Pãrinti ai pustiei

Zis‑a avva Alo­nie: de nu va zice omul intru ini­ma sa ca eu sin­gur si Dum­ne­zeu sun­tem in lume, nu va avea odihna.

Zis‑a iara­si: de va voi omul, de dimi­ne­a­ta pana sea­ra, ajun­ge in masu­ra dumnezeiasca.

Intrebat‑a oda­ta avva Aga­thon pe avva Alo­nie: cum voi putea tine lim­ba mea sa nu gra­ias­ca min­ciuni? Si i‑a ras­puns lui avva Alo­nie: de nu vei min­ti, mul­te paca­te ai sa faci. Iar el a zis: cum vine aceas­ta? Si i‑a ras­puns batra­nul: iata, doi oameni au facut ina­in­tea ta uci­de­re si unul a fugit in chi­lia ta. Si, iata, dre­ga­to­rul il cau­ta pe el si te intrea­ba zicand: ina­in­tea ta s‑a facut uci­de­rea? De nu vei min­ti, dai pe om la moar­te. Mai bine, lasa‑l pe el ina­in­tea lui Dum­ne­zeu fara lega­turi, caci El stie toate.

AVVA APOLLO

Era un batran la chi­lii, anu­me, Apo­l­lo. Si, de venea cine­va sa‑l cea­ra la ori­ce fel de lucru, cu bucu­rie se ducea, zicand: cu Hris­tos am astazi sa lucrez pen­tru sufle­tul meu, caci aceas­ta este pla­ta sufletului.

AVVA AMMONATHA

A venit oda­ta un boier la Pelu­siu si vro­ia sa cea­ra daj­die de la calu­gari ca si de la mireni. Si s‑au adu­nat toti fra­tii la avva Ammo­na­tha pen­tru aceas­ta si au ran­du­it pe oare­cari din parin­ti, sa mear­ga la impa­ra­tul, si le‑a zis lor avva Ammo­na­tha: nu este tre­bu­in­ta de supa­ra­rea aceas­ta, ci, mai var­tos, linis­ti­ti-va in chi­li­i­le voas­tre si pos­ti­ti doua sap­ta­mani, si, cu darul lui Hris­tos, eu sin­gur voi face lucrul aces­ta. Si s‑au dus fra­tii la chi­li­i­le lor, iar batra­nul s‑a linis­tit la chi­lia sa. Deci, dupa ce s‑au impli­nit patru­spre­ze­ce zile, s‑au mah­nit fra­tii asu­pra batra­nu­lui, ca nu l‑au vazut pe el dus unde­va, zicand ca a lasat trea­ba lor in para­si­re. Iar in a cinci­spre­ze­cea zi, s‑au adu­nat fra­tii dupa faga­du­in­ta. Iar batra­nul a venit la dansii avand hri­so­vul pece­tlu­it de impa­ra­tul. Si, vazand fra­tii, s‑au uimit zicand: cand l‑ai adus pe aces­ta, avvo? Si le‑a zis lor batra­nul: cre­deti-ma, fra­ti­lor, ca intr-aceas­ta noap­te m‑am dus la impa­ra­tul si a scris hri­so­vul aces­ta. Si, venind la Ale­xan­dria, l‑am isca­lit pen­tru boier si asa am venit la voi. Si, auzind, s‑au infri­co­sat si i‑au facut meta­nie. Si asa s‑a savar­sit tre­bu­in­ta lor si nu i‑a mai supa­rat boierul.

(Pate­ri­cul egiptean)