Evangelia zilei:

Acatistul Sfântului mare mucenic Haralambie

Mări­mea textului:
Mic | Mare

 

 

 

Sf. Mare mucenic Haralambie

ACATISTUL SFANTULUI MARE MUCENIC HARALAMBIE

( 10 februarie )

Slavă Ție, Dum­ne­ze­ul nos­tru, sla­vă Ție.

Împă­ra­te ceresc, Mângâieto­rule, Duhul ade­vă­ru­lui, Care pre­tu­tin­de­nea ești și toa­te le îm­plinești, Vis­ti­e­rul bună­tă­ți­lor și dătă­to­ru­le de via­ță, vino și Te sălă­ș­lu­ieș­te întru noi, și ne cură­țeș­te pe noi de toa­tă înti­nă­ciu­nea și mân­tu­ieș­te, Bunu­le, sufle­te­le noastre.

Sfin­te Dum­ne­ze­u­le, Sfin­te tare, Sfin­te fără de moar­te, milu­ieș­te-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tată­lui și Fiu­lui și Sfân­tu­lui Duh și acum și puru­rea și în vecii veci­lor. Amin.

Preasfân­tă Tre­i­me, milu­ieș­te-ne pe noi. Doam­ne, cură­țeș­te păca­te­le noas­tre. Stă­pâ­ne, iar­tă fără­de­le­gi­le noas­tre. Sfin­te, cer­ce­tea­ză și vin­decă nepu­tin­țe­le noas­tre, pen­tru nume­le Tău.

Doam­ne milu­ieș­te (de trei ori), Sla­vă…, și acum…

Tatăl nos­tru, Care ești în ceruri, sfin­­țeas­că-Se nume­le Tău, vie împă­ră­ția Ta, fie voia Ta, pre­cum în cer așa și pe pă­mânt. Pâi­nea noas­tră cea de toa­te zile­le, dă-ne‑o nouă astăzi și ne iar­tă nouă gre­șe­li­le noas­tre, pre­cum și noi ier­tăm greși­ți­lor noș­tri. Și nu ne duce pe noi în ispi­tă, ci ne izbă­vește de cel rău. Pen­tru rugă­ciu­ni­le Sfin­ți­lor Părin­ți­lor noș­tri, Doam­ne Iisu­se Hris­to­a­se Fiul lui Dum­ne­zeu milu­ieș­te-ne pe noi. Amin

Con­dac 1:
A

lesu­le din cea­ta arhi­e­re­i­lor, mare muce­ni­ce Hara­lam­bie, dorind a‑ți adu­ce cân­tări de lau­dă sim­țin­du-mă nevred­nic și cu împu­ți­na­rea gra­i­u­lui ome­nesc, tu care porți nume întoc­mai cu darul dat de la Prea­pu­ter­ni­cul Dum­ne­zeu, a fi lumi­nă­tor de bucu­rie, lumi­nea­ză-mi cuge­tul și dă pute­re gra­i­u­lui meu ca întru bucu­rie să-ți cânt ție: Bucu­ră-te, Sfin­te Hara­lam­bie, mare muce­ni­ce al lui Hristos!

Icos 1:
A

cin­sti cărun­te­țe­le tale cele adânci și Sfin­te, bine este, deo­a­re­ce întru vechi­mea vâr­stei și a sfin­țe­ni­ei tale te-ai ară­tat viteaz răb­dă­tor tutu­ror chi­nu­ri­lor ce ai sufe­rit de la păgâni. Tu ai înmul­țit cea­ta muce­ni­ci­lor, tu ai adă­u­gat numă­rul apos­to­li­lor și al pro­po­vă­du­i­to­ri­lor lui Iisus Hris­tos; ție dar se cuvi­ne, după vred­ni­cie, să-ți cân­te toți orto­do­c­șii creș­tini une­le ca acestea:

Bucu­ră-te, vred­ni­cu­le și bunu­le între arhi­e­rei Haralambie;
Bucu­ră-te, cel ce ai sfin­țit și ai cin­stit bătrânețile;
Bucu­ră-te, podoa­ba arhi­e­re­i­lor și lumi­nă­to­rul cetă­ții Magnesiei;
Bucu­ră-te, învă­ță­to­rul cuvân­tu­lui lui Dum­ne­zeu spre calea mântuirii;
Bucu­ră-te, povă­țu­i­to­rul cel bun care ai ară­tat păgâ­ni­lor calea mântuirii;
Bucu­ră-te, stră­lu­ci­to­rul cel drept care ai îndem­nat la cre­din­ță duhu­ri­le tiranilor;
Bucu­ră-te, muce­ni­ce, cel ce ai adus la cre­din­ța ade­vă­ra­tă pe cei necredincioși;
Bucu­ră-te, cel ce ai adus la pocă­in­ță sufle­teas­că pe cei păcătoși;
Bucu­ră-te, urmă­tor al apos­to­li­lor și al pro­o­ro­ci­lor celor lumi­nați de Duhul Sfânt;
Bucu­ră-te, pur­tă­to­ru­le de chi­nuri Hara­lam­bie, care ai dat sfa­turi bune prin cuvânt;
Bucu­ră-te, că tu ai înde­păr­tat rătă­ci­ri­le păgânilor;
Bucu­ră-te, că tu ai lumi­nat nedu­me­ri­rea credincioșilor;
Bucu­ră-te, Sfin­te Hara­lam­bie, mare muce­ni­ce al lui Hristos!

Con­dac 2:
V

ăzând, Sfin­te Muce­ni­ce Hara­lam­bie, că prin chi­nu­ri­le tale ai dobân­dit via­ța cea cereas­că și veș­ni­că de la via­ța cea vre­mel­ni­că; văzând că tu ai pri­mit cu bucu­rie de la Stă­pâ­nul lumii dreap­ta cre­din­ță să o împarți la cei ascul­tă­tori cuvin­te­lor lui Hris­tos, s‑au îndem­nat bine­cre­din­cio­șii a‑ți adu­ce ție lau­dă de mul­țu­mi­re și a cân­ta lui Dum­ne­zeu într-un glas: Aliluia!

Icos 2:
G

lăsu­ind popoa­re­le că tu ești lumi­nat, prin pute­rea dum­ne­ze­ias­că, cu lumi­na cunoș­tin­ței ade­vă­ru­lui, au cunos­cut tot­o­da­tă că și fap­te­le tale cele sufle­tești sunt spre mân­tu­i­rea nea­mu­lui ome­nesc; pen­tru că ai stat ca un ade­vă­rat ostaș măr­tu­ri­si­tor al lui Hris­tos și pro­po­vă­du­i­tor al învă­ță­tu­rii Sale. De ace­ea ca pe o pia­tră neclin­ti­tă a cre­din­ței ară­tân­du-te bine­cre­din­cio­și­lor, au venit a‑ți cân­ta ție aces­te cântări:

Bucu­ră-te, răb­dă­to­ru­le de chi­nuri ce ai sufe­rit de la păgâni;
Bucu­ră-te, mân­gâi­e­to­ru­le, că prin răb­da­rea ta ai făcut între ei minuni;
Bucu­ră-te, cel ce te-ai chi­nu­it pen­tru dra­gos­tea lui Hristos;
Bucu­ră-te, cel ce te-ai jert­fit în lume ca un ade­vă­rat credincios;
Bucu­ră-te, moș­te­ni­to­rul vie­ții celei veșnice;
Bucu­ră-te, pro­po­vă­du­i­to­rul cre­din­ței, bunu­le mucenice;
Bucu­ră-te, că prin pedeap­sa tru­pu­lui ai dobân­dit feri­ci­rea Raiului;
Bucu­ră-te, că prin sme­re­nia sufle­tu­lui ai biru­it osân­da iadului;
Bucu­ră-te, cel ce ai sufe­rit pe tru­pul tău piroa­ne­le păgânilor;
Bucu­ră-te, cel ce prin răb­da­rea ta ai dobân­dit pocă­in­ța oamenilor;
Bucu­ră-te, cel ce te-ai ară­tat biru­i­tor vrăjmașilor;
Bucu­ră-te, cel ce prin minu­ni­le tale ai adus vese­lie credincioșilor;
Bucu­ră-te, Sfin­te Hara­lam­bie, mare muce­ni­ce al lui Hristos!

Con­dac 3:
D

e înțe­le­ge­rea dum­mezei­rii sufle­tul tău fiind lumi­nat, ca un ade­vă­rat viteaz al Mân­tu­i­to­ru­lui Hris­tos ai stat, pen­tru că ai răs­puns închi­nă­to­ru­lui de idoli Luchian ighe­mo­n­ul, că tu asculți numai de drep­te­le și mân­tu­i­toa­re­le porunci ale Împă­ra­tu­lui Hris­tos, iar nu de ido­lii cei fără de suflet care duc popo­rul la pier­za­re; pen­tru ace­ea bine­cre­din­cio­șii au venit cu îndo­ită umi­lin­ță cân­tând împre­u­nă cu tine lui Dum­ne­zeu: Aliluia!

Icos 3:
I

eșind glas de bucu­rie din gura creș­ti­ni­lor, când au văzut că nu ți s‑a întâm­plat nici o dure­re tru­peas­că prin des­pu­ie­rea tru­pu­lui tău, ce ai sufe­rit de la acel tiran, au ade­ve­rit tot­o­da­tă că scă­pa­rea și izbă­vi­rea ta este veni­tă prin pute­rea Mân­tu­i­to­ru­lui lumii, pen­tru că în nume­le Său ai sufe­rit ace­le pedep­se fără vreo vătă­ma­re. Pen­tru ace­ea bine­cre­din­cio­șii cu umi­lin­ță aduc ție aces­te cântări:

Bucu­ră-te, cel ce prin pute­rea dum­ne­ze­ias­că ai depăr­tat dure­rea trupească;
Bucu­ră-te, cel ce ai biru­it pe tira­nii care au îndrăz­nit să te chinuiască;
Bucu­ră-te, că tu ai pri­mit în loc de odih­nă chi­nu­ri­le celor ce te chinuiau;
Bucu­ră-te, logod­ni­cul tutu­ror mucenicilor;
Bucu­ră-te, vor­bi­toru­le cu înge­rii și pri­e­ten al apostolilor;
Bucu­ră-te, cel ce ai înăl­țat cru­cea credincioșilor;
Bucu­ră-te, cel ce ai lumi­nat cuge­tul păcătoșilor;
Bucu­ră-te, stâl­pul cel tare pe care s‑a spri­ji­nit credința;
Bucu­ră-te, pomul cel plin de rod prin care s‑a dobân­dit credința;
Bucu­ră-te, izbă­vi­to­ru­le de ciu­mă și de foamete;
Bucu­ră-te, tămă­du­i­to­ru­le de răni și boli;
Bucu­ră-te, Sfin­te Hara­lam­bie, mare muce­ni­ce al lui Hristos!

Con­dac 4:
Z

icând osta­șii și toți slu­ji­to­rii ighe­mo­n­u­lui către mai-marii popo­ru­lui că tu ai dorit mai mult necin­stea osâr­di­ei în loc de cin­ste, iar câr­li­ge­le cu care ei te chi­nu­iau s‑au tocit cu totul și numai au zgâri­at tru­pul tău fără a‑l fi vătă­mat cu nimi­ca, toți s‑au mirat între ei de răb­da­rea chi­nu­i­rii tale; iar bine­cre­din­cio­șii, slă­vind pe Dum­ne­zeu pen­tru face­ri­le Sale de bine, s‑au silit a‑I cân­ta Lui: Aliluia!

Icos 4:
A

ratân­du-se mai tiran unul din­tre căpe­te­ni­i­le păgâ­ni­lor între osta­șii cei ce te chi­nu­iau, drep­tu­le muce­ni­ce, și văzând că nici­de­cum n‑ai căpă­tat vreo vătă­ma­re tru­peas­că din osân­da la care erai supus, a îndrăz­nit acel tiran cu batjo­cu­ră a smul­ge câr­li­ge­le din mâna chi­nu­i­to­ri­lor și por­nin­du-se iute cu mânie a sfâșia mai cu pute­re tru­pul tău, înda­tă a venit urgia dum­ne­ze­ias­că asu­pra lui, căci i s‑au tăi­at mâi­ni­le de la coa­te, stând spân­zu­ra­te de tru­pul tău, și căzând jos, la pământ, cerea zadar­nic aju­tor ighe­mo­n­u­lui. Iar tot popo­rul gră­ia către tine une­le ca acestea:

Bucu­ră-te, minu­nea cea ade­vă­ra­tă a credincioșilor;
Bucu­ră-te, cel ce ai dat închi­na­re păcătoșilor;
Bucu­ră-te, îngro­zi­to­rul seme­ți­ei osânditorului;
Bucu­ră-te, cel ce ai poto­lit gân­dul rău al vrăjmașului;
Bucu­ră-te, că ai biru­it pe cel nelegiuit;
Bucu­ră-te, că ai sme­rit pe cel nesocotit;
Bucu­ră-te, bucu­ria minu­ni­lor tale;
Bucu­ră-te, vese­lia chi­nu­ri­lor tale;
Bucu­ră-te, pro­po­vă­du­i­to­rul adevărului;
Bucu­ră-te, lumi­nă­to­rul cugetului;
Bucu­ră-te, părin­te­le celor smeriți;
Bucu­ră-te, mij­lo­ci­to­rul celor pocăiți;
Bucu­ră-te, Sfin­te Hara­lam­bie, mare muce­ni­ce al lui Hristos!

Con­dac 5:
C

ând a văzut popo­rul că ighe­mo­n­u­lui Luchian i s‑a întors gura la cea­fă, pen­tru că a îndrăz­nit a scui­pa fața ta cea Sfân­tă, toa­tă ceta­tea Mag­ne­si­ei s‑a spă­i­mân­tat de o minu­ne ca aceas­ta și într-un glas se ruga ție să o mân­tu­iești; iar bine­cre­din­cio­șii cân­tau lui Dum­mezeu: Aliluia!

Icos 5:
L

ăudân­du-se nume­le tău, Hara­lam­bie, în toa­tă ceta­tea Mag­ne­si­ei și în Asia, pen­tru ca mai apoi, după rugă­ciu­ni­le tale către Dum­ne­zeu, ai dat tămă­du­i­re ighe­mo­n­u­lui Luchian și tira­nu­lui Luciu, care ți-au cerut ier­ta­re de gre­șa­le­le lor, și s‑au pocă­it, înda­tă au aler­gat mulți din popor la cre­din­ța cea ade­vă­ra­tă și bote­zân­du-se în nume­le Sfin­tei Tre­imi, au gră­it într-un glas: “Mare este Dum­ne­ze­ul mile­lor și al îndu­ră­ri­lor”; pen­tru aceas­ta adu­cem ție aces­te cântări:

Bucu­ră-te, cel ce ai adus la cre­din­ță pe împotrivitori;
Bucu­ră-te, cel ce ai fost lor tămăduitor;
Bucu­ră-te, minu­na­tu­le între Sfinți care ai făcut pe păgâni a se boteza;
Bucu­ră-te, duhov­ni­ces­cu­le părin­te, care ai adus pe oameni prin botez a se lumina;
Bucu­ră-te, cel ce te-ai învred­ni­cit pe bol­navi a tămădui;
Bucu­ră-te, cel ce te-ai silit pe păcă­toși a milui;
Bucu­ră-te, cel ce ai dat șchi­o­pi­lor și olo­gi­lor însănătoșire;
Bucu­ră-te, cel ce ai vin­de­cat de orbire;
Bucu­ră-te, că tu pe cei înti­nați de păca­te i‑ai curățit;
Bucu­ră-te, că tu pe dia­voli i‑ai izgonit;
Bucu­ră-te, că, prin rugă­ciu­ni­le tale, mor­ții au îînviat;
Bucu­ră-te, că, prin sufe­rin­țe­le tale, darul sfin­țe­ni­ei ai câștigat;
Bucu­ră-te, Sfin­te Hara­lam­bie, mare muce­ni­ce al lui Hristos!

Con­dac 6:
M

ărtu­ri­sind însuși ighe­mo­n­ul des­pre minu­ni­le tale către Sever împă­ra­tul, aces­ta s‑a mâni­at foar­te asu­pra ido­li­lor lui, pen­tru că n‑au putut sta împo­tri­va ace­lor minuni; iar tu, ca un biru­i­tor asu­pra lor, prin sta­tor­ni­ca ta cre­din­ță, ai câști­gat nemăr­gi­ni­te daruri cerești. Pen­tru ace­ea, o lău­da­tu­le Sfin­te, pri­meș­te mul­țu­mi­rea bine­cre­din­cio­și­lor care cu bucu­rie cân­tă lui Dum­ne­zeu: Aliluia!

