Evangelia zilei:
Cautã:

Paraclisul Sfântului Dimitrie Basarabov

Mări­mea tex­tu­lui:
Mic | Mare

 

 

 

Dimitrie Basarabov
Ruga­ciu­ni­le ince­pa­toa­re:

Impa­ra­te Ceresc… Sfin­te Dum­ne­ze­u­le… Prea Sfan­ta Tre­i­me… Tatal Nos­tru… Ca a Ta este Impa­ra­tia… Doam­ne milu­ies­te de 12 ori… Sla­va si acum… Veni­ti sa ne inchi­nam si psal­mul 142… Doam­ne auzi ruga­ciu­nea mea… apoi: Dum­ne­ze­ul este Dom­nul… si tro­pa­rul aces­ta:

Glas 8

Intru tine Parin­te, cu osar­die s‑a man­tu­it, cel dupa chip, ca luand cru­cea ai urmat lui Hris­tos si lucrand ai inva­tat sa nu se uite la trup caci este tre­ca­tor, ci sa poar­te gri­ja de suflet, de lucrul cel nemu­ri­tor. Pen­tru aceas­ta si cu inge­rii se bucu­ra, Prea Cuvi­oa­se Dimi­trie, duhul tau.

Sla­va, tot aceas­ta…

Si acum… al Nas­ca­toa­rei de Dum­ne­zeu…

Nu vom tacea nici­o­da­ta noi nevred­ni­cii a spu­ne pute­ri­le tale, Mai­ca lui Dum­ne­zeu; ca de n‑ai fi fost tu, rugan­du-te pen­tru noi, cine ne-ar fi izba­vit pe noi din­tru ata­tea nevoi, sau cine ne-ar fi pazit pe noi pana acum slo­bozi? Nu ne vom depar­ta de la tine Sta­pa­na, ca tu man­tu­ies­ti pe robii tai din toa­te nevo­i­le.

Apoi psal­mul 50. Milu­ies­te-ma Dum­ne­ze­u­le… si inda­ta ince­pem cano­nul catre Sfan­tul, cantandu‑l cu umi­lin­ta si cu ini­ma infran­ta.

Can­ta­rea I

Stih: Prea Cuvi­oa­se Parin­te Dimi­trie, roa­ga-te lui Dum­ne­zeu pen­tru noi.

Dum­ne­zeu, nu pe cele tari, nici pe cele inte­lep­te si de bun neam ale lumii aces­te­ia, ci pe cele sla­be si de neam slab a ales ca sa‑i slu­jeas­ca, pen­tru ca pute­rea Lui intru nepu­tin­ta se savar­seste.

Unde a pri­so­sit sme­re­nia si nerau­ta­tea, aco­lo si lucra­rea daru­lui dum­ne­ze­iesc a prea pri­so­sit; ca aflan­du-ti ini­ma cura­ta, Cuvi­oa­se Parin­te, Dum­ne­zeu s‑a inchi­pu­it intru tine, savar­sind fap­te pe care inte­lep­ciu­nea vea­cu­lui aces­ta nu poa­te sa le impli­neas­ca.

Sla­va Tata­lui…

Nas­cu­tu-te-ai din parin­ti bine cin­sti­tori si saraci, iar prin via­ta ta cea imbu­na­ta­ti­ta, nu numai pe sineti te-ai prea marit, ci si pe parin­tii tai Sfin­te, pen­tru ca din roa­de se cunoas­te pomul.

Si acum… a Nas­ca­toa­rei…

Fiind noi bol­navi cu tru­pul si cu sufle­tul, cer­ce­ta­rii celei dum­ne­ze­ies­ti si pur­ta­rii tale de gri­ja invred­ni­ces­te-ma Mai­ca lui Dum­ne­zeu, prin ruga­ciu­ni­le Cuvi­o­su­lui Tau, ca ceea ce esti buna si Nas­ca­toa­rea Celui Bun.

Can­ta­rea III

Stih: Deprin­su-te-ai din copi­la­rie nu cu ade­me­ni­toa­re­le gra­iuri ale ome­ne­s­tii inte­lep­ciuni ci cura­ta avan­du-ti min­tea, te-ai lumi­nat cu stra­lu­ci­rea lumi­nii Prea Sfan­tu­lui Duh, prin care ai cunos­cut vre­ri­le lui Dum­ne­zeu.

Pasu­na­tul dobi­toa­ce­lor, vechea inde­le­t­ni­ci­re a patri­ar­hi­lor, ai urmat Cuvi­oa­se Parin­te, pas­cand tur­me­le satu­lui tau, pre­cum odi­ni­oa­ra si Iacov pe cele ale lui Lavon.

Sla­va Tata­lui…

Cu gra­b­nic picior tre­cand raul cel infu­ri­at al pati­mi­lor tru­pes­ti si al neca­zu­ri­lor sufle­tes­ti, te-ai inal­tat Prea Cuvi­oa­se la mun­tii fap­te­lor bune, incar­cat de nepre­tu­i­ta boga­tie duhov­ni­ceas­ca, ca si patri­ar­hul Iacov in Gala­ad.

Si acum… a Nas­ca­toa­rei…

Cu boli cum­pli­te si cu nevoi indu­re­ra­te fiind cuprin­si Fecioa­ra, aju­ta-ne prin nemij­lo­ci­rea Cuvi­o­su­lui Tau si parin­te­le nos­tru, ca pe Tine te stim comoa­ra de tama­du­iri neim­pu­ti­na­ta si nechel­tu­i­ta, ceea ce esti cu totul fara pri­ha­na.

Apoi: Man­tu­ies­te din nevoi si din neca­zuri pe fii tai Sfin­te, prin ruga­ciu­nii tale, ca unul ce ai indraz­ni­re catre Cel intru tot puter­nic, Cuvi­oa­se.

Cau­ta cu ochi bine­vo­i­tori spre noi, Feri­ci­te Parin­te si vezi neca­zul min­tii, intru care sun­tem inva­lu­i­ti, si te roa­ga ca sa se vin­de­ce dure­rea sufle­te­lor noas­tre.

Apoi: Ecte­nia cea obis­nu­i­ta, pome­nind pre­o­tul pe cei ce fac para­cli­sul Ecfo­ni­sul: “Ca milos­tiv esti…” si pe urma sedel­na glas IV. Podo­bie: “Spai­man­ta­tu-s‑a Iosif…”

Cela ce esti osard­nic ruga­tor si al nos­tru mij­lo­ci­tor, fan­ta­na cur­ga­toa­re de tama­du­iri prin Darul Dom­nu­lui, cu sar­gu­in­ta stri­gam catre tine Sfin­te Dimi­trie: intam­pi­na degrab sa ne izba­vim din nevoi, ca unul ce ai indraz­ni­re catre Cel Ato­tpu­ter­nic.

Can­ta­rea IV

Stih: Lepa­dan­du-te de rude­nii, pri­e­te­ni si cunos­cuti, ti-ai tuns perii capu­lui tau Cuvi­oa­se si impre­u­na cu aces­tia ai lepa­dat toa­te gri­ji­le lumes­ti cele sim­ti­te si gan­di­te.

Slo­bod de toa­te buna­ta­ti­le paman­tu­lui facan­du-te, ca un viteaz lup­ta­tor ai aler­gat catre lup­te­le cele mai ane­vo­ioa­se si duhov­ni­ces­ti, de unde ai doban­dit cura­tia min­tii si sme­ri­ta cuge­ta­re intru vre­ri­le dum­ne­ze­ies­ti.

Sla­va Tata­lui…

Cum vom incer­ca, cu ingus­ti­mea min­tii noas­tre, sa masu­ram noia­nul nevo­in­te­lor tale, Cuvi­oa­se? Sau cum vom poves­ti umi­lin­ta sufle­tu­lui, zdro­bi­rea ini­mii si lepa­da­rea de sine, prin care ai doban­dit de la Dum­ne­zeu pro­sla­vi­rea si a sufle­tu­lui si a tru­pu­lui tau.

Si acum… a Nas­ca­toa­rei…

Tama­du­ies­te Prea Cura­ta, nepu­tin­ta pati­mi­lor noas­tre, invred­ni­cin­du-le cer­ce­ta­rii Fiu­lui Tau si Dum­ne­ze­u­lui nos­tru, dan­du-ne sana­ta­te prin ruga­ciu­ni­le Cuvi­o­su­lui Tau.

Can­ta­rea V

Omo­ra­rea cea din fie­ca­re zi a pofte­lor, topi­rea tru­pu­lui, supu­ne­rea celui rau catre cel bun, sui­rea pri­vi­rii tale catre cele mai inal­te, si-au umplut, ini­ma de vese­lie duhov­ni­ceas­ca; de care invred­ni­ces­te-ne sa ne impar­ta­sim si noi prin ruga­ciu­ni­le tale.

Cunos­tin­ta de Dum­ne­zeu pe cat este de inca­pe­re firii ome­ne­s­ti si stra­lu­ci­rea fap­te­lor bune urmand, ai cas­ti­gat sfin­te­nia sufle­tu­lui si nestri­ca­ciu­nea tru­pu­lui dupa moar­te.

Sla­va Tata­lui…

Vrand Dum­ne­zeu sa pro­sla­veas­ca pe robul Sau si pe Pamant, pre­cum l‑a pro­sla­vit in cer, a daru­it Sfin­te­lor lui Moas­te, darul nestri­ca­ciu­nii si al savar­si­rii minu­ni­lor.

Si acum… a Nas­ca­toa­rei…

Celor care zac in patul nepu­tin­tei si al dure­ri­lor, aju­ta-le Fecioa­ra ca o nas­ca­toa­re de Dum­ne­zeu, pen­tru ruga­ciu­ni­le Cuvi­o­su­lui Tau.

Can­ta­rea VI

Impu­ter­ni­ci­re de la Dum­ne­zeu luand Sfin­te Dimi­trie, mul­ti­mea vra­j­ma­si­lor demoni o gone­ste, tama­du­ind de asu­pri­ri­le lor pe toti care alear­ga la sicri­ul Moas­te­lor tale, cu cre­din­ta.

Pre­cum s‑a izba­vit din moar­te si din sla­ba­no­gi­re Epi­sco­pul Ioa­ni­chie lan­ga racla Moas­te­lor tale Sfin­te, asa si pe noi ce sun­tem sla­ba­no­gi­ti de nepu­tin­te­le cele sufle­tes­ti si tru­pes­ti, vin­de­ca-ne Cuvi­oa­se prin ruga­ciu­ni­le tale catre Dum­ne­zeu.

Sla­va Tata­lui…

Pe tine feri­ci­te Parin­te te-am doban­dit, cu vre­rea lui Dum­ne­zeu, apa­ra­tor si ocro­ti­tor al patri­ei noas­tre in vre­mea nava­li­rii vra­j­ma­si­lor, ci si acum de toa­ta imbu­l­ze­a­la o pazes­te neva­ta­ma­ta.

Si acum… a Nas­ca­toa­rei…

In mul­te nepu­tin­te si sla­ba­no­giri fiind cazuti Fecioa­ra, n‑avem nadej­de de man­tu­i­re, ci Tu, ceea ce ai nas­cut pe Man­tu­i­to­rul lumii si Tama­du­i­to­rul boli­lor, pen­tru ruga­ciu­ni­le Cuvi­o­su­lui Dimi­trie, ridi­ca-ne din sla­bi­ciu­nea a toa­ta nepu­tin­ta.

Si apoi: Man­tu­ies­te-ne din nevoi, si din neca­zuri… Cau­ta cu ochiul bine­vo­i­tor… pre­o­tul pome­ne­ste pre­cum s‑a ara­tat mai sus, iar dupa ace­ea zice: Ecte­nia cu Ecfo­ni­sul: “Ca Tu esti impa­ra­tul pacii…”

Con­dac glas II

Cela ce esti floa­re duhov­ni­ceas­ca neves­te­ji­ta a patri­ei noas­tre si ruga­tor nein­ce­tat catre Faca­to­rul de bine, ia amin­te la nevred­ni­ci­le noas­tre cereri si sar­gu­ies­te ca un bun parin­te spre aju­to­rul nos­tru, care cu nadej­de nazuim catre Dum­ne­zeu, prin tine. Deci, ca unul care ai indraz­ni­re catre Dom­nul, roa­ga-te ca sa man­tu­ias­ca sufle­te­le noas­tre.

Pro­chi­men glas IV

Scum­pa este ina­in­tea Dom­nu­lui, moar­tea Cuvi­o­su­lui Sau:

Stih: Ce vom ras­plati Dom­nu­lui pen­tru toa­te cate ne‑a dat noua…

Apoi: Evan­ghe­lia: Cu inte­lep­ciu­ne drepti… Din Sfan­ta Evan­ghe­lie de la Luca citi­re. Sa luam amin­te!

Cap. VI, v. 17–23

In vre­mea ace­ea a stat Iisus la loc ses si mul­ti­mea mul­ta de popor, din toa­ta Iude­ea si din Ieru­sa­lim si de pe lan­ga marea Tyru­lui si a Sido­nu­lui, venea sa‑L auda pe El si sa se tama­du­ias­ca de nepu­tin­te­le lor. Si cei ce se chi­nu­iau de duhuri necu­ra­te se vin­de­cau; si tot popo­rul cau­ta sa se atin­ga de El, ca pute­rea iesea din El si vin­de­ca pe toti.

Si El ridi­can­du-Si ochii Sai spre uce­ni­cii Lui, zicea: “Feri­ci­ti sun­teti sara­ci­lor, ca a voas­tra este Impa­ra­tia lui Dum­ne­zeu. Feri­ci­ti voi care fla­manzi­ti acum, ca va veti satu­ra. Feri­ci­ti cei ce plan­geti acum, ca veti rade. Feri­ci­ti veti fi cand oame­nii va vor uri pe voi si va vor izgo­ni din­tre ei, si va vor batjo­cori si vor lepa­da nume­le voas­tre ca rau din pri­ci­na Fiu­lui Omu­lui. Bucu­rati-va in ziua ace­ea si va vese­li­ti, ca iata pla­ta voas­tra mul­ta este in cer.”

Sau :”Evan­ghe­lia lui Matei”: Cap. VII, v.7–11

Zis‑a Dom­nul: cereti si se va da voua, cau­tati si veti afla, bateti si se va des­chi­de voua: Ca tot cel ce cere va lua, si cel ce cau­ta va afla si celui ce bate i se va des­chi­de. Sau care om este din­tre voi, de la care va cere fiul lui pai­ne, pia­tra ii va da lui? Si de‑i va cere pes­te, sar­pe ii va da lui? Deci, de vre­me ce voi, rai fiind, sti­ti a da daruri bune fii­lor vos­tri, cu atat mai mult, Tatal vos­tru cel din ceruri va da cele bune, celor ce cer de la Dan­sul.”

Sau: “Evan­ghe­lia lui Luca” : Cap. XVIII, v. 2–8

Zis‑a Dom­nul pil­da aceas­ta: Intr‑o ceta­te era un jude­ca­tor care de Dum­ne­zeu nu se temea si de om nu se rusi­na. Si era in ceta­tea ace­ea, o vadu­va care venea la el zicand: Fa-mi drep­ta­te fata de potri­v­ni­cul meu. Si un timp n‑a voit, dar dupa ace­ea a zis intru sine: Desi de Dum­ne­zeu nu ma tem si de om nu ma rusi­nez, totu­si fiind­ca vadu­va aceas­ta imi face supa­ra­re, ii voi face drep­ta­te, ca sa nu vina mereu sa ma supe­re. Si a zis Dom­nul: Auzi­ti ce spu­ne jude­ca­to­rul cel nedrept? Dar dum­ne­zeu, oare, nu va face drep­ta­te ale­si­lor Sai care stri­ga catre El ziua si noap­tea si pen­tru care el rab­da inde­lung? Zic voua, ca le va face drep­ta­te in curand.”

Sau: “Evan­ghe­lia lui Mar­cu”: Cap. XI, v. 23–26

Zis‑a Dom­nul: Ade­va­rat zic voua ca ori­ci­ne va zice aces­tui mun­te: Ridi­ca-te si te arun­ca in mare si nu se va indoi in ini­ma lui si va cre­de ca ceea ce va spu­ne se va face, fi-va lui ori­ce va zice.

De ace­ea va zic voua toa­te cate cereti, rugan­du-va, sa cre­deti ca le-ati pri­mit si le veti avea. Iar cand stati de va rugati, ier­tati ori­ce aveti impo­tri­va cui­va, ca si Tatal vos­tru Cel din ceruri sa va ier­te voua gre­se­li­le voas­tre. Ca de nu ier­tati voi, nici Tatal vos­tru Cel din ceruri nu va va ier­ta voua gre­se­li­le voas­tre.”

Sla­va Tie Doam­ne… si apoi Sla­va Tata­lui…

Glas II

Pen­tru ruga­ciu­ni­le Cuvi­o­su­lui Tau Dimi­trie, Milos­ti­ve, cura­tes­te mul­ti­mea gre­se­li­lor noas­tre.

Si acum si puru­rea…

Stih: Milu­ies­te-ma Dum­ne­ze­u­le dupa mare mila Ta…

Sti­hi­rea glas I: Mor­man­tul tau man­tu­i­to­ru­le, Apa­ra­tor al sau nebi­ru­it si nein­fri­cat ca cela ce prin tine de nevoi s‑a izba­vit, te pune ina­in­te osta­sul Tau Dimi­trie ci ca cel care ai indraz­ni­re catre Dum­ne­zeu, de toa­te nevo­i­le izbaveste‑l pe el ca sa stri­gam tie: Bucu­ra-te faca­to­ru­le de minuni, Sfin­te Dimi­trie.

Apoi: Man­tu­ies­te Doam­ne; Doam­ne milu­ies­te de 12 ori; Ecfo­nis: Cu mila si indu­ra­ri­le…

Can­ta­rea VII

Stih: Cand a bine­vo­it Dum­ne­zeu sa te daru­ias­ca noua Sfin­te, ca sa risi­pes­ti noia­nul nevo­i­lor, atunci fla­ca­ra raz­bo­i­u­lui s‑a poto­lit si boa­la ciu­mei a ince­tat, iar noi toti folo­si­tori te-am doban­dit, spre lau­da Dum­ne­ze­u­lui parin­ti­lor nos­tri.

Cu toia­gul cel duhov­ni­cesc al imbu­na­ta­ti­tei tale vieti, ca pe nis­te lupi rapi­tori ai gonit pati­mi­le ce se incui­bea­za in sla­bi­ciu­nea firii ome­ne­s­ti, ci si acum prin ruga­ciu­ni­le tale gone­ste de la noi toa­ta supa­ra­rea si neca­zul ca sa stri­gam Celui Prea Inalt: “Bine esti cuvan­tat, Dum­ne­ze­ul parin­ti­lor nos­tri.”

Sla­va Tata­lui…

Fru­mu­se­ti­le cele de jos urand le-ai defai­mat si Pas­to­ru­lui, Celui Mare urmand sara­cia, te-ai bucu­rat in lip­suri si nevoi, cu dra­gos­te slu­jind Celui ce‑I can­tam: “Bine esti cuvan­tat, Dum­ne­ze­ul parin­ti­lor nos­tri.”

Si acum… a Nas­ca­toa­rei…

De nepu­tin­te tru­pes­ti si de paca­te sufle­tes­ti, pe cei ce vin cu dra­gos­te catre racla Moas­te­lor Cuvi­o­su­lui Tau, invredniceste‑i sa se tama­du­ias­ca, Nas­ca­toa­re de Dum­ne­zeu care ai nas­cut pe Man­tu­i­to­rul si Dum­ne­ze­ul parin­ti­lor nos­tri.

Can­ta­rea VIII

Stih: Luand amin­te, noi cre­din­cio­sii, la minu­ni­le savar­si­te de Dum­ne­zeu prin tine, pla­cu­tul Sau si, cuge­tand la raze­le stra­lu­ci­rii cu care esti impo­do­bit, tri­mi­te-ne noua raza cea duhov­ni­ceas­ca a man­ga­ie­rii sufle­tes­ti celor ce can­tam: “Pe Dom­nul, toa­te fap­tu­ri­le laudati‑L si‑L prea inal­tati intru toti vecii.”

Si acum… a Nas­ca­toa­rei…

Stih: Sa lau­dam, bine sa cuvan­tam…

Prin Tine fiind izba­vi­ti de mul­te, nevoi Fecioa­ra, cu ruga­ciu­ni­le Cuvi­o­su­lui Tau, pe Tine te si mar­tu­ri­sim, Nas­ca­toa­re de Dum­ne­zeu.

Can­ta­rea IX

Irmos: Pe Impa­ra­tul ceresc, pe care‑L lau­da osti­le inge­res­ti, laudati‑L si‑L prea inal­tati intru toti vecii.

Stih: Cu ruga­ciuni nes­far­si­te imblanzind pe Dum­ne­zeu, intu­ne­ca­tul nor al nevo­i­lor si al intris­ta­rii noas­tre, risipeste‑l pre­a­Cu­vi­oa­se, cela ce stai plin de vese­lie si de man­ga­ie­re, in cama­ra cea de tai­na a Impa­ra­tu­lui tutu­ror.

Ca pe o comoa­ra inte­le­ga­toa­re, ascun­sa, Dum­ne­zeu te‑a des­co­pe­rit noua, Dimi­trie, ca nu se cadea ca fap­ta buna si pro­sla­vi­rea ta sa se tai­nu­ias­ca in parau si sa se aco­pe­re.

Pen­tru aceas­ta, ca pe un sfe­t­nic de lumi­na pur­ta­tor, Sta­pa­nul a toa­te te‑a daru­it noua.

Sla­va Tata­lui…

Doc­tor iscu­sit si les­ne vin­de­ca­tor al celor nepu­tin­cio­si, prin tine Parin­te, te‑a daru­it Hris­to­a­se noua roma­ni­lor, si inva­ta­tor celor nepri­ce­puti si sara­ci­lor par­ti­ni­tor.

Si acum… a Nas­ca­toa­rei…

Sta­pa­na, Mai­ca Izba­vi­to­ru­lui, risi­pes­te intu­ne­ri­cul cel negru al neca­zu­ri­lor si al stram­to­ra­ri­lor la cei ce cu cre­din­ta Te mar­tu­ri­sesc pe Tine, Nas­ca­toa­re de Dum­ne­zeu.

Cata­va­sie glas VI

O, Prea Cuvi­oa­se Parin­te cine va putea spu­ne dupa cuvi­in­ta, mul­ti­mea oste­ne­li­lor, a dure­ri­lor si a tru­de­lor tale cele mari? Ci cu ruga­ciu­ni­le tale catre Dum­ne­zeu, cele bine pri­mi­te prin darul Sfant, mij­lo­ces­te noua ca sa ne invred­ni­cim a tre­ce cu les­ni­cios pas, pun­tea cea ingus­ta de pe infu­ri­a­tul val al nevo­in­te­lor celor mai pre­sus de fire, care se oste­nesc asu­pra noas­tra; si lau­dand aju­to­rul tau sa cas­ti­gam indraz­ni­re in cea­su­ri­le cele de pri­mej­die ale aces­tei vieti, dim­pre­u­na cu che­za­sia mos­te­ni­rii vie­tii de vecii.

Apoi: Cuvi­ne-se cu ade­va­rat… si lau­de­le…

Glas I

Veni­ti cre­din­cio­si­lor sa lau­dam via­ta cea dupa Dum­ne­zeu, a Sfan­tu­lui Cuvi­o­su­lui Dimi­trie, prin care nein­ce­tat Faca­to­rul la toa­te se ara­ta minu­nat si prea­sla­vit.

Lau­dam cu buna­cre­din­ta vis­te­ria cea neim­pu­ti­na­ta a minu­ni­lor Dom­nu­lui, spre lau­da pre­o­ti­lor si cri­nul cel puru­rea locu­i­tor si neves­te­jit al Tarii Roma­ne­s­ti.

Sfin­te Dimi­trie, pe noi toti izba­ves­te-ne, care cu evla­vie iti adu­cem aces­te can­tari de lau­da, de cere­re si de mul­tu­mi­re.

Can­tam toti, dupa cum se cade, can­tari lui Dum­ne­zeu, celui minu­nat intru Sfin­tii Sai, care ne‑a dat noua pe acest ales al Sau, ca impre­u­na cu cei­lalti sfin­ti sa se roa­ge pen­tru noi.

Apoi: Sfin­te Dum­ne­ze­u­le de trei ori… Sla­va, Prea Sfan­ta Tre­i­me… Tatal nos­tru… si Ecfo­ni­sul Ca a Ta este Impa­ra­tia… dupa ace­ea Milu­ies­te-ne Doam­ne… si inda­ta pome­ne­ste pre­o­tul pe cei ce fac ruga­ciu­ni­le catre sfan­tul AMIN.

Print Friendly, PDF & Email
Dis­tri­bu­ie:

Lasã un Rãspuns:

Lasă un Răspuns: