Vã rog dragii mei, ajutati-mã… sã ne rugãm impreunã Bunului Dumnezeu pentru ei, cei bolnavi şi neputiincioşi!
Dumnezeu pentru ei, cei bolnavi şi neputiincioşi!
Dragii mei prieteni de pretutindeni, iubiţi fraţi şi iubite surori întru Domnul… Nu cred că există ceva mai greu pentru un preot să afle că un fiu sau o fiica duhovnicească se lupta cu moartea…
De multe ori am întâlnit în viaţă oameni care au venit cu cei dragi ai lor din România, care sufereau de boli foarte grele, să fie operaţi la spitalele din Regensburg… şi care, cu mare credinţă în suflet, sau fără credinţă, m‑au rugat aşa cum au putut fiecare dintre ei… să mă rog şi eu la rândul meu pentru apropiaţii lor care erau foarte bolnavi… pentru că, am uitat să vă spun, aici, în Regensburg, oamenii vin de multe ori doar în faza finală a bolii…
Şi în primul rând este vorba de tumori cancerigene şi alte boli foarte grave (ciroze,
hepatită, etc.)
Tare milă îmi este de ei… aş vrea să pot face ceva, să le schimb soarta… dar sunt neputiincios… Doar rugăciunea către Bunul Dumnezeu mă mai întăreşte şi îmi da speranţa atât mie, cât şi lor…
De multe ori, chiar în timpul Sfintei Liturghii, când îmi amintesc de chinurile şi suferinţele lor, de speranţa lor de viaţă şi dragostea pentru apropiaţii lor pe care mi-au mărturisit‑o şi când mă gândesc de ce mare dar mă învrednicesc eu, păcătosul şi nevrednicul, să nu fiu bolnav în spital că mulţi dintre ei, ci să fiu în Sfânta Biserica la Sfânta Liturghie, în faţă Sfântului Altar… lacrimile încep să curgă şiroi, fără să vreau… o mare bucurie duhovnicească mă cuprinde… şi nu ştiu cum să mă rog mai insistent Bunului Dumnezeu, să‑i mulţumesc pentru toate darurile Sale pe care ni le dă nouă, nevrednicilor… şi să‑L rog printre altele şi pentru toţi bolnavii de pretutindeni, care au mare nevoie de ajutorul Lui Dumnezeu… Nu o spun cu mândrie, acesta este adevărul… Sfânta Liturghie, dacă e trăită din suflet şi cu gândul la ce se întâmplă acolo… este ceva atât de înălţător, încât nu există cuvinte care să poate explica aceasta.
Dar mă consider mult prea păcătos şi nevrednic să mă rog tot timpul doar de unul singur… mă gândesc… că poate este mult prea puţină rugăciunea mea înaintea Bunului Dumnezeu… de aceea, am o mare rugăminte la frăţiile voastre: VĂ ROG, DRAGII MEI, AJUTAŢI-MĂ… ŞI SĂ NE RUGĂM ÎMPREUNĂ BUNULUI DUMNEZEU PENTRU EI, CEI BOLNAVI ŞI NEPUTIINCIOSI !!! Şi pomeniţi-mă şi pe mine, păcătosul, în rugăciunile frăţiilor voastre!
Aceşti oameni nu fac parte din parohiile pe care le păstoresc… ei vin aici cu o ultima speranţă de viaţă, iar Bunul Dumnezeu rânduieşte prin mare mila Sa, să mă cheme pe mine, păcătosul, în astfel de momente grele… nu pot să mă duc de fiecare dată, datorită altor factori (căci eu aici, în Germania… nu pot să trăiesc doar din preoţie şi slujirea la Sfântul Altar…) … însă ori de câte ori pot, mă duc.
De multe ori m‑am dus la spitalele din Regensburg, în primul rând pentru a‑i împărtăşi pe (cei care voiau aceasta, bineînţeles) cu Sfintele Taine, pentru a le spune un cuvânt de mângâiere, de îmbărbătare, iar atunci când vorbele efectiv lipseau… doar rugându-mă Bunului Dumnezeu pentru ei, aşa cum mă învrednicea Bunul Dumnezeu să o fac la timpul respectiv.
În astfel de momente, întâlnesc şi oameni care, cu eforturi incredibile de a strânge bani pentru operaţie (căci operaţiile sunt foarte scumpe) şi cu o ultimă speranţă, au venit spitalele din Regensburg. Din păcate, de multe ori boala s‑a extins foarte mult, medicii nemaiputând să facă prea mult…
După operaţie, cei care vor se spovedesc la mine, îmi spus tot ce avea de spus… inclusiv faptul că îl iubestc enorm pe toţi cei apropiaţi lor, că au o dorinţa extraordinară de a trăi… cu toate că mulţi dintre ei sunt conştienţi că trebuie să moară în urma bolii de care suferă… va puteţi închipui ce înseamnă asta pentru mine???? … iar eu păcătosul, eu încerc să‑i încurajez, să le spun că nu trebuie să se gândească numai la ce‑i rău… că viaţă noastră este în mâna Lui Dumnezeu şi să ne rugăm doar ca să se facă voia Lui întru noi…
Vă rog pe fiecare acolo unde sunteţi, ajutaţi-mă… să ne rugăm împreună Bunului Dumnezeu pentru ei, cei bolnavi şi neputiinciosi! Şi mai ales, să ne rugăm pentru familia şi toţi cei dragi ai lor, să‑i întărească Bunul Dumnezeu în aceste momente de mare cumpănă şi să fim alături de ei, măcar cu o rugăciune şi o vorbă de mângâiere.
Noi suntem nevrednici şi neputiinciosi… Doamne, facă-se voia Ta, nu voia noastră! Pogoară-ţi mila Ta peste noi, robii tăi păcătoşi şi mai ales peste robii Tăi bolnavi şi neputiinciosi! Amin!
Vă mulţumesc şi Bunul Dumnezeu să va binecuvînteze pe toţi, cu al Său Har şi cu a Sa iubire de oameni în veci. Amin.
Părintele Vasile Florin Reut
Articol preluat de pe http://www.credinta-ortodoxa.com/va-rog-dragii-mei-ajutati-ma-sa-ne-rugam-impreuna-bunului-dumnezeu-pentru-ei-cei-bolnavi-si-neputiinciosi
Lasã un Rãspuns: