Evangelia zilei:

Acatistul Sfintilor Romani din închisorile comuniste – Marian Moise

Mări­mea textului:
Mic | Mare

 

 

 

Aca­tis­tul Sfinţi­lor Romani din închisori
Sfinţii Romani Muce­nici morţi în inchisori !

Tro­pa­rul, gla­sul 1:
Măr­tu­ri­si­to­rii cei ade­vă­ra­ţi ai lui Hris­tos cu vite­jie au stat împo­tri­va unel­ti­ri­lor sata­nei, şi nici pri­goa­nă, nici tem­ni­ţă, nici chi­nu­ri­le, nici lanţu­ri­le nu i‑au spă­i­mân­tat, ci cu pute­re de sus cre­dinţă şi nea­mul româ­nesc au păzit. Pen­tru rugă­ciu­ni­le lor, Hris­to­a­se Dum­ne­ze­u­le, mân­tu­ieş­te sufle­te­le noastre.

Con­da­ce­le şi Icoasele

Con­da­cul 1:

Pe Mar­tu­ri­si­to­rii cei ale­si ai lui Hris­tos, podoa­ba Bise­ri­cii noas­tre, pe cei ce in tem­ni­ta chi­nuri si batjo­curi au rab­dat, osta­sii cei ade­va­rati ai Dom­nu­lui care cu pute­rea Cru­cii pe slu­ji­to­rii sata­nei au rusi­nat si in ceruri se roa­ga pen­tru noi, cu dori­re sa ii lau­dam zicand: Bucu­rati-va, Sfin­ti­lor Mar­tu­ri­si­tori, care in tem­ni­ta Gol­go­ta nea­mu­lui roma­nesc ati suit!

Ico­sul 1:

De la icoa­na si de la altar ati por­nit, Sfin­ti­lor Mar­tu­ri­si­tori, sa apa­rati dreap­ta-cre­din­ta si nea­mul roma­nesc de urgia ce venea din­spre Rasa­rit, si nici pri­goa­na, nici tem­ni­ta nu v‑au ingro­zit, ci cu tarie ati stat impo­tri­va unel­ti­ri­lor sata­nei, pen­tru care bucu­ran­du-ne va lau­dam zicand:
Bucu­rati-va, sufle­te cura­te de crin.
Bucu­rati-va, ca pe aces­tea nu le‑a inti­nat nici un chin.
Bucu­rati-va, ca robia nea­mu­lui ati voit a o frange.
Bucu­rati-va, ca paman­tul tarii l‑ati teme­lu­it cu sange.
Bucu­rati-va, ca vra­j­ma­sii lui Hris­tos v‑au prigonit.
Bucu­rati-va, ca vanza­to­rii de neam v‑au lovit.
Bucu­rati-va, ca zdro­bi­ti fiind, iara­si v‑ati ridicat.
Bucu­rati-va, ca gan­dul la mor­tii vos­tri pute­re v‑a dat.
Bucu­rati-va, ca via­ta v‑a fost ruga si plans.
Bucu­rati-va, ca arde­re de tot v‑ati adus.
Bucu­rati-va, ca darul Arhan­ghe­lu­lui v‑a umbrit.
Bucu­rati-va, caci cu pute­rea cin­sti­tei Cruci ati biruit.
Bucu­rati-va, Sfin­ti­lor Mar­tu­ri­si­tori, care in tem­ni­ta Gol­go­ta nea­mu­lui roma­nesc ati suit!

Con­da­cul al 2‑lea:

Fia­ra rosie cu manie s‑a por­nit impo­tri­va Bise­ri­cii lui Hris­tos si lumea intrea­ga s‑a ingro­zit de cum­pli­te­le nele­giu­iri: ca icoa­ne­le au fost cal­ca­te in picioa­re, moas­te­le sfin­ti­lor batjo­co­ri­te, pre­o­tii uci­si si mul­ti­me de bise­rici dara­ma­te; iar voi, Sfin­ti­lor, nevo­ind a ne lasa noua o tara fara alta­re si cruci, v‑ati impo­tri­vit cu bar­ba­tie celor rau-cre­din­cio­si, can­tand lui Dum­ne­zeu: Aliluia!

Ico­sul al 2‑lea:

Se cla­ti­na ase­za­rea cres­ti­na a lumii si pute­ri­le intu­ne­ri­cu­lui cum­plit spu­me­gau, iar osta­sii lui Hris­tos cu ini­ma vitea­za, nesu­fe­rind une­le ca aces­tea, au por­nit gra­b­nic spre Spa­nia insan­ge­ra­ta unde moar­te de mar­tiri cu bucu­rie au pri­mit; iar voi, Sfin­ti­lor, lega­mant ati facut pe mor­man­tul lor sa duceti lup­ta cea buna pen­tru izba­vi­rea nea­mu­lui, pen­tru care cu mul­tu­mi­re graim:
Bucu­rati-va, apa­ra­tori ai nea­mu­lui romanesc.
Bucu­rati-va, fii vred­nici ai paman­tu­lui stramosesc.
Bucu­rati-va, ca doi tineri pil­da vie v‑au dat.
Bucu­rati-va, ca la moar­te feri­ci­ti au plecat.
Bucu­rati-va, ca la mor­man­tul lor lega­mant ati rostit.
Bucu­rati-va, ca‑n sara­cie a vie­tui ati fagaduit.
Bucu­rati-va, ca de bucu­ri­i­le paman­tes­ti v‑ati lepadat.
Bucu­rati-va, ca tara s‑o slu­ji­ti v‑ati legat.
Bucu­rati-va, ca mun­ti de sufe­rin­ta ati strabatut.
Bucu­rati-va, ca tine­re­te cei mai multi n‑ati avut.
Bucu­rati-va ca nea­mul prin voi s‑a implinit.
Bucu­rati-va, ca dure­rea voas­tra insu­tit a rodit.
Bucu­rati-va, Sfin­ti­lor Mar­tu­ri­si­tori, care in tem­ni­ta Gol­go­ta nea­mu­lui roma­nesc ati suit!

Con­da­cul al 3‑lea:

Voit-au vra­j­ma­sii Cru­cii si vanza­to­rii de tara sa rupa sufle­tul roma­nesc de Hris­tos, dar s‑a ridi­cat noua viteaz apa­ra­tor cu suflet de Arhan­ghel, care via­ta pen­tru legea stra­mo­seas­ca si‑a pus zicand: “Cel ce lup­ta, chiar sin­gur, pen­tru Dum­ne­zeu si nea­mul sau, nu va fi invins nici­o­da­ta”; iar acum, biru­i­tor, cu inge­rii in ceruri, lui Dum­ne­zeu nein­ce­tat ii can­ta: Aliluia!

Ico­sul al 3‑lea:

Tira­nul cel uci­gas, si nele­giu­i­ta evrei­ca nesu­fe­rind a vedea sufle­te­le voas­tre cura­te arzand de dra­gos­te pen­tru cre­din­ta si neam, dia­vo­leas­ca porun­ca au dat sa fiti noap­tea dusi in padu­re si sugru­mati, apoi ciu­ru­i­ti de gloan­te, arun­cati intr‑o groa­pa, arsi cu vitri­ol si aco­pe­ri­ti cu les­pezi gre­le de pia­tra, dar nici mor­man­tul, nici moar­tea nu v‑au tinut, ci la Via­ta cea ade­va­ra­ta v‑ati mutat, pen­tru care auzi­ti de la noi une­le ca acestea:
Bucu­rati-va, lacri­mi pe obra­zul tarii varsate.
Bucu­rati-va, sufle­te greu incercate.
Bucu­rati-va, ca ati sti­ut ca la moar­te plecati.
Bucu­rati-va, ca senini v‑ati des­par­tit de ceilalti.
Bucu­rati-va, ca‑n intu­ne­ca­ta padu­re v‑au dus.
Bucu­rati-va, ca picioa­re­le in lan­turi v‑au pus.
Bucu­rati-va, ca fran­ghii dupa gat v‑au intins.
Bucu­rati-va, ca mise­les­te pe toti v‑au ucis.
Bucu­rati-va, caci Cata­pe­teas­ma Nea­mu­lui s‑a despicat.
Bucu­rati-va, ca voie­vo­zii din mor­min­te s‑au sculat.
Bucu­rati-va, ca Horea sfar­te­cat a zvacnit.
Bucu­rati-va, ca Tudor cel van­dut s‑a ingrozit.
Bucu­rati-va, Sfin­ti­lor Mar­tu­ri­si­tori, care in tem­ni­ta Gol­go­ta nea­mu­lui roma­nesc ati suit!

Con­da­cul al 4‑lea:

Ins­pai­man­ta­tu-s-au slu­gi­le sata­nei de dar­ze­nia si cre­din­ta voas­tra, Sfin­ti­lor, si soco­tind sa va piar­da, cu manie s‑au por­nit asu­pra voas­tra in tem­ni­te­le de la Ram­ni­cu Sarat, Mier­cu­rea Ciuc, Bra­sov si Vaslui, si in infri­co­sa­toa­rea “noap­te a raz­bu­na­rii” cu moar­te de mar­tiri v‑ati incu­nu­nat, can­tand lui Dum­ne­zeu: Aliluia!

Ico­sul al 4‑lea:

Unel­ti­ri­le celor fara de lege nici­cum nu v‑au ingro­zit, vite­ji­lor Mar­tu­ri­si­tori, ci inte­le­gand ca veti fi uci­si, in cur­tea laga­ru­lui toti ati inge­nun­che­at si in tace­rea nop­tii ruga­ciu­nea “Tatal nos­tru” cu umi­lin­ta ati ros­tit, apoi gloan­te­le au por­nit potop asu­pra voas­tra, in vre­me ce un pre­ot intem­ni­tat savar­sea in tai­na cea din urma slu­j­ba pen­tru voi si pen­tru cei ce aveau sa mai moa­ra, pen­tru care noi va lau­dam zicand:
Bucu­rati-va, ca la moar­te cu Hris­tos ati plecat.
Bucu­rati-va, ca nea­mu­lui jert­fa cura­ta v‑ati dat.
Bucu­rati-va, ca s‑au minu­nat calaii de a voas­tra purtare.
Bucu­rati-va, ca s‑au cuce­rit de cre­din­ta voas­tra cea tare.
Bucu­rati-va, ca gloan­te­le nemi­los v‑au secerat,
Bucu­rati-va, ca dure­re in urma ati lasat.
Bucu­rati-va, ca tru­pu­ri­le vi le-au pus la rascruci.
Bucu­rati-va, ca v‑au lasat fara groa­pa si cruci.
Bucu­rati-va, cei ce si dupa moar­te ati fost umiliti.
Bucu­rati-va, cei ce “tra­da­tori de tara” ati fost numiti.
Bucu­rati-va, fii ai unui neam rastignit.
Bucu­rati-va, ca sufle­tul prin dureri v‑ati sfintit.
Bucu­rati-va, Sfin­ti­lor Mar­tu­ri­si­tori, care in tem­ni­ta Gol­go­ta nea­mu­lui roma­nesc ati suit!

Con­da­cul al 5‑lea:

Sata­na insu­si s‑a pogo­rat ca sa va piar­da, Sfin­ti­lor Mar­tu­ri­si­tori, in gro­za­va tem­ni­ta de la Pites­ti, iar cala­ul cel indra­cit toc­mit sa va zdro­beas­ca sufle­te­le stri­ga: “Daca Hris­tos ar fi tre­cut prin mai­ni­le mele, nu mai ajun­gea nici El pe cru­ce si n‑ar mai fi invi­at. Eu sunt ade­va­ra­ta evan­ghe­lie! Eu o scriu acum pe star­vu­ri­le voas­tre!”; iar voi, Sfin­ti­lor, nea­vand nadej­de de izba­vi­re decat de la Dum­ne­zeu, Aces­tu­ia cu lacri­mi ii stri­gati: Aliluia!

Ico­sul al 5‑lea:

Inge­rii cei din ceruri si-au ascuns fata nepu­tand suferi nebu­nia ura­to­ri­lor de Dum­ne­zeu, ca in Vine­rea Pati­mi­lor, spre batjo­cu­ra, un tanar pe pere­te au ras­tig­nit si cu loviri sal­ba­ti­ce l‑au ucis, iar zidu­ri­le tem­ni­tei se cutre­mu­rau de urle­te­le celor schin­giu­i­ti si gro­pi­le inghi­teau fla­man­de gra­mezi de car­ne zdro­bi­ta si san­ge, dar in adan­cul iadu­lui Dum­ne­zeu pute­re si tarie v‑a dat, pen­tru care va lau­dam zicand:
Bucu­rati-va, mar­tiri care mult ati patimit.
Bucu­rati-va ca fia­re cu chip de om v‑au lovit.
Bucu­rati-va, ca pes­te cap cu pari ascu­ti­ti v‑au batut.
Bucu­rati-va, ca dege­te­le cu cles­ti vi le-au frant.
Bucu­rati-va, ca in picioa­re cu ura ati fost calcati.
Bucu­rati-va, ca‑n genunchi, cu mai­ni­le lega­te mancati.
Bucu­rati-va ca sare spre man­ca­re ati primit.
Bucu­rati-va, ca de apa zile-ntregi v‑au lipsit.
Bucu­rati-va, ca dureri pes­te fire ati rabdat.
Bucu­rati-va, ca Mari­lor Muce­nici v‑ati asemanat.
Bucu­rati-va, caci cu tru­pul cum­plit ati patimit.
Bucu­rati-va, ca tari­na sufle­tu­lui mai bogat a rodit.
Bucu­rati-va, Sfin­ti­lor Mar­tu­ri­si­tori, care in tem­ni­ta Gol­go­ta nea­mu­lui roma­nesc ati suit!

Con­da­cul al 6‑lea:

Au soco­tit uci­ga­sii cei nai­mi­ti din tem­ni­ta Aiu­du­lui sa piar­da si pome­ni­rea voas­tra, Sfin­ti­lor, si mult-chi­nu­i­te­le voas­tre tru­puri in rapa de la “Dea­lul Robi­lor” au arun­cat, nes­ti­ind ei pute­rea lui Dum­ne­zeu cea ara­ta­ta in vede­nia pro­ro­cu­lui Ieze­chiel care zice: “Mana Dom­nu­lui a fost pes­te mine si m‑a luat in Duhul si m‑a pus in mij­lo­cul unei vai pli­ne de oase si mi‑a zis: “Fiul omu­lui, vor putea oare oase­le aces­tea sa invie­ze?”. Eu am ras­puns: “Doam­ne, Dum­ne­ze­u­le, Tu stii lucrul aces­ta!”. El mi‑a zis: “Pro­o­ro­ces­te des­pre oase­le aces­tea si spu­ne-le: Oase usca­te, ascul­tati cuvan­tul Dom­nu­lui! Iata, voi face sa intre in voi duh si veti invia!”. Si a intrat duhul in ele si au invi­at si au sta­tut in picioa­re. Si era ca o oas­te mare, foar­te mare la numar”,care sla­vea nein­ce­tat pe Dum­ne­zeu, cantandu‑i: Aliluia!

Ico­sul al 6‑lea:

Salas de ruga­ciu­ne tem­ni­ta Aiu­du­lui v‑a fost, ca aco­lo nein­ce­tat in post si pri­ve­ghe­re ati petre­cut, trezvia min­tii si sme­re­nia ini­mii ati doban­dit si Dum­ne­ze­ies­ti­le Scrip­turi ati inva­tat, iar noap­tea inge­nun­chind cu lacri­mi va rugati pen­tru mor­tii vos­tri si pen­tru cei ce va pri­go­neau, pen­tru care noi va lau­dam zicand:
Bucu­rati-va, Sfin­ti pur­ta­tori de cununa.
Bucu­rati-va, ca ati ales nevo­in­ta cea buna.
Bucu­rati-va, ca lup­ta indo­ita ati dus.
Bucu­rati-va, ca pati­mi­le din voi le-ati supus.
Bucu­rati-va, ca si pe calai i‑ati infruntat.
Bucu­rati-va, ca ace­ia sa va piar­da au cugetat.
Bucu­rati-va, ca loviri si scui­pari ati primit.
Bucu­rati-va, ca madu­la­re­le in batai v‑au zdrobit.
Bucu­rati-va, ca in celu­le inghe­ta­te ati stat.
Bucu­rati-va, ca apa rece pe podea v‑au turnat.
Bucu­rati-va, ca toa­te cu rab­da­re ati suferit.
Bucu­rati-va, ca pute­re de sus v‑a intarit.
Bucu­rati-va, Sfin­ti­lor Mar­tu­ri­si­tori, care in tem­ni­ta Gol­go­ta nea­mu­lui roma­nesc ati suit!

Con­da­cul al 7‑lea:

Cuvin­te­le Man­tu­i­to­ru­lui: “fra­te pe fra­te la moar­te va da” au voit sa le impli­neas­ca in tem­ni­ta de la Gher­la, ca indra­ci­tii calai cu ura va por­neau unii impo­tri­va alto­ra, si che­mand pe un tata l‑au silit sa-si cal­ce in picioa­re copi­lul, iar ace­la cazand in genunchi a stri­gat: “Uci­deti-ma pe mine, numai nu-mi schin­giu­i­ti baia­tul!, iar voi, inte­le­gand nebu­nia sata­nei, v‑ati rugat zicand: “Doam­ne, da-ne pute­re sa rab­dam sau ia-ne via­ta si lui Dum­ne­zeu ati stri­gat: Aliluia!

Ico­sul al 7‑lea:

Min­tea ome­neas­ca nu poa­te pri­ce­pe cru­zi­mea chi­nu­ri­lor pe care le-ati rab­dat, Sfin­ti­lor, caci ras­tig­ni­ti pe podea, cu fran­ghii ude ati fost batuti, dege­te­le cu cles­ti v‑au zdro­bit si cu scan­duri pes­te fata v‑au lovit incat infa­ti­sa­re de oameni nu mai ave­ati, dar voi, urmand lui Hris­tos, Cel Ras­tig­nit, toa­te ati sufe­rit si pe calai ati ier­tat, pen­tru care va lau­dam zicand:
Bucu­rati-va, tru­puri in chi­nuri zdrobite.
Bucu­rati-va, sufle­te in foc lamurite.
Bucu­rati-va, ca sata­na a cerut sa va cearna.
Bucu­rati-va, caci cre­din­ta avut-ati drept arma.
Bucu­rati-va, ca pana in sfar­sit ati rabdat.
Bucu­rati-va, ca Hris­tos pute­re v‑a dat.
Bucu­rati-va, ca mult pati­mind v‑ati sfarsit.
Bucu­rati-va, caci cu chip lumi­nat ati murit.
Bucu­rati-va, ca v‑au nins flori de nea pe mormant.
Bucu­rati-va, ca ingeri v‑au plans nevazut.
Bucu­rati-va, ca mun­ti de dure­re-ati suit.
Bucu­rati-va, ca Dom­nul la El v‑a primit.
Bucu­rati-va, Sfin­ti­lor Mar­tu­ri­si­tori, care in tem­ni­ta Gol­go­ta nea­mu­lui roma­nesc ati suit!

Con­da­cul al 8‑lea:

Iude­ii cei robi­ti in Egipt nici in par­te n‑au rab­dat sufe­rin­te­le voas­tre, Sfin­ti­lor Mar­tu­ri­si­tori, ca nu pie­tre si cara­mizi v‑ati tru­dit a fra­man­ta, ci cu bra­te isto­vi­te mun­ti de pamant din loc ati mutat, si ati cro­it albie de lacri­mi si san­ge pe care toa­te ape­le Duna­rii n‑o vor putea spa­la, caci gla­sul sufe­rin­tei voas­tre nein­ce­tat se-nal­ta la cer, stri­gand lui Dum­ne­zeu: Aliluia!

Ico­sul al 8‑lea:

Glas au dat ape­le si adan­cu­ri­le cum­pli­tu­lui Canal s‑au cutre­mu­rat, ca nu sunt gra­iuri care sa nu se auda si dureri care sa nu rodeas­ca; iar noi, Sfin­ti­lor, gla­sul pati­mi­rii voas­tre din stra­fun­duri auzindu‑l, graim catre voi une­le ca acestea:
Bucu­rati-va, sufle­te tari ca mun­tii batrani.
Bucu­rati-va, pomi visco­li­ti de furtuni.
Bucu­rati-va, ca‑n arsi­ta si ger ati trudit.
Bucu­rati-va, ca paman­tul cu san­ge-ati sfintit.
Bucu­rati-va, ca goi si fla­manzi ati rabdat.
Bucu­rati-va, caci cu lacri­mi in stan­ca ati sapat.
Bucu­rati-va, ca‑n sudori drum prin pia­tra ati croit.
Bucu­rati-va, ca drept pla­ta lovi­turi ati primit.
Bucu­rati-va, ca sub valuri ati fost risipiti.
Bucu­rati-va, ca sub mal si nisip odihniti.
Bucu­rati-va, ca tru­pul isto­vit v‑au zdrobit.
Bucu­rati-va, ca sufle­tul mai var­tos a rodit.
Bucu­rati-va, Sfin­ti­lor Mar­tu­ri­si­tori, care in tem­ni­ta Gol­go­ta nea­mu­lui roma­nesc ati suit!

Con­da­cul al 9‑lea:

Lumi­na a rasa­rit in tem­ni­ta sufe­rin­zi­lor de la Tar­gu Ocna, caci ca un soa­re a stra­lu­cit intr-insa, senin la suflet si chip, sfan­tul tem­ni­te­lor roma­ne­s­ti, man­ga­ie­rea sufe­rin­zi­lor si lau­da nevo­i­to­ri­lor, cel ce in trezvie si ruga­ciu­nea ini­mii petre­cand, darul Duhu­lui Sfant a ago­ni­sit si sfar­si­tul mai dina­in­te cunos­can­du-si, cu bucu­rie s‑a mutat la Dom­nul, can­tand: Aliluia!

Ico­sul al 9‑lea:

Iubi­ti pe cei ce va pri­go­nesc” a porun­cit Hris­tos, iar voi Sfin­ti­lor cuvan­tul Lui intoc­mai l‑ati impli­nit, ca la Tar­gu Ocna in noap­tea Nas­te­rii Dom­nu­lui un pre­ot muri­bu­nd a cerut sa fie dus la cel care cum­plit il chi­nu­i­se, si mangaindu‑l cu blan­de­te i‑a spus: “Te iert din toa­ta ini­ma si cred ca Hris­tos, Care‑i mai bun decat noi, te va ier­ta si El”. Iar ace­la, cain­du-se, cu lacri­mi s‑a mar­tu­ri­sit, si in ace­ea­si noap­te aman­doi la Dom­nul cu pace au ple­cat, iar noi minu­nan­du-ne de pute­rea dra­gos­tei va lau­dam zicand:
Bucu­rati-va, urma­tori ai porun­ci­lor dumnezeiesti.
Bucu­rati-va, rav­ni­tori ai mari­rii ceresti.
Bucu­rati-va, ca Ruga­ciu­nea lui Iisus ati primit.
Bucu­rati-va, ca darul Duhu­lui Sfant v‑a umbrit,
Bucu­rati-va, ca Evan­ghe­lia v‑a fost indreptar,
Bucu­rati-va, c‑ati aflat lumi­na­re si har.
Bucu­rati-va, ca soa­re intre voi a stralucit.
Bucu­rati-va, ca “sfan­tul inchi­so­ri­lor” l‑ati numit.
Bucu­rati-va, ca a odra­slit din dure­re si chin.
Bucu­rati-va, ca sufle­tul i‑a fost alb ca un crin.
Bucu­rati-va, ca in mor­mant nes­ti­ut l‑au zvarlit.
Bucu­rati-va, ca cerul in giul­giu de nea l‑a invelit.
Bucu­rati-va, Sfin­ti­lor Mar­tu­ri­si­tori, care in tem­ni­ta Gol­go­ta nea­mu­lui roma­nesc ati suit!

Con­da­cul al 10-lea:

Voit-au vra­j­ma­sii lui Hris­tos nu doar sa va zdro­beas­ca tru­pu­ri­le si sufle­te­le, ci si cre­din­ta cea ade­va­ra­ta sa o batjo­co­reas­ca, pen­tru ace­ea la Sfin­te­le Sar­ba­tori ale Orto­do­xi­ei va sileau a savar­si blasfe­mii pe care min­tea ome­neas­ca nu le poa­te inchi­pui, iar voi Sfin­ti­lor umi­lin­ta si chi¬nurile rab­dand, cere­ati aju­to­rul lui Dum­ne­zeu, inta­rin­du-va si stri­gand: Aliluia!

Ico­sul al 10-lea:

Bucu­ria Invi­e­rii a stra­lu­cit in intu­ne­ca­ta mina de la Baia Sprie, cand in marun­ta­ie­le paman­tu­lui pre­o­tii intem­ni­tati cu cutre­mur au stri­gat: “Veni­ti de luati lumi­na!” si sfre­de­le­le in chip de clo­pot au ince­put a rasu­na, lam­pa­se­le s‑au aprins, iar osan­di­tii inge­nun­che­ati cu lacri­mi au can­tat “Hris­tos a invi­at!”, de care lucruri minu­nan­du-ne va lau­dam strigand:
Bucu­rati-va, cei ce de vii ati fost ingropati.
Bucu­rati-va, ca de Hris­tos n‑ati voit sa va lepadati.
Bucu­rati-va, ca‑n batjo­cu­ra car­ne in Vine­rea Mare v‑au dat.
Bucu­rati-va, ca foa­mea rab­dand, n‑ati mancat
Bucu­rati-va, ca Invi­e­rea in adan­curi ati praznuit
Bucu­rati-va, ca prin post si mar­tu­ri­si­re v‑ati curatit.
Bucu­rati-va, ca o cru­ce din bar­ne ati inaltat
Bucu­rati-va, ca sfre­de­le in chip de clo­po­te au sunat.
Bucu­rati-va, ca odaj­dii de pret n‑ati avut
Bucu­rati-va, ca epi­tra­hil din ster­gar alb ati facut
Bucu­rati-va, caci cu inge­rii impre­u­na ati slujit
Bucu­rati-va, ca sub pamant pe Hris­tos ati marturisit.
Bucu­rati-va, Sfin­ti­lor Mar­tu­ri­si­tori, care in tem­ni­ta Gol­go­ta nea­mu­lui roma­nesc ati suit!

Con­da­cul al 11-lea:

Cum­pli­ta pri­goa­na cea cu manie por­ni­ta asu­pra voas­tra n‑a cru­tat nici firea feme­ias­ca cea sla­ba, si intoc­mai muce­ni­te­lor de demult, mul­ti­me de femei cu indraz­ne­a­la au mar­tu­ri­sit dra­gos­tea lor pen­tru Hris­tos si neam, si chi­nu­ri­le au rab­dat cu bucu­rie, can­tand lui Dum­ne­zeu: Aliluia!

Ico­sul al 11-lea:

Ingro­zi­tu-s-au cre­din­cio­sii vazand adus spre arde­re un trup de feme­ie schin­giu­it, iar calaii cei cu ini­ma de pia­tra, nici­cum luand sea­ma ca ace­la via­ta mai avea intr-insul, cu gra­bi­re l‑au arun­cat in cup­tor si vaie­te sur­de din fla­cari au rasu­nat, iar noi cutre­mu­ran­du-ne de une­le ca aces­tea cu fri­ca graim:
Bucu­rati-va, tru­puri fira­ve cu suflet calit.
Bucu­rati-va, ca pe Hris­tos cu indraz­ne­a­la ati marturisit.
Bucu­rati-va, ca muce­ni­te­lor din vechi­me v‑ati asemanat.
Bucu­rati-va, ca mul­te feluri de chi­nuri ati rabdat.
Bucu­rati-va, ca batjo­curi si loviri ati primit.
Bucu­rati-va, ca spanzu­ran­du-va cum­plit v‑au strujit.
Bucu­rati-va, ca spre impus­ca­re piep­tul vos­tru l‑au dat.
Bucu­rati-va, ca mai­ni­le sol­da­ti­lor pe arme au tremurat.
Bucu­rati-va, ca tru­pu­ri­le v‑au batut pana la sange.
Bucu­rati-va, ca de sufle­te nu s‑au putut atinge.
Bucu­rati-va, cu Sfin­tii aces­tui neam prigonit.
Bucu­rati-va, toti care in cre­din­ta ati murit.
Bucu­rati-va, Sfin­ti­lor Mar­tu­ri­si­tori, care in tem­ni­ta Gol­go­ta nea­mu­lui roma­nesc ati suit!

Con­da­cul al 12-lea:

Harul cel dum­ne­ze­iesc v‑a umbrit in chip minu­nat, Sfin­ti­lor, si‑n tem­ni­te­le de la Pites­ti, Aiud, Gher­la, Sighet, Baia Sprie, Tar­gu Ocna si Canal ase­me­nea muce­ni­ci­lor din vechi­me pati­miri de mul­te feluri ati rab­dat, iar voi bine sti­ind ca lucra­re de sus era aceas­ta, mai var­tos pe Hris­tos L‑ati che­mat, can­tand: Aliluia!

Ico­sul al 12-lea:

De nimic ati soco­tit via­ta aceas­ta paman­teas­ca si sufle­tul v‑ati pus pen­tru dreap­ta-cre­din­ta si nea­mul stra­mo­sesc, iar acum la lima­nul cel fara de dure­re si intris­ta­re va vese­li­ti, cu toti drep­tii lau­dand pe Dum­ne­zeu si auzind de la noi une­le ca acestea:
Bucu­rati-va, aripi in zbor secerate.
Bucu­rati-va, chi­puri de har luminate.
Bucu­rati-va, vieti care‑n lan­turi v‑ati frant.
Bucu­rati-va, ca lumea pe voi v‑a urat.
Bucu­rati-va, raze in bez­na aprinse.
Bucu­rati-va, bra­te la ceruri intinse.
Bucu­rati-va, sfin­ti fara cru­ce si nume.
Bucu­rati-va, tam­ple cu albe cunune.
Bucu­rati-va, rauri cu ape curate.
Bucu­rati-va, ramuri de rod incarcate.
Bucu­rati-va, soli care bine-ati vestit.
Bucu­rati-va, stanci cu tarii de granit.
Bucu­rati-va, Sfin­ti­lor Mar­tu­ri­si­tori, care in tem­ni­ta Gol­go­ta nea­mu­lui roma­nesc ati suit!

Con­da­cul al 13-lea:

O, Sfin­ti­lor Mar­tu­ri­si­tori, cei ce in tem­ni­ta chi­nuri de mul­te feluri ati rab­dat si pen­tru invi­e­rea nea­mu­lui roma­nesc (cres­ti­nesc) moar­te muce­ni­ceas­ca cu vite­jie ati pri­mit, indraz­ni­re avand catre Hris­tos Dum­ne­zeu, faceti ruga­ciu­ne ca sa ne izba­vim de toa­ta inse­la­ciu­nea dia­vo­leas­ca si cre­din­ta orto­do­xa cu bar­ba­tie sa mar­tu­ri­sim, ca man­tu­in­du-ne, puru­rea sa can­tam lui Dum­ne­zeu: Aliluia!

(acest con­dac se zice de trei ori).

Apoi iara­si se zice Ico­sul cel din­tai: De la icoa­na si de la altar… si Con­da­cul intai: Pe Mar­tu­ri­si­to­rii cei ale­si… Apoi se cites­te aceasta:

RUGACIUNE

O, Sfin­ti­lor Mar­tu­ri­si­tori, care in tem­ni­te si pri­goa­ne, prin mul­te­le voas­tre pati­miri ati sta­vi­lit inta­ra­ta­rea vra­j­ma­su­lui cea cu manie por­ni­ta asu­pra Bise­ri­cii lui Hris­tos, voua celor ce ati sufe­rit foa­me, ger, schin­giu­iri, umi­lin­ta si chi­nuri de tot felul intru apa­ra­rea legii celei stra­mo­ses­ti, va adu­cem mul­tu­mi­ri­le noas­tre. Ca cei ce bine v‑ati savar­sit pen­tru invi­e­rea nea­mu­lui roma­nesc, iar acum cu inge­rii si cu arhan­ghe­lii va vese­li­ti in lumi­na cea nein­se­ra­ta a Impa­ra­ti­ei ceres­ti, va rugam sa nu ince­tati sa mij­lo­ci­ti la Prea­pu­ter­ni­cul Dum­ne­zeu ca sa ne dea ier­ta­re de paca­te si sa ne pazeas­ca pe noi si Sfan­ta Bise­ri­ca Sa de nava­li­rea altor nea­muri asu­pra noas­tra, de necre­din­ta si de raz­bo­i­ul cel din­tre noi.

Pova­tu­i­ti-ne puru­rea pe calea man­tu­i­rii, a rab­da­rii si a dra­gos­tei, ca neclin­ti­ti si uni­ti sa rama­nem pana la sfar­si­tul vie­tii intru cre­din­ta cea adevarata.

Asa, Sfin­ti­lor Mar­tu­ri­si­tori, care in stram­to­ra­ri­le si neca­zu­ri­le din via­ta voas­tra paman­teas­ca ati cerut aju­to­rul Pute­ri­lor ceres­ti, ruga­mu-va pe voi noi nevred­ni­cii, ca sa pri­mi­ti in acest ceas ruga­ciu­ni­le noas­tre si sa ne aco­pe­ri­ti de smin­te­li­le vea­cu­lui aces­tu­ia si de rau­ta­ti­le celor potri­v­nici, ca si noi pe calea cea stram­ta si cu chi­nuri nein­fri­cati sa mar­tu­ri­sim Evan­ghe­lia lui Hris­tos, spre sla­va lui Dum­ne­zeu si man­tu­i­rea nea­mu­lui roma­nesc, Amin.

Dis­tri­bu­ie:

Lasã un Rãspuns:

Lasă un Răspuns: