Evangelia zilei:
Cautã:

Acatistul Sfântului Ierarh Nicolae

Mări­mea tex­tu­lui:
Mic | Mare

 

 

 

Slavă Ție, Dum­ne­ze­ul nos­tru, sla­vă Ție.

Împă­ra­te ceresc, Mângâieto­rule, Duhul ade­vă­ru­lui, Care pre­tu­tin­de­nea ești și toa­te le îm­plinești, Vis­ti­e­rul bună­tă­ți­lor și dătă­to­ru­le de via­ță, vino și Te sălă­ș­lu­ieș­te întru noi, și ne cură­țeș­te pe noi de toa­tă înti­nă­ciu­nea și mân­tu­ieș­te, Bunu­le, sufle­te­le noas­tre.

Sfin­te Dum­ne­ze­u­le, Sfin­te tare, Sfin­te fără de moar­te, milu­ieș­te-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tată­lui și Fiu­lui și Sfân­tu­lui Duh și acum și puru­rea și în vecii veci­lor. Amin.

Preasfân­tă Tre­i­me, milu­ieș­te-ne pe noi. Doam­ne, cură­țeș­te păca­te­le noas­tre. Stă­pâ­ne, iar­tă fără­de­le­gi­le noas­tre. Sfin­te, cer­ce­tea­ză și vin­decă nepu­tin­țe­le noas­tre, pen­tru nume­le Tău.

Doam­ne milu­ieș­te (de trei ori), Sla­vă…, și acum…

Tatăl nos­tru, Care ești în ceruri, sfin­­țeas­că-Se nume­le Tău, vie împă­ră­ția Ta, fie voia Ta, pre­cum în cer așa și pe pă­mânt. Pâi­nea noas­tră cea de toa­te zile­le, dă-ne‑o nouă astăzi și ne iar­tă nouă gre­șe­li­le noas­tre, pre­cum și noi ier­tăm greși­ți­lor noș­tri. Și nu ne duce pe noi în ispi­tă, ci ne izbă­vește de cel rău. Pen­tru rugă­ciu­ni­le Sfin­ți­lor Părin­ți­lor noș­tri, Doam­ne Iisu­se Hris­to­a­se Fiul lui Dum­ne­zeu milu­ieș­te-ne pe noi. Amin

Tro­pa­rul, gla­sul al ‑lea

Îndrep­tă­tor cre­din­ței și chip blân­de­ți­lor, învă­ță­tor înfrâ­nă­rii te‑a ară­tat pe tine tur­mei tale ade­vă­rul lucru­ri­lor. Pen­tru aceas­ta ai câști­gat cu sme­re­nia cele îna­l­te, cu sără­cia cele boga­te. Părin­te Ierar­he Nico­lae, roagă‑L pe Hris­tos Dum­ne­zeu să mân­tu­ias­că sufle­te­le noas­tre.

Con­dac 1:
C

el ce verși mir de mult preț la toa­tă lumea, și mie, celui nevred­nic și mai mult decât toți păcă­tos, dăru­ieș­te-mi ca să-ți aduc ție cân­ta­re, Părin­te Nico­lae. Tu, ca ace­la ce ai îndrăz­ni­re către Dum­ne­zeu, slo­bo­zeș­te-mă din toa­te neca­zu­ri­le ca să cânt ție: „Bucu­ră-te, Sfin­te Ierar­he Nico­lae, mare făcă­tor de minuni!

Icos 1:
A

răta­tu-te-ai în vis împă­ra­tu­lui celui cin­sti­tor de Dum­ne­zeu și pen­tru moar­tea voie­vo­zi­lor ace­lo­ra l‑ai îngro­zit pe el și degrab ascul­tând de porun­ca ta, Nico­lae, a porun­cit ca să‑I eli­be­re­ze pe dân­șii. Pen­tru ace­ea, ei au fost cuprinși de bucu­rie și de fri­că, iar cu dân­șii gră­iesc ție, Sfin­te Nico­lae:

Bucu­ră-te, capul cel sfin­țit;
Bucu­ră-te, cel ce ai sfă­râ­mat capul cel dia­vo­lesc
prin rugă­ciu­ni­le tale;
Bucu­ră-te, slu­ji­to­ru­le al Împă­ra­tu­lui tutu­ror;
Bucu­ră-te, aju­tă­to­rul celor cre­din­cioși;
Bucu­ră-te, întă­ri­rea Orto­do­xi­ei;
Bucu­ră-te, pier­ză­to­rul celor fără de lege;
Bucu­ră-te, cel ce ești insu­flat cu sufla­rea Duhu­lui Sfânt;
Bucu­ră-te, cel ce ai pier­dut vifo­rul mul­ți­mii zei­lor;
Bucu­ră-te, cel ce ești dim­pre­u­nă vor­bi­tor cu înge­rii;
Bucu­ră-te, izgo­ni­to­rul demo­n­i­lor;
Bucu­ră-te, gla­sul dum­ne­ze­ieș­ti­lor cuvin­te;
Bucu­ră-te, cel ce ai astu­pat guri­le ere­ti­ci­lor;
Bucu­ră-te, Sfin­te Ierar­he Nico­lae, mare făcă­tor de minuni!

Con­dac 2:
P

e pământ, al doi­lea Îna­in­te­mer­gă­tor te-ai ară­tat, Nico­lae, spre mus­tra­rea fără­de­le­gi­lor, că ace­la a mus­trat pe Irod, săvâr­și­to­rul fără­de­le­gii, iar tu ai ruși­nat pe Arie cel orbit cu ere­sul, și toa­tă lumea ai voit să o cureți de învă­ță­tu­ri­le lui cele nedrep­te, și tur­ma ta a o lumi­na, ca un părin­te și învă­ță­tor. Pen­tru ace­ea, cân­tăm lui Dum­ne­zeu: Ali­lu­ia!

Icos 2:
V

rând dimi­nea­ța Avla­vie, după porun­ca împă­ra­tu­lui, să scoa­tă pe cei legați din tem­ni­ță spre tăie­re, tu, cu minu­ni­le tale, mai îna­in­te ai apu­cat prin vis și, îngrozindu‑l pe el, ai zis: „Nimic să nu faci băr­ba­ți­lor aces­to­ra, că nevi­no­vați sunt spre tăie­re”. Pen­tru ace­ea și noi gră­im ție, Nico­lae mări­te:

Bucu­ră-te, mare făcă­to­ru­le de minuni;
Bucu­ră-te, gra­b­nic aju­tă­to­ru­le;
Bucu­ră-te, cald folo­si­to­ru­le;
Bucu­ră-te, cer­ce­tă­to­rul celor necă­jiți;
Bucu­ră-te, lima­nul cel lin al celor învi­fo­rați;
Bucu­ră-te, mân­gâi­e­rea celor ce plâng;
Bucu­ră-te, hră­ni­to­rul celor flămânzi;
Bucu­ră-te, povă­țu­i­to­rul celor orbi;
Bucu­ră-te, bogă­ția săra­ci­lor;
Bucu­ră-te, toia­gul cel tare al bătrâ­ne­ți­lor;
Bucu­ră-te, cunu­na Bise­ri­cii;
Bucu­ră-te, părin­te­le săra­ci­lor și bun dăru­i­to­ru­le;
Bucu­ră-te, Sfin­te Ierar­he Nico­lae, mare făcă­tor de minuni!

Con­dac 3:
A

m auzit, Nico­lae, de minu­ni­le tale și m‑am înspă­i­mân­tat, că, de bucu­rie și de fri­că fiind cuprins, ce am a răs­pun­de nu mă pri­cep. Ci tu, prin rugă­ciu­ni­le tale cele tre­ze, lumi­nea­ză-mi min­tea ca să cânt lui Dum­ne­zeu dim­pre­u­nă cu tine: Ali­lu­ia!

Icos 3:
A

rhan­ghe­lii cu înge­rii se minu­nea­ză, părin­te, de cre­din­ța ta cea tare către Dum­ne­zeu, apos­to­lii și pro­o­ro­cii se lau­dă cu tine, oame­nii cei drep­t­cre­din­cioși spre tine au nădej­de. Pen­tru aceas­ta și eu, deși sunt nevred­nic, gră­iesc ție, Sfin­te Nico­lae:

Bucu­ră-te, cel ce împre­u­nă-locu­i­tor ești cu înge­rii;
Bucu­ră-te, cel ce aduci întris­ta­re dia­vo­li­lor;
Bucu­ră-te, cel ce ești slu­ji­tor ase­me­nea lui Gri­go­rie Teo­lo­gul în pre­o­ție;
Bucu­ră-te, cu Ioan Gură de Aur dim­pre­u­nă vor­bi­toru­le;
Bucu­ră-te, pri­e­te­nul mare­lui Vasi­le;
Bucu­ră-te, că dim­pre­u­nă cu dân­șii tai ere­su­ri­le;
Bucu­ră-te, cel ce porți o cre­din­ță cu dân­șii;
Bucu­ră-te, că faci minuni spre împă­ca­re;
Bucu­ră-te, că tu cureți lumea de mul­ți­mea zei­lor;
Bucu­ră-te, cel ce ai vor­bit mai dina­in­te des­pre
cin­sti­rea Năs­că­toa­rei de Dum­ne­zeu în Bise­ri­că;
Bucu­ră-te, că rușinând pe Arie înșe­lă­to­rul la sobor, l‑ai învins;
Bucu­ră-te, că pe fecioa­re­le ace­lea le-ai oprit de la împre­u­na­rea cea desfrâ­na­tă;
Bucu­ră-te, Sfin­te Ierar­he Nico­lae, mare făcă­tor de minuni!

Con­dac 4:
O

, mare făcă­to­ru­le de minuni Nico­lae, deși pe fecioa­re­le ace­lea voia tatăl lor să le dea, pen­tru sără­cie, la desfrâ­na­re, tu, părin­te, mai îna­in­te apu­când, aur din des­tul tată­lui lor ai dat. Pen­tru ace­ea, nepri­ce­pând ei de unde se făcea aceas­ta, minu­nân­du-se, au cân­tat lui Dum­ne­zeu cân­ta­rea: Ali­lu­ia!

Icos 4:
C

a să arăți a ta mare milos­ti­vi­re către cei săraci, prea­fe­ri­ci­te, bătrâ­nu­lui noap­tea, întru ascuns, trei legă­turi de gal­beni ai dat, izbăvindu‑l pe el și pe fete­le lui de la căde­rea în păcat. Pen­tru ace­ea auzi de la toți:

Bucu­ră-te, vis­ti­e­ria milei lui Dum­ne­zeu;
Bucu­ră-te, pri­mi­rea mai îna­in­te a cunoș­tin­ței Lui;
Bucu­ră-te, dătă­to­ru­le al bună­tă­ți­lor lui Dum­ne­zeu;
Bucu­ră-te, hra­na și bucu­ria celor ce alear­gă către tine;
Bucu­ră-te, pâi­ne pen­tru hra­nă neîm­pu­ți­na­tă celor lip­siți;
Bucu­ră-te, bogă­ție de Dum­ne­zeu dăru­i­tă celor ce vie­țu­iesc în lip­să pe pământ;
Bucu­ră-te, ridi­ca­rea gra­b­ni­că a săra­ci­lor;
Bucu­ră-te, lim­pe­de cuge­ta­re a celor necă­jiți;
Bucu­ră-te, că ești blând ascul­tă­tor celor nepu­tin­cioși;
Bucu­ră-te, dul­cea­ța a toa­tă lumea;
Bucu­ră-te, mire­le celor trei fete;
Bucu­ră-te, izbă­vi­to­rul neca­zu­ri­lor mele, prin rugă­ciu­ni­le tale;
Bucu­ră-te, Sfin­te Ierar­he Nico­lae, mare făcă­tor de minuni!

Con­dac 5:
C

ătre bise­ri­ca ta mer­gând oare­când Vasi­le, sâr­gu­in­du-se să-ți adu­că dar, a fost răpit de aga­reni și l‑au dat pe el osta­șii lui Ami­ra, stă­pâ­nu­lui lor, spre slu­j­bă. Iar părin­ții lui, deși erau întris­tați, n‑au înce­tat însă a îndrep­ta către tine rugă­ciuni și, tre­când ziua praz­ni­cu­lui tău, spre sea­ră, l‑ai pus pe el îna­in­tea lor și văzând ei aceas­tă minu­ne, cu tine cân­ta­re de bucu­rie lui Dum­ne­zeu cân­tau: Ali­lu­ia!

Icos 5:
M

ergând fiul lui Agri­co­la să dea un pahar lui Ami­ra a stat îna­in­tea lui cu fri­că. Iar tu, părin­te, rugat fiind de părin­ții lui, l‑ai izbă­vit pe el din mâi­ni­le lui Ami­ra în acel ceas. Pen­tru ace­ea, cu dân­șii gră­im ție, Nico­lae, ca unui bun păs­tor:

Bucu­ră-te, ierar­hul Dom­nu­lui;
Bucu­ră-te, lumi­na­tă pro­po­vă­du­i­re a creș­ti­nă­tă­ții;
Bucu­ră-te, cel ce porți nume de biru­in­ță;
Bucu­ră-te, stâr­pi­rea pati­mi­lor celor nero­di­toa­re;
Bucu­ră-te, adu­ce­rea de roa­dă a pomi­lor celor duhov­ni­cești;
Bucu­ră-te, îndrep­tă­to­rul drept-cre­din­cio­și­lor;
Bucu­ră-te, pră­da­rea păgâ­nă­tă­ții;
Bucu­ră-te, doc­to­rul cel fără de pla­tă;
Bucu­ră-te, că în dar luând, în dar împarți tămă­du­iri;
Bucu­ră-te, al celor nepu­tin­cioși bun păs­tor;
Bucu­ră-te, cel ce izgo­nești din­tre noi pe slu­ji­to­rii cei dia­vo­lești;
Bucu­ră-te, desfă­ta­rea a toa­tă lumea;
Bucu­ră-te, Sfin­te Ierar­he Nico­lae, mare făcă­tor de minuni!

Con­dac 6:
M

inu­na­tă s‑a ară­tat naș­te­rea ta, Nico­lae, cre­din­cios fiind tu pe pământ, din vre­mea naș­te­rii tale, că ai supt numai din sânul drept și de la sânul mai­cii tale te-ai cunos­cut făcă­tor de minuni. Pen­tru ace­ea și acum cu tine cân­tăm lui Dum­ne­zeu: Ali­lu­ia!

Icos 6:
D

e împre­su­ră­ri­le dia­vo­lești izbă­veș­te pe oameni, părin­te, cu rugă­ciu­ni­le tale, cel ce cu râu­ri­le sudo­ri­lor tale ai stins mul­ți­mea zei­lor celor păgâni. Pen­tru ace­ea și acum dăru­ieș­te vin­de­cări nepu­tin­țe­lor noas­tre, ierar­he, ca să te lău­dăm pe tine zicând:

Bucu­ră-te, Nico­lae;
Bucu­ră-te, făcă­to­ru­le de minuni;
Bucu­ră-te, ierar­he;
Bucu­ră-te, pre­a­cu­vi­oa­se;
Bucu­ră-te, prea­fe­ri­ci­te;
Bucu­ră-te, cel ce ești cu nume mare;
Bucu­ră-te, prea­mă­ri­te;
Bucu­ră-te, hră­ni­to­rul pos­ti­to­ri­lor;
Bucu­ră-te, învă­ță­to­rul înfrâ­nă­rii;
Bucu­ră-te, îndrep­ta­rea celor rătă­ciți;
Bucu­ră-te, că alt­ce­va nu știm să gră­im fără numai: „bucu­ră-te”;
Bucu­ră-te, că prin tine ne îndes­tu­lăm de lumi­nă;
Bucu­ră-te, Sfin­te Ierar­he Nico­lae, mare făcă­tor de minuni!

Con­dac 7:
A

vând viclea­nă cunoș­tin­ță, Arie a înce­put a învă­ța ere­su­ri­le cele fără de Dum­ne­zeu și a intrat în tur­ma ta ca un lup, vrând ca o fia­ră să o apu­ce. Dar tu, pre­a­lă­u­da­te, degrab aler­gând către Stă­pâ­nul, cu rugă­ciu­ni­le tale ai izgo­nit toa­tă nebu­nia lui și ca pe o fia­ră cum­pli­tă l‑ai sur­pat. Pen­tru ace­ea, cu tine, Nico­lae, cân­tăm lui Dum­ne­zeu, Celui ce ți‑a dat ție aceas­tă pute­re: Ali­lu­ia!

Icos 7:
M

ai îna­in­te împo­tri­vin­du-te ere­su­lui lui Arie, cel de trei ori bles­te­mat, ai ruși­nat a lui fără de Dum­ne­zeu învă­ță­tu­ră și, ca pe un al doi­lea Iuda surpându‑l, l‑ai lăsat. Pen­tru ace­ea și noi gră­im ție neîn­ce­tat:

Bucu­ră-te, întâis­tă­tă­to­ru­le pe sca­u­nul Mire­lor;
Bucu­ră-te, mare ierarh al Lichi­ei;
Bucu­ră-te, cale neră­tă­ci­tă a celor ce înoa­tă pe mare;
Bucu­ră-te, tim­pan care dai sunet de dum­ne­ze­ias­că glă­su­i­re;
Bucu­ră-te, chim­val bine răsu­nă­tor;
Bucu­ră-te, trâm­bi­ța Sfin­tei Tre­imi;
Bucu­ră-te, că ai stri­cat trâm­bi­ța ere­su­ri­lor lui Arie;
Bucu­ră-te, zicea ție Con­stan­tin;
Bucu­ră-te, a gră­it ție Avla­vie;
Bucu­ră-te, a adus ție tatăl cu fete­le;
Bucu­ră-te, au gră­it Agri­co­la cu Vasi­le;
Bucu­ră-te, că prin tine, de mânia poto­pu­lui izbă­vin­du-ne, pace cu Dum­ne­zeu aflăm;
Bucu­ră-te, Sfin­te Ierar­he Nico­lae, mare făcă­tor de minuni!

Con­dac 8:
M

inu­ne dum­ne­ze­ias­că te-ai ară­tat, feri­ci­te, celor ce aler­gau la bise­ri­ca ta, de Dum­ne­zeu pur­tă­to­ru­le, de mul­te feluri de neca­zuri și năvă­liri izbăvindu‑i, părin­te, pe cei ce, după Dum­ne­zeu, spre tine cu cre­din­ță și-au pus nădej­dea, cân­tând: Ali­lu­ia!

Icos 8:
C

a ace­la ce ai îndrăz­ni­re către Hris­tos, Nico­lae, fiind­că tur­ma Lui o păzești de lupii cei văzuți și nevă­zuți și de către cei ce sca­pă sub aco­pe­rămân­tul tău nu te întorci, și nouă, celor ce sun­tem învă­lu­iți de gân­duri și de lucruri vicle­ne, întin­de-ne mână de aju­tor, părin­te, ca să te lău­dăm pe tine, zicând:

Bucu­ră-te, Nico­lae pre­a­lă­u­da­te;
Bucu­ră-te, întă­ri­rea Mire­lor;
Bucu­ră-te, podoa­ba Lichi­ei;
Bucu­ră-te, câr­mu­i­to­rul cel bun;
Bucu­ră-te, că dim­pre­u­nă cu înge­rii salți;
Bucu­ră-te, căci cu Arhan­ghe­lii te vese­lești;
Bucu­ră-te, că fără mate­rie cu Heru­vi­mii slu­jești Făcă­to­ru­lui;
Bucu­ră-te, că pe Arie, dia­vo­lul cel întru­pat, l‑ai sur­pat;
Bucu­ră-te, cel ce dăru­iești bun miros;
Bucu­ră-te, cel ce res­pingi miro­sul cel rău;
Bucu­ră-te, albe­a­lă, care speli pati­mi­le;
Bucu­ră-te, roșe­a­lă, care aco­peri păca­te­le;
Bucu­ră-te, Sfin­te Ierar­he Nico­lae, mare făcă­tor de minuni!

Con­dac 9:
N

u pri­ce­pem de unde vom înce­pe a‑ți adu­ce lau­dă, părin­te. Care cân­ta­re îți vom cân­ta? Sau cu ce cununi te vom încu­nu­na? Că, de ne vom adu­ce amin­te de voie­vozi, ne minu­năm; de Vasi­le, ne mirăm; des­pre fecioa­re­le ace­lea, nu ne pri­ce­pem ce să gră­im; de toți doar ne minu­năm și dim­pre­u­nă cu tine lui Dum­ne­zeu, Cel ce ți‑a dat ție cele prea­mă­ri­te, lau­dă Îi tri­mi­tem, cân­tând cân­ta­rea: Ali­lu­ia!

Icos 9:
V

ăzând Stă­pâ­nul a toa­te nea­mul ome­nesc pier­zân­du-se cu ere­sul nebu­ni­ei lui Arie, pe tine te‑a dat mus­tră­tor nebu­ni­ei lui. Dar tu, părin­te, de la masa învă­ță­tu­rii dum­ne­ze­iești, ca pe un urât, l‑ai lepă­dat, iar pe noi, cu alu­a­tul Orto­do­xi­ei ne milu­ieș­te, ca să cân­tăm ție:

Bucu­ră-te, Nico­lae, Isra­e­lul cel nou;
Bucu­ră-te, sabie ascuți­tă, care tai nedum­ne­zei­rea;
Bucu­ră-te, întă­ri­rea cre­din­cio­și­lor;
Bucu­ră-te, omorârea celor fără de lege;
Bucu­ră-te, cel ce ai luat Duhul Sfânt ca un porum­bel;
Bucu­ră-te, cel ce îneci duhu­ri­le cele vicle­ne în marea cea de foc;
Bucu­ră-te, porum­be­lul Dom­nu­lui;
Bucu­ră-te, cur­să prin­ză­toa­re asu­pra celui viclean;
Bucu­ră-te, cel ce dăru­iești celor legați slo­bo­zi­re;
Bucu­ră-te, că ai legat ere­su­ri­le cele fără de Dum­ne­zeu;
Bucu­ră-te, că des­chizi guri­le orto­do­c­și­lor;
Bucu­ră-te, că legi lim­bi­le celor vicleni;
Bucu­ră-te, Sfin­te Ierar­he Nico­lae, mare făcă­tor de minuni!

Con­dac 10:
A

uzit-am pe Vasi­le ace­la gră­ind și îna­in­tea tutu­ror spu­nând minu­ni­le tale, pe care le-ai făcut cu dân­sul, părin­te, și minu­nân­du-ne, am prea­mă­rit pute­rea cea dată ție de Dum­ne­zeu, că tu, ca un bun păs­tor, degrab alergi către cei ce te roa­gă pe tine și pen­tru toți te rogi lui Dum­ne­zeu și Stă­pâ­nu­lui, cân­tând: Ali­lu­ia!

Icos 10:
I

zbă­veș­te-ne, părin­te, cu rugă­ciu­ni­le tale, ca pe Vasi­le ace­la. Auzi-ne, pre­a­cu­vi­oa­se, cu auzul tău, pre­cum ai auzit pe voie­vo­zii cei legați. Dă-ne mână de aju­tor, Nico­lae, pre­cum ai dat celor ce fuse­se­ră învă­lu­iți în mare, ca să gră­im ție aces­tea:

Bucu­ră-te, al doi­lea Moi­se;
Bucu­ră-te, tablă duhov­ni­ceas­că;
Bucu­ră-te, hai­na pre­o­ți­ei;
Bucu­ră-te, mai îna­in­te ară­tă­to­rul drep­tă­ții;
Bucu­ră-te, întu­ne­că­to­rul nedrep­tă­ții;
Bucu­ră-te, de Dum­ne­zeu încu­nu­na­te ierar­he;
Bucu­ră-te, cel ce îngră­dești guri­le celor huli­tori de Dum­ne­zeu;
Bucu­ră-te, lumi­na cea aprin­să cu dum­ne­ze­ias­că văpa­ie;
Bucu­ră-te, că ai stins văpa­ia cea dia­vo­leas­că;
Bucu­ră-te, aur de Dum­ne­zeu lămu­rit;
Bucu­ră-te, că ai afun­dat pe Sata­na, ca plum­bul, în adânc;
Bucu­ră-te, măr­gă­ri­tar mult-lumi­nos;
Bucu­ră-te, Sfin­te Ierar­he Nico­lae, mare făcă­tor de minuni!

Con­dac 11:
T

u ești păs­to­rul cel bun, Nico­lae, că pe tur­ma ta o povă­țu­iești către pășu­nea cea duhov­ni­ceas­că și din izvo­rul Rai­u­lui o adăpi pe ea. Pen­tru ace­ea, împre­u­nă cu tine, cân­tăm lui Dum­ne­zeu: Ali­lu­ia!

Icos 11:
P

om al Rai­u­lui fiind, feri­ci­te, că ai stâl­pări de rugă­ciuni neîn­ce­ta­te către Dum­ne­zeu, dă-ne nouă sub umbra ace­lo­ra tot­dea­u­na a ne umbri, ca să gră­im ție:

Bucu­ră-te, vie­țu­i­to­ru­le în lăca­șul Celui Prea­î­na­lt;
Bucu­ră-te, cel ce ai îne­cat pe fiii dia­vo­lești;
Bucu­ră-te, păzi­to­rul rân­du­ie­lii tale;
Bucu­ră-te, mitro­po­li­te;
Bucu­ră-te, că ai ruși­nat bas­mul ere­su­ri­lor lui Arie;
Bucu­ră-te, mai­ca mul­ți­mii popoa­re­lor pămân­tu­lui;
Bucu­ră-te, rana mul­ți­mii dia­vo­li­lor;
Bucu­ră-te, părin­te și învă­ță­to­ru­le;
Bucu­ră-te, că pe das­că­lul ere­su­ri­lor l‑ai ruși­nat;
Bucu­ră-te, cel cei ai cin­stit cărun­te­ți­le, înfru­mu­se­țân­du-le cu înțe­lep­ciu­ne duhov­ni­ceas­că;
Bucu­ră-te, cel ce ai ruși­nat cărun­te­ți­le lui Arie cele urâ­te;
Bucu­ră-te, că prin tine ne-am învă­țat a ne închi­na Zidi­to­ru­lui în Tre­i­me;
Bucu­ră-te, Sfin­te Ierar­he Nico­lae, mare făcă­tor de minuni!

Con­dac 12:
Î

nțe­lep­ciu­nea ta cea întru tot cin­sti­tă, pe Arie cel rătă­cit l‑a ruși­nat și min­tea ta a stri­cat mul­ți­mea zei­lor. Mân­tu­ieș­te și sufle­te­le noas­tre cele rătă­ci­te și ne înva­ță a cân­ta cu tine lui Dum­ne­zeu: Ali­lu­ia!

Icos 12:
C

u ini­ma ne-am înspă­i­mân­tat, cu sufle­tul ne-am tul­bu­rat, cu lim­ba nu pri­ce­pem ce să gră­im, fără numai aces­tea:

Bucu­ră-te, cel ce ești mai mare între pre­oți;
Bucu­ră-te, cel ce ești întâis­tă­tă­tor pe sca­u­nul Mire­lor;
Bucu­ră-te, împre­u­nă-șeză­to­ru­le pe sca­un cu Apos­to­lii;
Bucu­ră-te, cel ce ești lumi­nă îna­l­tă;
Bucu­ră-te, cel ce ai sur­pat înăl­ță­ri­le gân­du­ri­lor celor dia­vo­lești ale lui Arie cel bâr­fi­tor;
Bucu­ră-te, rădă­ci­na dum­ne­ze­ies­cu­lui pom;
Bucu­ră-te, că ai tăi­at rădă­ci­na ere­su­ri­lor Sata­nei;
Bucu­ră-te, pomul cel sădit de îngeri;
Bucu­ră-te, cel ce ai încu­iat pe înge­rul Sata­nei întru adânc;
Bucu­ră-te, liman lin al celor învă­lu­iți;
Bucu­ră-te, bun câr­mu­i­tor al cora­biei celei duhov­ni­cești;
Bucu­ră-te, că prin tine ne învred­ni­cim de via­ța cea fără de sfâr­șit;
Bucu­ră-te, Sfin­te Ierar­he Nico­lae, mare făcă­tor de minuni!

Con­dac 13:
O

, prea­mi­nu­na­te părin­te Nico­lae, plân­gem și aler­găm către al tău spri­jin, adu­când ție, acum, aceas­tă puți­nă rugă­ciu­ne, ca să ne izbă­vești de chi­nul cel de veci prin rugă­ciu­ni­le tale, ierar­he pre­a­lă­u­da­te, și ne învred­ni­ce ște veș­ni­cei Împă­ră­ții, ca dim­pre­u­nă cu tine să cân­tăm cân­ta­rea lui Dum­ne­zeu: Ali­lu­ia! (Acest con­dac de zice de trei ori.)

Apoi iarăși se zice Ico­sul întâi: Ară­ta­tu-te-ai în vis împă­ra­tu­lui… și Con­da­cul întâi: Cel ce verși mir de mult preț…; și se face otpus­tul.
 
Rugă­ciu­ne către Sfân­tul Ierarh Nico­lae
O

, prea­bu­nu­le părin­te Nico­lae, păs­to­rul și învă­ță­to­rul celor ce alear­gă cu cre­din­ță către a ta folo­si­re și cu fier­bin­te rugă­ciu­ne te chea­mă pe tine, sâr­gu­ieș­te degrab a le aju­ta. Izbă­veș­te tur­ma lui Hris­tos de lupii ce o răpesc pe ea și toa­te păr­ți­le creș­ti­nești le ocro­teș­te și le păzeș­te prin sfin­te­le tale rugă­ciuni de gâl­ce­vi­le lumești, de cutre­mur, de veni­rea altor nea­muri, de robie și de răz­bo­i­ul cel din­tre noi, de foa­me­te, de potop, de sabie, de boa­lă și de moar­te gra­b­ni­că. Și pre­cum ai milu­it pe cei trei băr­bați care ședeau în tem­ni­ță și i‑ai izbă­vit pe ei de mânia împă­ra­tu­lui și de tăie­rea sabiei, așa ne milu­ieș­te și pe noi cei ce cu min­tea, cu cuvân­tul și cu lucrul sun­tem întru întu­ne­ri­cul păca­te­lor și ne izbă­veș­te de mânia lui Dum­ne­zeu și de chi­nul cel veș­nic ca, prin mij­lo­ci­rea ta, cu aju­to­rul, cu mila și cu harul lui Hris­tos, Dum­ne­zeu să ne dea via­ță liniș­ti­tă și fără de păcat, ca să vie­țu­im în vea­cul aces­ta, și de par­tea stă­rii de‑a stân­ga să ne izbă­veas­că și în par­tea de‑a dreap­ta, împre­u­nă cu toți sfin­ții, să ne învred­ni­cim. Amin.

Print Friendly, PDF & Email
Dis­tri­bu­ie:

Lasã un Rãspuns:

Lasă un Răspuns: