Evangelia zilei:

Sfaturi generale, pilde

Mări­mea textului:
Mic | Mare

 

 

 

” Cei ce cunosc pe Dum­ne­zeu sunt plini de toa­ta buna­vo­in­ta si, dorind cele ceres­ti, dis­pre­tu­iesc cele paman­tes­ti. Unii ca aces­tia nu plac la multi, dar nici lor nu le plac mul­te de ace­ea sunt nu numai urati, ci si luati in ras de multi smin­ti­ti. Ei insa rab­da toa­te in sara­cie, sti­ind ca cele ce par mul­to­ra rele pen­tru ei sunt bune. Caci cel ce inte­le­ge cele ceres­ti cre­de lui Dum­ne­zeu, sti­ind ca toa­te sunt fap­tu­ri­le voi Lui. Cel ce insa nu le inte­le­ge nu cre­de nici­o­da­ta ca lumea este zidi­rea lui Dum­ne­zeu si ca a fost facu­ta pen­tru man­tu­i­rea omu­lui. (Anto­nie cel Mare)”

” Numai omul este in sta­re sa pri­meas­ca pe Dum­ne­zeu, caci numai aces­tui ani­mal ii vor­bes­te Dum­ne­zeu noap­tea prin visuri, iar ziua prin min­te. Si prin toa­te pre­ves­tes­te oame­ni­lor vred­nici de el buna­ta­ti­le vii­toa­re. (Anto­nie cel Mare)”

” Fa bine celui ce te nedrep­ta­tes­te si-ti vei face pri­e­ten pe Dum­ne­zeu. Nu grai de rau pe vra­j­ma­sul tau catre nimeni. Deprin­de-te cu dra­gos­tea, cu nepri­ha­ni­rea, cu rab­da­rea, cu infra­na­rea si cu cele ase­me­nea. Caci aceas­ta este cunos­tin­ta de Dum­ne­zeu: sa‑i urmezi Lui cu sme­ri­ta cuge­ta­re si prin­tr-une­le ca aces­tea. Iar lucra­rea aceas­ta nu este a celor de rand, ci a sufle­tu­lui care are min­te. (Anto­nie cel Mare)”

” Cand te intorci cu mul­tu­mi­re spre aster­nu­tul tau, adu­can­du-ti amin­te de bin­e­fa­ce­ri­le si de marea pur­ta­re de gri­ja a lui Dum­ne­zeu si umplan­du-te de inte­le­ge­rea cea buna, te vei veseli si mai mult, iar som­nul tru­pu­lui tau se va face trezvie a sufle­tu­lui si inchi­de­rea ochi­lor tai, vede­re ade­va­ra­ta a lui Dum­ne­zeu. Atunci tace­rea ta, umplan­du-se de bunu­ri­le pri­mi­te, va da din tot sufle­tul si pute­rea o adanc sim­ti­ta sla­va Dum­ne­ze­u­lui a toa­te. Caci de va lip­si paca­tul din om, o sin­gu­ra mul­tu­mi­re cum­pa­ne­ste mai mult decat toa­ta jert­fa cea de mare pret ina­in­tea lui Dum­ne­zeu. (Anto­nie cel Mare)”

” Este de tre­bu­in­ta sa ara­tam si cai­le mona­hi­lor care au cala­to­rit mai ina­in­te de noi si pe ace­lea sa umblam si noi. Caci mul­te sunt cele facu­te si zise de ei bine. Intre ele si aceas­ta o zice care­va din­tre dansii: ”Man­ca­rea mai usca­ta si vie­tu­i­rea aspra, impre­u­na­ta cu dra­gos­tea, duce pe monah mai repe­de la lima­nul nepa­ti­mi­rii”. (Eva­grie Ponticul)”

” Ce este bine­le, daca nu Dum­ne­zeu? Asa­dar, sa‑l lasam Lui toa­te cele ce ne pri­vesc si ne va fi bine. Caci Cel ce e bun desi­gur ca e si data­to­rul daru­ri­lor bune. (Eva­grie Ponticul)”

” Nimic nu duce pe cine­va asa de nein­do­iel­nic la munci, ca a face pe multi sa rav­neas­ca la pro­pri­i­le lui rele. Pier­za­nia celor ce‑l imi­ta e ada­os la pedeap­sa celui ce l‑a inva­tat. Dar nu mica este osan­da si a celor ce nu au lepa­dat imi­ta­rea ca rusi­noa­sa, fiind­ca s‑au facut inva­ta­tori ale celor rele, de a caror lec­tie bles­te­ma­ta fug, cu buna jude­ca­ta, cei ce se folo­sesc de cuget inte­lept. (Nil Ascetul)”

Dis­tri­bu­ie:

Lasã un Rãspuns:

Lasă un Răspuns: