sunt călugări în mănăstiri, la episcopi,mitropoliţi şi Patriarhie, să fie scoşi din monahism, să li se interzică portulhainelor călugăreşti şi să nu li se mai permită întoarcerea în mănăstiri.
Desfiinţarea Seminariilor monahale şi interzicerea frecventării decătre călugări şi călugăriţe a Institutului Teologic.
- Pe viitor intrarea în monahism să se facă numai cu avizul împuterniciţilor regionali pentru culte.
- Interzicerea cu desăvârşire ca pe viitor să se mai înfiinţeze mănăstiri şi schituri şi închiderea mănăstirilor şi schiturilor ce au fostînfiinţate după 23 august 1944, urmând ca acestora să li se dea destinaţiaanterioară, adică de biserici deservite de un preot de mir.
- Numărul actual de mănăstiri fiind prea mare, să fie redus lajumătate, urmând să fie desfiinţate 50% din ele, cuprinzând în numărulacesta în special pe cele care sunt în comune şi cele care s‑au înfiinţat după23 august 1944, urmând ca locaşul bisericii să fie deservit de un preot demir pentru slujbă. Clădirile acestora să fie destinate pentru case de naştere,spitale, cluburi, case de odihnă şi şcoli.
- Terenurile, inventarul agricol şi utilajele acestora să fie predateC.A.S.-urilor din jurul acestor mănăstiri.
- Interzicerea intrării elementelor tinere în m ănăstiri, fixându-selimita de vârstă de la 50 de ani în sus”.
(Semnează) 6 oct. 1958 Ministerul Afacerilor Interne General colonel Alexandru Drăghici
Pentru cititorii noştri, mai puţin cunoscători ai vieţii monahale,doresc să spun că monahismul românesc, în timpul regimului totalitar a fost dur persecutat pentru că, monahismul a păstrat limba, credinţa şi tradiţia românească din moşi strămoşi.Din mănăstiri au ieşit primele şcoli, călugării au fost cei dintâi dascăli. Poporul a cinstit Biserica, mănăstirile, aici venea şi-şi găsea alinareîn necazuri şi încercări…
Constantin Hrehor: Ar trebui să precizaţi mai în detaliu contextulsocial – politic; de ce această furibundă explozie de răutate, având chipul şiasemănarea persecuţiilor romane de până la Constantin cel Mare, faţă de olume modestă, care şi‑a acceptat umilinţa prin cele trei voturi definitorii,retrasă în meditaţie şi lucrare a virtuţilor, nepreocupată de violenţă,nepericuloasă în cele din urmă?
Gherasim Putneanul: Mântuitorul a spus că: “unde este cetatea maitare, acolo bate vrăjmaşul mai mult războiul”. Nu‑i de mirare de cele întâmplate acum, fiindcă în cele trei secole – primele – de creştinism mult sânge s‑a vărsat din cauza prigonitorilor păgâni care îi forţau pe creştini să cinstească pe zei, să le aducă jertfă. Diavolul lucra. Şi acest aspect îl vedem în timpul de care vorbim. S‑a întrecut pe sine să asuprească pe cei ce şi-au închinat toată viaţa lui Dumnezeu. Acest regim de amară amintire a dori tsă‑L înlocuiască pe Dumnezeu cu omul politic. Câtă minte au avut, atât au făcut. Dacă citeşti “Biblia hazlie” ce au scos‑o ateii, îţi dai seama cât de reduşi erau la minte. Pagini pline de întrebări fără logică, fără discernământcu privire la existenţa lumii.
Se cunoaştea în genere aportul monahismului, şi de aceea cei cu mari răspunderi au căutat să‑i anihileze activitatea, fără scrupule apelând, spre a ieşi în evidenţă cât mai mult, la metode şi torturări meschine. Primele acuzaţii asupra vieţuitorilor din mănăstiri au fost de ordin politic, cele mai “strategice” pentru ca să se ajungă la scopul propus. Dăm mai jos din referatele Securităţii:
“Din materialele informative şi de anchetă pe care le deţin organele M.A.I. rezultă că încă după primul război mondial mănăstirile au constituit puternice focare de activitate legionar ă, o serie de elemente dintre călugări participând activ în organizaţii legionare sprijinind şi propagând ideile acestora. Legionarii au găsit întotdeauna sprijin moral şi material în cadrul mănăstirilor, s‑au folosit de acestea pentru atragerea de noi membri şi pentru educarea lor în spirit legionar. Astfel, mănăstirea Cernica… este cunoscută ca cel mai puternic centru legionar din mănăstiri…Activitatea legionară organizată s‑a desfăşurat şi în alte mănăstiri ca: Neamţ, unde au activat trei cuiburi legionare… După 23 august 1944 – şi înspecial după reforma agrară -, puterea economică a mănăstirilor a scăzut considerabil. Cu toate acestea, majoritatea mănăstirilor continuă să aibă averi mari, care constituie sursa principală de existenţă a călugărilor şi călugăriţelor… Totalul general al terenurilor pe care le poseda mănăstirile ortodoxe din R.P.R. se ridică la aproximativ 6700 ha, dintre care 2200 ha teren arabil, 2300 ha fâneţe, 170 ha de vii, 220 ha livezi, 140 ha grădini,700 ha păduri, 500 ha bălţi, 525 ha neproductive. Acest tablou general se poate concretiza prin următoarele exemple:
Mănăstirea Neamţ, unde sunt 140 călugări, posedă…263,75 ha pământ, 25 boi, 11 cai, 15 vaci, 47 porci,278 oi, 35 stupi de albine, un atelier de fierărie, un atelier de cismărie, unul de croitorie şi unul de rotărie;
Mănăstirea Agapia, unde sunt 408 călugăriţe,posedă 116 ha pământ, 30 boi, 8 vaci, 150 de oi, 10 stupi, 5 ateliere croitorie, tricotaje, ţesătorie, covoare şi rotărie;
Mănăstirea Vorona, care are20 de călugări, posedă 52 ha pământ, 4 ha vie, 6 boi, l semănătoare, 4 cai, 4 vaci.Asemenea exemple mai sunt la mănăstirile Bistriţa, Horezu,Sărăcineşti, Stânişoara, Turnu, Tismana, Clocociov, Ţigăneşti, Pasărea şi altele. Mănăstirile ortodoxe sunt dotate cu următoarele instalaţii industriale:
17 mănăstiri au mori ţărăneşti, 7 mănăstiri au motoare şi dinamuri pentruprodus energie electrică, 10 mănăstiri au gatere, 30 mănăstiri au 40 teascuride vin, 25 mănăstiri au 23 cazane pentru fabricat ţuică, 20 mănăstiri auuscătorii de prune, în 23 mănăstiri se găsesc ateliere de ţesătorie cuurmătorul utilaj: 98 războaie de ţesut sistematice, 363 războaie ţărăneşti şi28 maşini auxiliare, 30 mănăstiri au ateliere de covoare cu 143 de războaieşi 39 maşini auxiliare, 6 mănăstiri au ateliere de tricotaje cu 73 maşini detricotaj, maşini de tors şi maşini de cusut, 13 mănăstiri au câte un atelier defierărie, 25 mănăstiri au ateliere de tâmplărie, 3 mănăstiri au ateliere dedogărie, în mănăstirea Neamţ este un atelier de rotărie şi un atelier detipografie, 7 mănăstiri au ateliere de croitorie, 5 mănăstiri au ateliere depictură, 4 mănăstiri au ateliere de cismărie, 3 mănăstiri au atelier desculptură, iar mănăstirea Antim are un atelier de ceramică şi argintărie, înmănăstirile mari sunt organizate 18 cooperative de produc ţiemeşteşugărească, cu 12 secţii în alte mănăstiri mai mici”
Constantin Hrehor: Documentaţia arată o informaţie extraordinară,ceea ce presupune o reţea bine pusă la punct. Din care, din păcate nu puteau lipsi turnătorii, pândarii, poate unii dintre ei chiar cu faţă evlavioasă…Reţeaua, e bine ştiut, avea în vizor tot ce se întâmplă. Şi în protoierii, în parohii şi chiar sus de tot…
Gherasim Putneanul: Desigur, slugarnicii regimului erau infiltraţipeste tot, aveau o activitate intensă. Acuzaţiile de misticism, obscurantism,de incitare la ordinea statului ş.a. au umplut închisorile comuniste. Şi nu puţini clerici şi creştini buni au suferit şi au murit ca martiri în iadul roşu…Am ţinut să redau toate aceste date consemnate de Securitate pentru ca să se ştie că vieţuitorii mănăstirilor au activat corect, nu cum spun unii că în mănăstiri se trăieşte fără grijă şi fără muncă. Din contră, mănăstirile au fost modele de cultură, de disciplină şi sfinţenie.
Regimul ateu a căutat să stăvilească aceste activităţi şi a trecut la ofensivă imediat, făcând propuneri ferme: “Naţionalizarea şi cedarea unor terenuri ale mănăstirilor ar fi trebuit să aibă ca urmare scăderea numărului călugărilor. Conducerea Bisericii Ortodoxe însă a reuşit să obţină o bază materială nouă (cooperativele meşteşugăreşti din mănăstiri, utilizarea călugărilor şi călugăriţelor la atelierele bisericeşti etc.). Nici Ministerul Cultelor nu a folosit prilejul ivit pentru a determina Biserica să restrângănumărul călugărilor. Baza economică nou creată a devenit ea însăşistimulent de creştere a numărului călugărilor… Folosind acest fenomen,conducerea actuală a B.O.R. în loc să‑i facă faţă cu prudenţă, l‑a acceptat,făcând din problema organizării vieţii monahale una din preocupările cele mai de seamă. Această acţiune este “iniţiată şi condusă de Patriarh” (revistaB.O.R., 1953, pag. 458) care de altfel ţine să sublinieze deseori că “Bisericanoastră are cele mai mari mănăstiri din lumea Bisericii creştine” (revistaB.O.R., 1953, pag. 967). ~n concepţia Patriarhului, mănăstirile trebuie să fie”ca un far care luminează în mijlocul mării drumul corăbiilor” (Iustinian,”Pilde şi îndemnuri”, pag. 97). El pune accentul pe “organizarea unei vie ţiduhovniceşti temeinice” în mănăstiri şi pe “rolul de misionari” al călugărilor şi călugăriţelor.Seminariile monahale au ca scop pregătirea unei “elite călugăreşti” şi organizarea lor (înscrisă şi în Statutul Bisericii), face parte dintr-un plan care tinde să redea mănăstirilor “rolul şi rostul lor de odinioară”, (revistaB.O.R., 1951, pag. 394–395).3 Aşa este pârât Patriarhul Iustinian Comitetului Central, ca unul ce nu se supune regimului. Şi încă un adaos: “Patriarhul a acordat şi acordă o atenţie deosebită cultivării intense a unui spirit mistic între călugării şi călugăriţele din ţara noastră, prin seminariile monahale şi institutele teologice”.
In Darea de seamă a Securităţii se vede cum s‑au ales unii dintre călugării cu pregătire teologică care ocupau diferite slujiri în Biserică ladiferite centre eparhiale şi în conducerea mănăstirilor. Dacă unii din cei vizaţi n‑au făcut politică, atunci li se punea pe seamă că au ajutat pe partizani, primindu‑i în casă sau ducându-le hrană acolo unde erau ascunşi.Dintre cei vizaţi iată câteva nume:
“Anania Valeriu Bartolomeu (arestat),conducătorul rebeliunii studenţeşti organizate la Cluj în 1946,
HurducaşuNatalia, conducătoarea cetăţuilor din Turda,
Vasilache Vasile Solon ‑chestor în Poliţia legionară,
Vasilache Aneta (soţia lui) – conducătoareacetăţuilor din Galaţi,
Marieta Iordache, conducătoare de cetăţui,
Bălănescu Iov, Munteanu Cecilia,
Papacioc Anghel (arestat) şi alţii, foşti poliţişti ca:Arsenie Dumitru, Daschievici Vasile, Garaderică Vasile, Litaniuc Vasile,Duma Iosif, ori foşti ofiţeri: Dorobanţu Nicolae, Coroianu Nicolae,Georgescu Iustin, Teodorescu Alexandru, zis Sandu Tudor, care a fostdirector al ziarului fascist “Credinţa”… Elementele legionare din mănăstiri,de la Episcopii, Mitropolii şi Patriarhie sunt iniţiatorii şi organizatoriiacestei activităţi contra revoluţionare care îmbracă forme diverse… astfel sprijină pe fugarii constituiţi în bande contra revoluţionare şi înlesnesc legătura cu elementele din afara mănăstirilor. Mănăstirea Sâmbăta… în anii1945-1948, este folosită ca loc de întâlnire a legionarilor…Andrei Decebal Cornel, Braga Roman, Sultana Petre, Calmuschi Mircea, Calmuschi Ion şi alţii… Fostul stareţ al schitului Boureni… (Bodoaşcă Vartolomeu) a găzduitîn 1950–1951… pe soţii Hriş care făceau parte din organizaţia subversivă “Frontul Patriei” şi pe conducătorul acesteia, fugarul Mahu Constantin…
Fragment din cartea “Tamaie şi Exil – Dialoguri despre pribegia fraţilor”.Editura Geea-2004.
Lasã un Rãspuns: