Secta (2011) – film ortodox rusesc: Секта
Un film rusesc extraordinar de interesant despre modul în care sectele își racolează membrii din rândurile oamenilor aflați la ananghie. Filmul este foarte bine realizat este educativ pentru părinți și copii în sensul că dezvăluie capcanele și felul în care oameni nevinovați pot ajunge la îndoctrinare și înșelare fiind chiar capabili de sinucidere sub influența. Filmul este inspirat dintr-un fapt real petrecut in Rusia. Pe de altă parte necunoașterea credinței celei adevărate constituie o mare primejdie, deoarece un credincios, un fiu adevărat al Bisericii niciodată nu va fi păcălit de vreo secta, grupare religioasă, guru sau cine știe ce adunare eretică.
Filmul e genul “propagandă movie“, în sens socio-educativ, cum se practică şi în vest, însă acolo în spiritul toleranţei, diversităţii şi a alte bălării. Adică e genul de film prin care establishmentul încearcă să promoveze un anumită morală în rândul populaţiei, să o educe.
Prin urmare, publicul ţintă este unul mediu, consumator de producţii tv, care nu prea ştie de biserică, mai degrabă modern (vezi cine sunt eroii principali) şi nu îşi propune decât să îl educe pentru a se feri de variantele sectante extreme. De aceea, ca alternativă, este societatea “normală”, nu Biserica, adică o societate în care ar trebui să predomine spiritul familial, naşterea de copii (deh, criză demografică a Rusiei), camaraderia şi spiritul ostăşesc al lui ginerică 2 , eroul principal care este şi salvatorul a la Hollywood (şi care e ceva soldat, căci doar are nevoie maica Rusie de armată în zilele noastre ). Deci genul încadraţi, nu neapărat genul frământaţilor, ale celor care îşi pun întrebări prea multe cu privire la lume şi la ce se întâmplă. Însă încadraţi, e drept, într‑o societate cu valori familiale, pentru că Rusia are nevoie de stabilitate, de familii cu copii etc.
Biserica este absentă din film – poate şi pentru că au vrut să fie mai comercial, mai accesibil publicului larg. E prezentă doar implicit – prin faptul că periculozitatea fenomenului sectă este atât de apăsat subliniată. La o adică, dacă simţi nevoia de alinare din cauza necazurilor, mergi oriunde, dar nu la secte. Ai şanse mai mari să dai şi peste Biserică astfel. […]
Totuşi, filmul are multe lucruri bine făcute, mai ales înfierarea atitudinii moderne, a bussinesului corporatist, a mentalităţii lumeşti (a scăpa de copil!) şi, evident, aspectele legate de fenomenul sectar: cum sunt manipulate psihozele dezastrelor de genul 2012, planetă Nibiru, teoriile new age, cum ajung oamenii să îşi dea averile pe mâna escrocilor apocalipsei.
Explicaţia pentru succesulor unor astfel de fenomene, destul de numeroase în Rusia, e doar parţial corectă: lipsa de dragoste din familie şi societate poate duce la astfel de “soluţii”. Dar e vorba şi de o chestiune de adevăr: într‑o lume cum este lumea de astăzi, în care se întâmplă atâtea, ai nevoie de un adevăr integral, de un sens. Aceste secte proliferează şi din cauza lipsei de sens, a nevoii de adevăr. Soluţia pentru a nu ajunge la sectele astea nu este cea din ultima scenă a filmului, când personajele principale se uită la televizor, de unde vine, de altfel, şi concluzia. Soluţia era să spună Tatăl nostru şi să se închine la icoana Maicii Domnului. Şi să asculte cuvântul Bisericii despre sfârşitul lumii.
Via: Război întru Cuvânt
Traducerea si adaptarea: Vitalii Mereuţanu. Vizionare placută!
Partea 1:
Partea 2:
Partea 3:
Partea 4:
Lasã un Rãspuns: