Rugãciunea de luni

Doam­ne Iisu­se Hris­to­a­se, cu adân­că umi­linţă recu­nosc şi măr­tu­ri­sesc, că în toa­tă ziua păcă­tu­iesc con­tra iubi­rii Tale Dum­ne­ze­ieşti. Deci, astăzi, că este luni şi înce­pu­tul săp­tămâ­nii, mă rog cu umi­linţă îndu­ră­rii Tale celei mari: iar­tă-mi păca­te­le cele de voie şi fără de voie, şi-mi aju­tă să pun înce­put bun şi să port mai mul­tă gri­jă de sufle­tul meu, pen­tru care ai răb­dat atâ­tea dureri la Sfân­ta Ta Răstignire!
O Doam­ne, astăzi îţi dau sufle­tul şi tru­pul meu şi voinţa mea, rugân­du-Te să fie voia Ta cu mine, după bună plă­ce­rea Ta. Pedep­seş­te-mă Doam­ne, după îndu­ra­rea Ta, în aceas­tă lume, iar nu în cea­lal­tă via­ţă. Şi iar­tă pe cei vii şi pe cei răpo­sa­ţi, pen­tru rugă­ciu­ni­le Sfin­tei Tale Bise­rici, şi pe toti ne învred­ni­ceş­te de mări­rea Ta în rai. La aceas­ta pun mij­lo­ci­tori pe Sfinţii Tăi îngeri, către care zic: O, cereş­ti­lor aju­tă­tori şi păzi­tori ai oame­ni­lor, vouă mă închin şi vă mulţu­mesc, pen­tru aju­to­rul şi con­du­ce­rea ce ne‑o daţi în toa­te zile­le nouă, nevred­ni­ci­lor şi păcă­toşi­lor. Scu­ti­ţi-mă de vră­j­ma­şii cei văzu­ţi şi nevă­zu­ţi, ca să nu mai păcă­tu­iesc de acum îna­in­tea Dum­ne­ze­u­lui meu! Învred­ni­ci­ţi-mă să vă văd la moar­tea mea, stând în jurul meu şi să duceţi sufle­tul meu în cer, ca să se închi­ne mări­rii Feţei lui Dum­ne­zeu, iar vouă să vă mulţu­mesc aco­lo, pen­tru pur­ta­rea de gri­jă ce aţi avut pen­tru mine şi bine­le vos­tru să‑l spun cu glas neîn­ce­tat în veci. Amin.