Icos 6:
N

ouă și înfri­co­șătoa­re minu­ne ai săvâr­șit, Sfin­te, când ai fost din nou chi­nu­it de tirani după porun­ca lui Sever, pen­tru ca, pri­mind cu vese­lie piroa­ne­le bătu­te pes­te tot tru­pul tău și fiind tras de bar­bă și așe­zat pe un cal ca să te ducă de la Mag­ne­sia la Anti­ohia, la cinci­spre­ze­ce sta­dii în cale, prin gura calu­lui glas mare s‑a auzit, bles­temând pe slu­gi­le dia­vo­lu­lui ca să te dez­le­ge de legă­tu­ri­le cu care erai cuprins; pen­tru ace­ea tot popo­rul cân­tă ție:

Bucu­ră-te, stră­lu­ci­te arhi­e­re­u­le, pen­tru noua răb­da­re de chi­nuri ce ai avut;
Bucu­ră-te, muce­ni­cu­le Sfin­te, pen­tru noua minu­ne ce ai săvârșit;
Bucu­ră-te, părin­te, că prin gura calu­lui pen­tru tine s‑a vorbit;
Bucu­ră-te, Sfin­te că, șezând pe cal, l‑ai îmblânzit;
Bucu­ră-te, că tu pe toți tri­mi­șii lui Sever i‑ai umilit;
Bucu­ră-te, că tu pe slu­ji­to­rii dia­vo­lu­lui i‑ai îngrozit;
Bucu­ră-te, cel ce ai stins văpa­ia tiranilor;
Bucu­ră-te, cel ce ai îngro­zit furia ucigașilor;
Bucu­ră-te, că toa­te chi­nu­ri­le tale ce ai pri­mit s‑au potolit;
Bucu­ră-te, cel ce ca un tran­da­fir cu mul­tă mireas­mă ai înflorit;
Bucu­ră-te, părin­te, cel ce ca om mul­tă osân­dă ai pătimit;
Bucu­ră-te, Sfin­te, cel ce ca un viteaz toa­te aces­te chi­nuri le-ai biruit;
Bucu­ră-te, Sfin­te Hara­lam­bie, mare muce­ni­ce al lui Hristos!

Con­dac 7:
O

sta­șii lui Sever, văzând minu­ni­le tale cele puter­ni­ce, n‑au îndrăz­nit să te mai chi­nu­ias­că și pe cale cu liniș­te te-au dus la Anti­ohia ca să împli­neas­că porun­ca. Aco­lo Sever, cu dia­vo­leas­că por­ni­re s‑a înfu­ri­at iar asu­pra ta, dând porun­că ca să-ți înfi­gă o fri­ga­re arsă în piept. Dar mul­ta lor oste­ne­a­lă cu nimic nu te‑a vătă­mat, pen­tru că focul s‑a stins și oame­nii cei împă­ra­tești au oste­nit. De ace­ea, o prea­pu­ter­ni­ce Sfin­te, împre­u­nă cu tine cân­tăm lui Dum­ne­zeu cu umi­lin­ță: Aliluia!

Icos 7:
Î

n furia lui, pier­zând Sever răb­da­rea, dacă a văzut el însuși aceas­tă minu­ne, a cer­cat cu vicle­nie a te îmblânzi și a te cer­ce­ta cu ce pute­re faci aces­te minuni. Iar el, luând de la tine răs­puns, că în cre­din­ța lui Hris­tos Dum­ne­zeu nădăj­du­iești, te‑a ispi­tit a cere să înviezi mor­ții și să isba­vești pe cei stă­pâ­niți de dia­voli. Atunci tu, drep­tu­le părin­te, pri­mind dar și pute­re de la Dum­ne­zeu, ai ară­tat în fața aces­tui necre­din­cios încă o minu­ne, că și pe mor­tul ce ți l‑a adus l‑ai învi­at, pe cel stă­pâ­nit de dia­vol l‑ai izbă­vit și însuși sata­na s‑a înspă­i­mân­tat și a ieșit din om, stri­gând către tine, cu rugă­min­te, ca să nu‑l chi­nu­iești fără de vre­me. Pen­tru aceas­ta tot popo­rul cu umi­lin­ță cân­tă ție une­le ca acestea:

Bucu­ră-te, mare muce­ni­ce Hara­lam­bie, făcă­to­ru­le de minuni;
Bucu­ră-te, mare muce­ni­ce Sfin­te, izbă­vi­to­ru­le de nebuni;
Bucu­ră-te, cel ce pe dia­vol din om cu un sin­gur cuvânt l‑ai izgonit;
Bucu­ră-te, cel ce pe sata­na pe loc tu l‑ai zdrobit;
Bucu­ră-te, că însuși el a dat glas de rugă­min­te, măr­tu­ri­sin­du-te pe tine om dumnezeiesc;
Bucu­ră-te, că tu cu aces­te minuni ai ruși­nat pe Sever și pe Crips epar­hul de nea­mul idolesc;
Bucu­ră-te, că însuși împă­ra­tul Sever, văzând acea minu­ne a zis: “Mare este Dum­ne­ze­ul creștinilor”;
Bucu­ră-te, că tu ai făcut atunci pe mulți din popor a cre­de în Hris­tos Dum­ne­ze­ul mile­lor și al puterilor;
Bucu­ră-te, izbă­vi­to­ru­le de tot soi­ul de neca­zuri și boli;
Bucu­ră-te, că tu toa­te vicle­su­gu­ri­le și por­ni­ri­le dia­vo­lu­lui omori;
Bucu­ră-te, că înșiși înge­rii cerești te numesc ale­sul lui Dumnezeu;
Bucu­ră-te, că toți creș­ti­nii pămân­tești cin­stesc nume­le tău;
Bucu­ră-te, Sfin­te Hara­lam­bie, mare muce­ni­ce al lui Hristos!

Con­dac 8:
A

răsă­rit lumi­na cea ade­vă­ra­tă a cunoș­tin­ței celei sufle­tești din rodul oste­ne­li­lor tale, Hara­lam­bie, care ai fost osân­dit cu mul­te feluri de chi­nuri și toa­te le-ai biru­it prin cre­din­ța ta cea puter­ni­că către Dum­ne­zeu. Acea lumi­nă înda­tă s‑a răs­pân­dit pes­te închi­nă­to­rii la idoli și mulți din aceștia cre­zând în nume­le Sfin­tei Tre­imi, s‑au bote­zat în nume­le Tată­lui și al Fiu­lui și al Sfân­tu­lui Duh. Pen­tru ace­ea, lău­dând noi vred­ni­cia ta cea sufle­teas­că, împre­u­nă cu tine cân­tăm lui Dum­ne­zeu: Aliluia!

Icos 8:
Î

mpă­ra­tul Sever, soco­tind mai apoi că tu faci cu far­me­ce ace­le minuni, ți‑a porun­cit să jert­fești ido­li­lor lui pen­tru ca să te sca­pe de gro­za­ve­le sale chi­nuri; însă tu, ca un om dum­ne­ze­iesc, cunos­când rătă­ci­rea sa, ai răs­puns că pe cât tru­pul tău se zdro­beș­te cu bătă­i­le, pe atât se bucu­ră întru tine duhul tău. Atunci Sever, mâni­in­du-se din nou, a porun­cit să te omoa­re, bătân­du-te cu pie­tre și arzând cu făclii aprin­se bar­ba și obra­zul tău; iar tu, cu vite­jia cea sufle­teas­că, ai întors focul asu­pra slu­ji­to­ri­lor împă­ra­tu­lui și i‑ai pâr­lit pe ei. Pen­tru aceas­ta noi creș­ti­nii cu bucu­rie cân­tăm ție aces­te cântări:

Bucu­ră-te, dum­ne­ze­ies­cu­le Sfin­te, care ai biru­it a lui Sever rătăcire;
Bucu­ră-te, bunu­le părin­te, care ai răs­puns lui cu milostivire;
Bucu­ră-te, cel ce ai pri­mit pedep­se gre­le în loc de odih­nă trupească;
Bucu­ră-te, cel ce ai soco­tit bătă­i­le drept bucu­rie sufletească;
Bucu­ră-te, vitea­zu­le ostaș, care ai îndrep­tat focul asu­pra duș­ma­ni­lor tăi;
Bucu­ră-te, vred­ni­cu­le sutaș, care ai scă­pat tru­pul tău de tira­nii cei răi;
Bucu­ră-te, cel ce te-ai ară­tat ca un stâlp neclin­tit bise­ri­cii lui Hristos;
Bucu­ră-te, cel ce te-ai ară­tat ca un sfeș­nic puru­rea luminos;
Bucu­ră-te, înțe­lep­te muce­ni­ce care ai risi­pit intu­ne­ca­rea idolilor;
Bucu­ră-te, stră­lu­ci­te Hara­lam­bie care ai poto­lit dure­rea păcătoșilor;
Bucu­ră-te, comoa­ra cea nepre­țu­i­tă a cereș­ti­lor cununi;
Bucu­ră-te, Sfin­te Hara­lam­bie, mare muce­ni­ce al lui Hristos!

Con­dac 9:
T

recând, bunu­le părin­te, fără vreo vătă­ma­re tru­peas­că ace­le chi­nuri ce ți-au dat păgâ­nii, ai dobân­dit prin aceas­ta lau­da tutu­ror apos­to­li­lor și bucu­ria muce­ni­ci­lor, căci te-ai învred­ni­cit a fi cu ei par­taș dum­ne­ze­ieș­tii cununi prin care s‑a întă­rit nea­mul creș­ti­nesc. Pen­tru ace­ea, o lău­da­tu­le Sfin­te, pri­meș­te de la noi lau­dă de mul­țu­mi­re, ca împre­u­nă cu tine să cân­tăm lui Dum­ne­zeu: Aliluia!

Icos 9:
U

ciga­șul și nele­giu­i­tul Sever, înțe­le­gând mai la urmă că pute­rea și minu­ni­le tale sunt veni­te de la Hris­tos, Mân­tu­i­to­rul lumii, a îndrăz­nit dim­pre­u­nă cu slu­ji­to­rii săi a cârti și a huli chiar împo­tri­va lui Dum­ne­zeu. Atunci pen­tru o ase­me­nea cute­za­re, a venit asu­pra lor ară­ta­re cereas­că, pen­tru că pămân­tul s‑a cutre­mu­rat și ful­ge­re și trăz­ne­te au cuprins pe Sever și pe Crips, epar­hul său, ca să cunoas­că pute­rea lui Dum­ne­zeu. Pen­tru ace­ea îndrăz­nim și te rugăm, Sfin­te mare muce­ni­ce Hara­lam­bie, fii apă­ră­to­rul nos­tru de toa­te pri­mej­di­i­le și ne întă­reș­te și pe noi în cre­din­ța Sfin­tei Tre­imi ca să nu cădem în pri­mej­dia păgâ­ni­lor. Așa, Sfin­te mare muce­ni­ce, mij­lo­ceș­te către Dum­ne­zeu ca să ne milu­ias­că după mare mila Sa, pen­tru ca să putem cân­ta une­le ca acestea:

Bucu­ră-te, cel ce ai dobân­dit pute­rea minu­ni­lor tale de la Mântuitorul;
Bucu­ră-te, cel ce ai avut mări­rea fap­te­lor tale de la Ziditorul;
Bucu­ră-te, cel ce întru Hris­tos te-ai jert­fit, și întru El te-ai Sfințit;
Bucu­ră-te, cel ce întru Dom­nul te-ai întă­rit și prin El ai biruit;
Bucu­ră-te, că pe tira­nii tăi i‑ai osân­dit, ca să te cunoas­că de om dumnezeiesc;
Bucu­ră-te, că pe duș­ma­nii tăi i‑ai umi­lit, ca să te cin­steas­că de părin­te sufletesc;
Bucu­ră-te, că prin tine s‑a înno­it izvo­rul bună­tă­ți­lor și al îndurărilor;
Bucu­ră-te, că prin tine s‑a ves­tit pomul mile­lor și al dreptăților;
Bucu­ră-te, că însuși Sever, împă­ra­tul, și Crips, epar­hul, te-au rugat să‑i scapi de pedeap­sa lui Dum­ne­zeu tri­mi­să lor;
Bucu­ră-te, că împă­ra­tul și epar­hul au lău­dat cre­din­ța creștinilor;
Bucu­ră-te, cel ce ai pri­mit dum­ne­ze­iești daruri pen­tru creștini;
Bucu­ră-te, cel ce ai pri­mit bună­tăți pen­tru pământeni;
Bucu­ră-te, Sfin­te Hara­lam­bie, mare muce­ni­ce al lui Hristos!

Con­dac 10:
F

ier­binți au fost rugă­ciu­ni­le tale către Dum­ne­zeu, drep­tu­le muce­ni­ce, pen­tru că, mij­lo­cind pen­tru ier­ta­rea și tămă­du­i­rea duș­ma­ni­lor tăi, Sever împă­ra­tul și Crips isprav­ni­cul, i‑ai scă­pat pe ei din osân­da în care erau căzuți și slobozindu‑i în pace, le-ai dat sfă­tu­i­re bună ca să nu mai gre­șeas­că. Drept ace­ea, cunos­când și noi păcă­to­șii face­ri­le tale de bine, bunu­le Sfin­te, venim către tine cu umi­lin­ță a te ruga să ne izbă­vești și pe noi din toa­te nevo­i­le și neca­zu­ri­le pen­tru ca împre­u­nă cu tine să cân­tăm lui Dum­ne­zeu: Aliluia!

Icos 10:
D

arul dum­ne­ze­iesc a fost asu­pra ta, lău­da­tu­le părin­te, pen­tru că, învred­ni­cin­du-te a adu­ce la cre­din­ța cea ade­vă­ra­tă pe fii­ca împă­ra­tu­lui Sever, anu­me Galini, ea insăși a stat măr­tu­ri­si­toa­re și pro­po­vă­du­i­toa­re bună­tă­ți­lor cerești și a îndem­nat pe tatal ei să se lepe­de de tira­nia păgâ­nă­tă­ții, ca să dobân­deas­că întru Hris­tos milos­ti­vi­rea bună­tă­ții. Pen­tru aceas­ta, o lău­da­tu­le Sfin­te, pri­meș­te de la noi cu bucu­rie a‑ți adu­ce aces­te cântări:

Bucu­ră-te, cel ce prin rugă­ciu­ni­le tale ai scă­pat de la pedeap­să pe vră­j­ma­șii tăi;
Bucu­ră-te, cel ce prin mij­lo­ci­ri­le tale ai slo­bo­zit în pace pe cei ce erau în nevoi;
Bucu­ră-te, cel ce i‑ai sfă­tu­it pe ei ca să nu mai greșească;
Bucu­ră-te, cel ce i‑ai îndem­nat pe ei ca să se pocăiască;
Bucu­ră-te, că tu ai adus la ade­vă­ra­ta cre­din­ță pe fii­ca împă­ra­tu­lui Sever, anu­me Galini;
Bucu­ră-te, că tu ai întă­rit a ei cunoș­tin­ță și ai învățat‑o în Dom­mul a se povățui;
Bucu­ră-te, că ea insăși a îndem­nat pe tatăl ei să se lepe­de de tira­nia păgânătății;
Bucu­ră-te, că tot ea l‑a che­mat la Hris­tos, ca să câști­ge milos­ti­vi­rea bunătății;
Bucu­ră-te, cel ce ai lumi­nat cuge­tul celor întunecați;
Bucu­ră-te, cel ce ai dobân­dit pocă­in­ța celor deșteptați;
Bucu­ră-te, vița care ai odră­slit pen­tru întă­ri­rea nea­mu­lui creștinesc;
Bucu­ră-te, roa­da prin care ai pri­mit harul dum­ne­ze­iesc pen­tru tămă­du­i­rea nea­mu­lui omenesc;
Bucu­ră-te, Sfin­te Hara­lam­bie, mare muce­ni­ce al lui Hristos!

Con­dac 11:
Î

n vis văzând fii­ca împă­ra­tu­lui Sever că ea ședea într‑o gră­di­nă cu pomi bine miro­si­tori și cu fân­tâni infru­mu­se­ța­te și tot prin vis văzând că pe tatăl ei și pe Crips isprav­ni­cul i‑a gonit de aco­lo păzi­to­rul gră­di­nii, a aler­gat cu gra­bi­re la tine, bunu­le părin­te, rugân­du-te ca să‑i tâl­cu­iești acel vis. Iar tu, ca un izvor al cunoș­tin­ței, pre­țu­ind râv­na cea ade­vă­ra­tă a bine­cre­din­cioa­sei fii­ce a împă­ra­tu­lui, înda­tă i‑ai dat povă­țu­i­rea cea sufle­teas­că, căci ai numit gră­di­nă Rai­ul drep­ți­lor, și păzi­to­rul Rai­u­lui ai soco­tit că este însuși Hris­tos; căci El a așe­zat în Rai pe cei cre­din­cioși și a izgo­nit de aco­lo pe cei necre­din­cioși. Pen­tru ace­ea, noi cu umi­lin­ță cân­tăm Lui: Aliluia!

Icos 11:
T

recând trei­zeci de zile de la înfri­co­șătoa­rea pedep­si­re pri­mi­tă de la Dum­ne­zeu, împă­ra­tul s‑a răz­vră­tit iarăși împo­tri­va lui Hris­tos, Dum­ne­ze­ul pe care însuși Îl măr­tu­ri­si­se. Și chemân­du-te după ace­ea ca să jert­fești ido­lii­or lui spre a scă­pa de pedeap­sa sa, ai stat și aici vite­jeș­te împo­tri­vi­tor păgâ­nă­tă­ții sale, căci i‑ai răs­puns că mari și nepri­ce­pu­te sunt cuvin­te­le sale. Atunci el, mâni­in­du-se din nou, ți‑a pus spre batjo­cu­ră frâu și zăba­le în gură și te‑a tras prin toa­tă ceta­tea ca și cum ai fi fost o fiin­ță fără grai. Iar tu, muce­ni­cu­le Sfin­te, făcând rugi către Dum­ne­zeu, ai scă­pat și din aceas­ta. Pen­tru ace­ea noi cei bine­cre­din­cioși adu­cem cu mul­țu­mi­re lau­dă biru­in­ței tale, și voim a‑ți cân­ta într-un glas une­le ca acestea:

Bucu­ră-te, tâl­cu­i­to­rul visu­lui cre­din­cioa­sei întru Hristos;
Bucu­ră-te, pro­po­vă­du­i­to­rul Rai­u­lui celui frumos;
Bucu­ră-te, vitea­zu­le împo­tri­vi­tor cuvin­te­lor păgânești;
Bucu­ră-te, drep­tu­le mân­gâi­e­tor sfa­tu­ri­lor sufletești;
Bucu­ră-te, că tu ai întă­rit în cre­din­ță pe Galini, fii­ca împă­ra­tu­lui, de a sfă­râ­mat ido­lii cei turnați;
Bucu­ră-te, că prin tine s‑a risi­pit necu­vi­in­ța slu­ji­to­ri­lor ido­lești celor înrădăcinați;
Bucu­ră-te, că însăși Galini a înfrun­tat pe tatăl ei de la închi­na­rea păgânătății;
Bucu­ră-te, că însăși ea a îmbră­ți­șat și a apă­rat nea­mul creștinesc;
Bucu­ră-te, că ai lăsat spre pome­ni­re fap­te duhovnicești;
Bucu­ră-te, că ai dobân­dit spre răs­plăti­re dra­gos­te îngerească;
Bucu­ră-te, Sfin­te părin­te, de roa­da bună­tă­ți­lor tale;
Bucu­ră-te, cuvi­o­su­le muce­ni­ce, de fap­te­le minu­ni­lor tale;
Bucu­ră-te, Sfin­te Hara­lam­bie, mare muce­ni­ce al lui Hristos!

Con­dac 12:
Ș

ezând tu, stră­lu­ci­tu­le Sfin­te, reze­mat de stâl­pul cel uscat al casei vădu­vei unde te‑a tri­mis Sever, ca să fii pus spre batjo­cu­ră, ai ară­tat aco­lo încă o minu­ne, căci stâl­pul ace­la, înver­zind, a înfrun­zit și a făcut atâ­tea ramuri încat a aco­pe­rit casa. Atunci vădu­va, cunos­când pute­rea cea dum­ne­ze­ias­că, a căzut la picioa­re­le tale închinân­du-se și zicân­du-ți să mergi de la casa ei căci este nevred­ni­că să fii aproa­pe de ea. Iar tu, minu­na­tu­le părin­te, răs­pun­zând cu blân­de­țe să nu se tea­mă, ci să cre­a­dă în Dom­nul că este foar­te milos­tiv și lău­dat, ai îndo­it după ace­ea minu­ni­le tale, căci a doua zi acel pom a înflo­rit și a rodit, iar veci­nii vădu­vei, văzând ase­me­nea minu­ne, s‑au mirat foar­te. Și vădu­va, întă­rin­du-se în cre­din­ță, după râv­na sa, și cunos­când că ace­le minuni le-ai făcut cu darul și pute­rea Mân­tu­i­to­ru­lui Hris­tos, înda­tă s‑a bote­zat în nume­le Sfin­tei Tre­imi, izbă­vin­du-se de toa­te rău­tă­ți­le sale. Pen­tru ace­ea toți drept­slă­vi­to­rii creș­tini vin cu bucu­rie să cân­te lui Dum­ne­zeu: Aliluia!

Icos 12:
P

sal­mul lui David cu bucu­rie l‑ai cân­tat, Sfin­te, când erai dus la locul osân­dei, spre pier­za­re, ca să ți se taie capul, după porun­ca lui Sever, ca să nu mai abați pe păgâni din rătă­ci­rea de care erau cuprin­si și așa ai zis în cale: “Mila și jude­ca­ta Ta voi cân­ta Ție, Doam­ne; cân­ta-voi și voi mer­ge cu pri­ce­pe­re, în cale fără pri­ha­nă, când vei veni către mine”. Iar către sfâr­șit, ridi­când ochii și mâi­ni­le tale către ceruri, ai mul­țu­mit cu sme­re­nie Dum­ne­ze­u­lui mile­lor și al îndu­ră­ri­lor pen­tru mân­tu­i­rea ta, zicând: “Pome­neș­te-mă Doam­ne întru împă­ră­ția Ta”. Atunci ceru­ri­le des­chi­zân­du-se, S‑a ară­tat Dom­nul pute­ri­lor cu mul­ți­me de îngeri asu­pra ta și te‑a che­mat pe tine în loca­șu­ri­le drep­ți­lor ca pe un pri­e­ten iubit care ai fost chi­nu­it în lume pen­tru dra­gos­tea Sa, dân­du-ți tot­o­da­tă dar de tămă­du­i­re asu­pra celor ce vor cin­sti în lume și vor prăz­nui nume­le tău, ca să fie scă­pați de toa­te boli­le și nevo­i­le lor, iar mai ales de năpraz­ni­ca boa­lă a ciu­mei. Pen­tru ace­ea, o lău­da­tu­le Sfin­te, pri­meș­te cu bucu­rie a‑ți cân­ta ție aces­te cântări:

Bucu­ră-te, stră­lu­ci­te arhi­e­re­u­le, că ai înver­zit și ai rodit stâl­pul cel uscat al văduvei;
Bucu­ră-te, stră­lu­ci­tu­le muce­ni­ce, că ai poto­lit și ai sme­rit pe păgâ­nul cel înfu­ri­at al cetății;
Bucu­ră-te, cel ce ai adus la cre­din­ța cea ade­vă­ra­tă pe vădu­va care tră­ia în desfrâu;
Bucu­ră-te, cel ce ai adus la pocă­in­ța cea dori­tă pe păgâ­na care era în nebunie;
Bucu­ră-te, că prin minu­ni­le tale ai deș­tep­tat în ea cuvân­tul adevărului;
Bucu­ră-te, că prin sfa­tu­ri­le tale ai câști­gat și asu­pra sa darul botezului;
Bucu­ră-te, bunu­le Sfin­te, care ai săvâr­șit în via­ța ta des­tu­le minuni;
Bucu­ră-te, drep­tu­le părin­te, care ai mân­tu­it mul­ți­me de păgâni prin chi­nu­ri­le tale;
Bucu­ră-te, cel ce te-ai învred­ni­cit a vedea ceru­ri­le des­chi­se și fru­mu­se­tea cea nemăr­gi­ni­tă a sla­vei dumnezeiești;
Bucu­ră-te, cel ce ai pri­mit gla­sul Dom­nu­lui pute­ri­lor și bucu­ria cea negră­i­tă a cete­lor cerești;
Bucu­ră-te, comoa­ra cea nepre­țu­i­tă cu care s‑a încu­nu­nat cin­sti­tul tău cap, când s‑a tăi­at de păgâni;
Bucu­ră-te, podoa­ba cea neaș­tep­ta­tă cu care s‑a îmbră­cat mări­tul tău trup când s‑a des­păr­țit de tirani;
Bucu­ră-te, Sfin­te Hara­lam­bie, mare muce­ni­ce al lui Hristos!

Con­dac 13:
O

, întru tot lău­da­te Sfin­te Hara­lam­bie, pri­meș­te de la noi aces­te cân­tări ce cu umi­lin­ță le adu­cem îna­in­tea ta, și ne izbă­veș­te pe noi din toa­te nevo­i­le și neca­zu­ri­le ca un bun și de oameni iubi­tor. Căci deși sun­tem nevred­nici milos­ti­vi­rii tale pen­tru păca­te­le noas­tre cele mul­te și gre­le, pe care le săvâr­șim în tot tim­pul vie­ții noas­tre și în tot cea­sul, însă cunos­când bună­ta­tea ta cea mare pe care o ai ară­tat asu­pra celor ce te cin­stesc pe tine, și asu­pra celor ce se pocă­iesc cu cre­din­ță întru nume­le Dom­nu­lui, năzuim cu fier­binți lacri­mi a măr­tu­ri­si îna­in­tea ta că am greșit.

De ace­ea ne rugăm ție ca să fii mij­lo­ci­to­rul nos­tru către prea­pu­ter­ni­cul Dum­ne­zeu, pen­tru ier­ta­rea păca­te­lor noas­tre, pen­tru mân­tu­i­rea noas­tră de toa­te boli­le și de toa­te pri­mej­di­i­le și pen­tru întă­ri­rea noas­tră în cre­din­ța cea ade­vă­ra­tă ca să nu mai greșim.

Așa, stră­lu­ci­te Sfin­te, rugă­mu-te pe tine ca să ne aperi pe noi de toa­te rău­tă­ți­le, după făgă­du­in­ța ta, căci toți te cin­stim și prăz­nuim nume­le tău, cân­tând lui Dum­ne­zeu: Ali­lu­ia! (acest con­dac se zice de trei ori)

Dis­tri­bu­ie:

Lasã un Rãspuns:

Lasă un Răspuns: