Sfânta Luminã a Paştilor de la Ierusalim

Sfân­ta Lumi­nă a Paş­ti­lor de la Ierusalim

În fie­ca­re Sâm­bă­tă Mare, cu oca­zia Pas­te­lui Orto­dox, în Bise­ri­ca Sfân­tu­lui Mor­mânt din Ieru­sa­lim are loc marea minu­ne a Sfin­tei Lumini, care uimes­te, bucu­ră si dă cre­din­tă celor care se învred­ni­cesc să fie aco­lo în acel moment.

1. PREGĂTIREA SFÂNTULUI MORMÂNT

Sâm­bă­tă dimi­ne­a­ta, îna­in­te de slu­j­ba Învi­e­rii, are loc o veri­fi­ca­re minu­ti­oa­să a Mor­mân­tu­lui. La aceas­tă veri­fi­ca­re par­ti­ci­pă repre­zen­tan­ti ai tutu­ror cul­te­lor cres­ti­ne pre­zen­te la Ieru­sa­lim, pre­cum si repre­zen­tan­ti ai auto­ri­tă­ti­lor sta­tu­lui Isra­el. Sco­pul este ace­la de a veri­fi­ca să nu exis­te nici o sur­să de foc Sfân­tul Mor­mânt. Mor­mân­tul este apoi sigi­lat cu un sigi­liu din cea­ră (vezi foto).

Cul­te­le pre­zen­te la Ieru­sa­lim (mono­fi­zi­tii, cop­tii, maro­ni­tii si altii) sunt foar­te aten­te la aceas­tă pro­ce­du­ră. Inte­re­sul lor are o anu­mi­tă moti­va­tie. Dacă într-un an nu ar avea loc minu­nea Sfin­tei Lumini atunci când Patri­ar­hul Orto­dox ofi­ci­a­ză slu­j­ba, atunci aces­te cul­te ar putea reven­di­ca anu­mi­te drep­turi cu pri­vi­re la Sfân­tul Mormânt.

2. SLUJBA SFINTEI LUMINI

Slu­j­ba are loc la ora 12:00 si are trei părti: Litia, intra­rea Patri­ar­hu­lui în Sfân­tul Mor­mânt si rugă­ciu­ni­le Patri­ar­hu­lui pen­tru veni­rea Sfin­tei Lumini.

La ami­a­ză, Patri­ar­hul orto­dox al Ieru­sa­li­mu­lui, înso­tit de epi­scopi, pre­o­ti si dia­coni si de Patri­ar­hul armean, intră în Sfân­tul Mor­mânt în băta­ia clo­po­te­lor. Îna­in­tea Patri­ar­hu­lui, păs­tră­to­rul Sacris­ti­ei Sfin­tei Bise­rici duce can­de­la care e mereu aprin­să si care este stin­să în acea zi pen­tru a se rea­prin­de de la Sfân­ta Lumi­nă. Din Bise­ri­ca Sf. Ap. Iacob, Patri­ar­hul intră în altar si se asea­ză pe sca­u­nul patri­ar­hal. Apoi repre­zen­tan­tii arme­ni­lor, ara­bi­lor, cop­ti­lor si ai alto­ra trec si săru­tă mâna Patri­ar­hu­lui pen­tru a putea pri­mi Sfân­ta Lumi­nă. Dacă nu săru­tă mâna Patri­ar­hu­lui orto­dox, ei nu au drep­tul să pri­meas­că Sfân­ta Lumi­nă din mâi­ni­le lui. Ime­di­at după ace­ea înce­pe Litia, când cre­din­cio­sii încon­joa­ră de trei ori Sfân­tul Mor­mânt si se opresc în fata Mor­mân­tu­lui unde stau oficialii.

După Litie, Sfân­tul Mor­mânt este desi­gi­lat iar Patri­ar­hul se dez­bra­că de ves­min­te­le patri­ar­ha­le. El rămâ­ne în hai­na albă de pre­ot si este per­che­zi­tio­nat de guver­na­to­rul Ieru­sa­li­mu­lui si de seful Poli­ti­ei, în fata tutu­ror pen­tru ca toa­tă lumea să vadă că nu are nici o sur­să de foc asu­pra lui.

După ace­ea, Patri­ar­hul ia făcli­i­le (stin­se) si intră în Sfân­tul Mor­mânt împre­u­nă cu paz­ni­cul armean. Toa­te can­de­le­le sunt stin­se si nu e nimic aprins în Sfân­ta Bise­ri­că sau în Sfân­tul Mormânt.

3. CUM APARE SFÂNTA LUMINĂ

În inte­ri­o­rul Sfân­tu­lui Mor­mânt, Patri­ar­hul cade în genunchi si ros­tes­te rugă­ciu­ni­le prin care îl roa­gă pe Mân­tu­i­to­rul Iisus Hris­tos să tri­mi­tă Sfân­ta Lumi­nă ca dar al sfin­ti­rii pen­tru popor. Apoi, într‑o linis­te abso­lu­tă, în timp ce Patri­ar­hul se roa­gă, un vuiet se aude si aproa­pe simul­tan scli­piri alb-albăs­trii apar de pes­te tot, ca si cum mili­oa­ne de apa­ra­te foto ar clipi în ace­la­si timp. Toa­te can­de­le­le se aprind mira­cu­los. Sfân­ta Lumi­nă aprin­de deo­da­tă făcli­i­le pe care le tine Patri­ar­hul, pre­cum si lumâ­nă­ri­le mul­to­ra din bise­ri­că. Mul­ti­mea izbu­c­ne­ste în ura­le în timp ce lacri­mi de bucu­rie se pre­ling din ochii tuturor.

Timp de câte­va minu­te Sfân­ta Lumi­nă nu are carac­te­ris­ti­ci­le focu­lui si păs­trea­ză o ten­tă apar­te. Aceas­ta durea­ză câte­va minu­te după ce Patri­ar­hul iese din Sfân­tul Mor­mânt si dă Lumi­na popo­ru­lui. Ori­ci­ne poa­te atin­ge focul celor 33 de lumâ­nări fără să se ardă. După apro­xi­ma­tiv o jumă­ta­te de oră, fla­că­ra este nor­ma­lă (fier­bin­te).

4. DE CÂND DATEAZĂ ACEASTĂ MINUNE

Pri­ma măr­tu­rie scri­să des­pre Sfân­ta Lumi­nă datea­ză din vea­cul al patru­lea, dar sunt si autori care vor­besc des­pre eve­ni­men­te petre­cu­te în pri­mul veac. Ast­fel, Sfin­tii Ioan Damas­chi­nul si Gri­go­re de Nisa poves­tesc cum Apos­to­lul Pavel a văzut Sfân­ta Lumi­nă în Sfân­tul Mor­mânt după învi­e­rea Mân­tu­i­to­ru­lui. Călu­gă­rul rus Daniel poves­tes­te, la anul 1106, des­pre minu­nea Sfin­tei Lumini si des­pre cere­mo­n­i­i­le lega­te de aceas­ta, într‑o manie­ră foar­te deta­li­a­tă. El ara­tă că Patri­ar­hul mer­ge în Bise­ri­ca Sfân­tu­lui Mor­mânt cu două lumâ­nări. Aco­lo înge­nun­chea­ză în fata les­pe­zii pe care a fost ase­zat Mân­tu­i­to­rul după cobo­rârea după Cru­ce. Ros­tes­te rugă­ciuni si în acel moment se petre­ce minu­nea. Lumi­na apa­re chiar din les­pe­de – o lumi­nă albăs­tru­ie, greu de des­cris, care în cele din urmă aprin­de can­de­le­le cu unt­de­lemn si lumâ­nă­ri­le Patri­ar­hu­lui. Aceas­ta este Sfân­ta Lumi­nă, care iese din Mor­mânt si aprin­de si lumâ­nă­ri­le cre­din­cio­si­lor din bise­ri­că. Înce­pând din vea­cul al patru­lea si până în ziua de azi, dife­ri­te sur­se rela­tea­ză acest eve­ni­ment impre­sio­nant. Din aces­te sur­se se tra­ge con­clu­zia că minu­nea are loc în ace­la­si loc, în ace­ea­si zi si în ace­la­si cadru litur­gic orto­dox de‑a lun­gul vremii.

Numai Patri­ar­hul orto­dox are pute­rea să slu­jeas­că la această
slu­j­bă. Au fost încer­cări din par­tea altor reli­gii să rea­li­ze­ze aceas­tă minu­ne, însă nu au reu­sit. De exem­plu, în anul 1579, con­form măr­tu­ri­i­lor isto­ri­ce, arme­nii au dat bani sul­ta­nu­lui Murat IV pen­tru a li se da voie să intre în Bise­ri­ca Sfân­tu­lui Mor­mânt si să tină ei slu­j­ba de Învi­e­re. Sul­ta­nul le‑a dat voie, iar arme­nii au pătruns în bise­ri­că si au încu­iat usi­le, lăsându‑i pe orto­doc­si afa­ră. Cuprins de dis­pe­ra­re la vede­rea celor întâm­pla­te, Patri­ar­hul Orto­dox a înge­nun­che­at pe trep­te­le bise­ri­cii si s‑a rugat lân­gă una din­tre coloa­ne. În timp ce se ruga, coloa­na de lân­gă el s‑a des­pi­cat, lăsând lumi­na să vină afa­ră prin fisu­ră si să aprin­dă făcli­i­le Patri­ar­hu­lui. Coloa­na exis­tă si astăzi (vezi foto alăturată).

Un mue­zin musul­man pe nume Tunom, care a văzut minu­nea din mina­re­tul mos­che­ii de pes­te drum, s‑a decis pe loc să aban­do­ne­ze maho­me­da­nis­mul si să cre­a­dă în Hris­tos. Văzând minu­nea, el a stri­gat: “Mare este cre­din­ta cres­ti­ni­lor! Unu este ade­vă­ra­tul Dum­ne­zeu, Dum­ne­ze­ul cres­ti­ni­lor! Cred în Hris­tos cel învi­at din morti. Mă închin lui ca Dum­ne­zeu al meu”.

Cei­lalti musul­mani, văzând con­ver­ti­rea lui cre­din­ta cres­ti­nă, au pus mâna pe el si l‑au deca­pi­tat. Moas­te­le lui sunt păs­tra­te până astăzi în Mănăs­ti­rea Fecioa­rei Maria din Ierusalim.

Musul­ma­nii, care nu cred în jert­fa si învi­e­rea lui Hris­tos, au încer­cat în mai mul­te rân­duri să pună pie­dici în calea minu­nii. Bine­cu­nos­cu­tul isto­ric musul­man Al Biruni scrie: “Un guver­na­tor musul­man a înlo­cu­it fiti­lul lumâ­nă­ri­lor cu sâr­mă din ara­mă, ca lumâ­nă­ri­le să nu se poa­tă aprin­de. Când a venit însă focul, ara­ma s‑a aprins.”

Aceas­ta nu a fost sin­gu­ra încer­ca­re. Cro­ni­ca­rul englez Gau­ti­er Vini­sauf des­crie ce s‑a petre­cut la anul 1192.

“În 1187, sara­zi­nii sub con­du­ce­rea sul­ta­nu­lui Salah ad-Din au cuce­rit Ieru­sa­li­mul. În acel an, sul­ta­nul a vrut să fie si el pre­zent la slu­j­bă, desi nu era cres­tin. La sosi­rea sa, focul a venit în mod minu­nat si toti cei de fată au rămas mirati. Sara­zi­nii au spus că focul a venit printr‑o înse­lă­to­rie pusă la cale de cres­tini. Salah ad-Din, dorind să ara­te vicle­su­gul, a stins can­de­la pe care o aprin­se­se Lumi­na, dar can­de­la s‑a rea­prins ime­di­at. A stins‑o si a doua oară si a tre­ia oară, dar de fie­ca­re dată can­de­la s‑a aprins la loc. Văzând aceas­ta, sul­ta­nul a stri­gat cu glas pro­fe­tic: ‘Da, curând voi muri sau voi pier­de Ierusalimul.’ ”

Sfân­ta Lumi­nă sim­bo­li­zea­ză si ne amin­tes­te într-un mod mira­cu­los de învi­e­rea lui Hris­tos. Este o minu­ne tri­mi­să de Dum­ne­zeu de‑a lun­gul vea­cu­ri­lor din însă­si Lumi­na Lumii care este Hris­tos. Sti­in­ta nu poa­te expli­ca aceas­tă minu­ne si, în semn de res­pect, nici nu a încer­cat să o expli­ce. Cine ar putea însă expli­ca o minu­ne adevărată?

5. CHESTIUNEA AUTENTICITĂTII MINUNII

Ca la ori­ce altă minu­ne, sunt multi care nu cred în ea si afir­mă că aceas­ta ar fi de fapt o înse­lă­to­rie pusă la cale de orto­doc­si. Ei cred că Patri­ar­hul are cu el o bri­che­tă, atunci când intră în Sfân­tul Mor­mânt. Totu­si, aces­te supo­zi­tii nu tin sea­ma de mai mul­te aspec­te. Chi­bri­tu­ri­le si bri­che­te­le sunt inven­tii recen­te. Acum o sută de ani, să aprinzi un foc dura mult mai mult decât cele câte­va minu­te pe care le petre­cea si le petre­ce Patri­ar­hul înă­un­tru. Altii spun că exis­tă o can­de­lă deja aprin­să înă­un­tru, de la care el aprin­de lumâ­nă­ri­le, dar auto­ri­tă­ti­le loca­le (evrei, deci necres­tini) veri­fi­că si ara­tă că nu exis­tă nici o sur­să de lumi­nă în Sfân­tul Mormânt.