Îndreptar pentru spovedanie (3)

Mări­mea textului:
Mic | Mare

85. Nu am ascul­tat cu toa­ta evla­via si cre­din­ta slu­j­be­le din bise­ri­ca. În tim­pul slu­j­be­lor am dor­mit sau m‑am gân­dit la lucruri desarte.

86. Nu m‑am dus Dumi­ni­ca si în sar­ba­tori la bise­ri­ca, ci am stat aca­sa uitân­du-ma la slu­j­ba de la tele­vi­zor sau ascul­tând la radio, fara a avea un motiv binecuvântat.

87. Am venit la bise­ri­ca dupa ce a înce­put slu­j­ba si am ple­cat îna­in­te de a se ter­mi­na, ase­manân­du-ma cu Iuda, vânzatorul.

88. Dumi­ni­ca si în sar­ba­tori nu am facut fap­te bune potri­vi­te vred­ni­ci­ei zilei.

89. Am lepa­dat Sfân­ta Tra­di­tie a Bise­ri­cii, sus tinând ca numai Sfân­ta Scrip­tu­ra este izvo­rul de cre­din­ta si mântuire.

90. M‑am dus la bise­ri­ca numai de ochii lumii,sau cu gân­duri desar­te, sau spre a ma ruga pen­tru osân­da celor ce mi-au gresit.

91. Am îndem­nat pe alti cres­tini sa nu mear­ga la biserica.

92. Nu mi-am facut pra­vi­la de ruga­ciu­ne si cano­nul rân­du­it de catre duhov­nic, ocu­pân­du-ma cu cele lumesti.

93. Am pos­tit post negru sâm­ba­ta si Dumi­ni­ca. Am facut meta­nii în aces­te zile, fara a avea canon de la duhovnic.

94. Am stat la masa fara a face ruga­ciu­ne si m‑am ridi­cat fara a mul­tumi lui Dum­ne­zeu pen­tru toa­te câte mi‑a dat.

95. Am mân­cat si baut cu laco­mie, pes­te masu­ra, fiin­du-mi rau; am vomi­tat dupa ce am stat la masa, din cau­za mul­tei mân­cari sau bauturi.

96. Nu am pos­tit cele patru pos­turi, nici lunea, mier­cu­rea si vine­rea de pes­te an. Am pos­tit numai o sap­tamâ­na la înce­put si alta la sfârsit.

97. Ca parin­te, nu am avut gri­ja în ega­la masu­ra de fie­ca­re din copi­ii mei.

98. Am împie­di­cat pe copi­ii mei de a mer­ge pe calea cre­din­tei sau sa se calu­ga­reas­ca, sa mear­ga la bise­ri­ca, ba i‑am si pedep­sit pen­tru asta.

99. Nu m‑am îngri­jit de mân­tu­i­rea copi­i­lor mei; nu i‑am dus la spo­ve­da­nie si împar­ta­sa­nie si nu le-am dat pil­da prin via­ta si com­por­ta­rea mea.

100. Când copi­ii mei au avut apu­ca­turi rele nu i‑am mus­trat, nu i‑am pedep­sit si nu i‑am oprit de la acestea.

101. Ca parin­te m‑am pur­tat prea aspru si am pedep­sit pe nedrept pe copi­ii mei.

102. Am pova­tu­it pe copi­ii mei sau pe cei din fami­lie sa cal­ce pes­te sema­na­tu­ri­le oame­ni­lor, sau sa stri­ce mun­ca si avu­tul alto­ra, sa fure, sa min­ta sau sa faca alt rau.

103. Am pur­tat ura împo­tri­va parin­ti­lor mei pen­tru ca nu am fost lasat în voia mea sa fac ceea ce îmi pla­cea mie.

104. Nu am ascul­tat parin­tii când mi-au dat sfa­turi folo­si­toa­re de suflet, când mi-au cerut sa nu umblu prin loca­luri de petre­ceri si sa nu ma înto­va­ra­sesc cu cei care au apu­ca­turi rele si desfrânate.

105. Nu mi-am înde­pli­nit dato­ria fata de parin­tii mei; nu i‑am cin­stit cu lucrul si cu cuvân­tul, am fost neas­cul­ta­tor si m‑am pur­tat urât cu ei.

106. Mi-am bles­te­mat parin­tii, i‑am batjocorit,i‑am batut, le-am spus cuvin­te jig­ni­toa­re; le-am dorit boa­la, necaz si chiar moar­tea. I‑am para­sit la nevo­ie, la boa­la si în nepu­tin­te, neajutându‑i.

107. Ca parin­te nu m‑am rusi­nat de copi­ii mei,dezbracându-ma în fata lor.

109. Nu am ascul­tat de cei mai mari ai mei (pro­fe­sori, con­du­ca­tori, sefi) atunci când m‑au înva tat de
bine.

110. Nu am ascul­tat de parin­tii mei duhov­ni­ces­ti (duhov­nic si nasi), nu m‑am rugat pen­tru ei; i‑am batjo­co­rit, i ‑am vor­bit de rau, i‑am urât.

111. Ca parin­te duhov­ni­cesc (nas) nu am pur­tat gri­ja de fiii mei sufle­tes­ti, atât cât mi‑a stat în putinta.

112. Nu mi-am ales sotie/sot tinând sea­ma de înva­ta­tu­ri­le Bise­ri­cii si bine­cu­vân­ta­rea parin­ti­lor, ci dupa voia si pla­ce­rea mea.

113. Ca bar­bat nu mi-am iubit sotia ca pe mine însumi; am batjocorit‑o, am certat‑o, am batut ‑o, am soco­tit ‑o ca pe o roa­ba, nu am aju­tat ‑o si nu m‑am stra­du­it sa caut si sa gasesc armo­nia si pacea în via­ta de familie.

114. Ca sotie nu am ascul­tat de sotul meu, ci l‑am cer­tat, l ‑am oca­rât, încât am ajuns la cear­ta si scandal.

115. Am silit pe sotul meu, din pri­ci­na mân­dri­ei si a sla­vei desar­te, sa chel­tu­ias­ca bani prea multi pe îmbra­ca­min­te luxoa­sa si la moda, pe pla­ceri si deser­ta­ciuni lumesti.

116. Nu m‑am supus sotului/sotiei la înda­to­ri­ri­le con­ju­ga­le, motiv pen­tru care a pacatuit.

117. M‑am des­par­tit de sotie/sot fara motiv bine cuvân­tat si m‑am reca­sa­to­rit, des­par­tind familie.

118. Am avut gând de raz­bu­na­re si chiar m‑am raz­bu­nat asu­pra vra­j­ma­si­lor mei, dorin­du-le neca­zuri, chiar si moar­tea; i‑am pizmu­it, i‑am batut, i‑am muti­lat sau le-am facut alt rau.

119. Am facut rau aproa­pe­lui meu, l‑am oca­rât, defai­mat, facându‑i via­ta grea prin tot felul de insul­te si pon­e­griri, spu­nând des­pre el mul­te nea­de­va­ruri, ucigându‑l sufle­tes­te. Am îndem­nat si pe altii la batai si ucideri.

120. Am ucis pe aproa­pe­le cu arma, prin jun­ghi­e­re, sufo­ca­re, otra­vi­re…, cu voie sau fara de voie.

121. Am ucis pe aproa­pe­le meu pen­tru a‑i rapi ave­rea sau sotia (sotul).

122. Am luat dife­ri­te doc­to­rii pen­tru a nu ramâ­ne însar­ci­na­ta sau pen­tru a uci­de copi­ii în pân­te­ce; am îndem­nat si pe alte femei sa faca la fel sau le-am aju­tat într-un anu­mit fel.

123. Am îndem­nat, obli­gat sau am fost de acord ca sotia sa faca avort. Am aju­tat pe alta feme­ie (sau pe medic) sa faca avort, sau am dat bani pen­tru a face avort.

124. Am folo­sit dife­ri­te meto­de pen­tru a nu ramâ­ne însar­ci­na­ta si înca nu am renun­tat la ele.

125. Am facut avort (cu voie sau fara voie).

126. Am nas­cut copil mort.

127. Am omorât copi­lul dupa nas­te­re, nebo­te­zat sau botezat.

128. Am avut copil care a murit nebo­te­zat din vina mea sau a altcuiva.

129. Am bote­zat copi­ii nas­cuti morti sau avor­tati, la sar­ba­toa­rea Sfân­tu­lui Ioan Bote­za­to­rul (7 ianu­a­rie) sau cu alta ocazie.

130. Am fost nea­tent si am lasat copi­lul sa cada în apa, în foc, de la îna­l­ti­me sau sa umble cu obiec­te tai­oa­se ca ast­fel sa se schi­lo­deas­ca, sa se raneas­ca sau chiar sa moara.

131. Am para­sit de buna voie copi­ii, lasându‑i în voia soartei.