Rugãciunea de miercuri

Doam­ne Ato­tpu­ter­ni­ce şi Ato­tîn­du­ra­te! Îmi aduc amin­te că Te-ai năs­cut Om din Sfân­ta Fecioa­ră în peş­te­ră şi ai fost vân­dut cu trei­zeci de arginţi de uce­ni­cul cel viclean, ca să ne răs­cum­peri pe noi, păcă­toşii, de sub pute­rea dia­vo­lu­lui. Pen­tru aceas­ta, Te rog, îndu­ră-Te de mine, păcătosul! 
Primeş­te, Doam­ne, aceas­tă mică a mea rugă­ciu­ne, şi umi­li­tă a mea voinţă, că mă întris­tez pen­tru că Te-am întris­tat, şi mă amă­răsc pen­tru că Te-am supă­rat fără de număr. La Tine, Prea Bunu­le Mân­tu­i­tor, am toa­tă spe­ranţa, şi cred că Tu, care din iubi­re de oameni ai pri­mit să fii vân­dut pen­tru noi, Te vei îndu­ra şi de mine acum, ca să mă mân­tu­ieşti de chi­nu­ri­le cele de veci, şi să mă învred­ni­ceşti Împă­ră­ţi­ei Tale. 
Nu Te depăr­ta de la mine Doam­ne, şi aju­tă-mi, ca în toa­te să fac voia Ta, şi să nu Te mai răs­tig­nesc în toa­te zile­le cu fap­te­le mele cele păcă­toa­se, nici să Te batjo­co­resc cu cuge­te­le mele cele rele, pre­cum făceau iude­ii cei necre­din­cioşi în tim­pul Sfin­te­lor Tale Patimi, ci ca feme­ia cea păcă­toa­să să-Ţi spăl picioa­re­le, cu lacri­mi­le ochi­lor mei, pen­tru ca să mă învred­ni­cesc a auzi şi eu din Gura Ta cea dul­ce: Ier­ta­te să-ţi fie păca­te­le… Amin.