Îndreptar pentru spovedanie – spovedania generalã a monahilor – Cleopa Ilie (3)
Îndreptar pentru spovedanie
366. Am păcătuit înaintea lui Dumnezeu cu limba, în tot felul, în tot locul şi în toată vremea.
367. Din ură şi răutate, am osândit pe alţii şi i‑am judecat.
368. Am clevetit şi am pârât pe alţii, din care cauză ei au suferit necazuri, pagube şi alte supărări şi primejdii.
369. Am omorât cinstea altora prin vorbirea de rău şi prin defăimarea lor.
370. Am ocărât, am defăimat, am certat, am mustrat pe alţii, i‑am blestemat şi batjocorit.
371. Nu mi-am oprit limba de la vorbe deşarte.
372. Am avut obiceiul să mă laud şi să spun minciuni.
373. Am spus glume prin care am pricinuit sminteală altora.
574. Am vorbit cu mândrie, cu trufie, cu semeţie, cu slavă deşartă şi cu scopul de a fi lăudat de oameni sau de a primi daruri de la ei.
375. Am lăudat pe cei răi şi lucrurile lor rele şi am vorbit de rău pe cei buni şi lucrurile lor bune.
376. Am avut obiceiul să spun povesti, să vorbesc despre isprăvile rele ale oamenilor desfrânaţi, tâlhari, beţivi şi ucigaşi, prin care am făcut sminteală celor ce mă ascultau.
377. De multe ori în viaţă am vorbit cele ce au îndemnat pe alţii spre râs, spre mânie sau spre a face alte feluri de răutăţi.
378. Am spus glume chiar cu cuvinte sfinte din Dumnezeieştile Scripturi.
379. Am râs de multe ori în hohote şi cu glas tare, fierbând cu trupul până la lacrimi, dovedind prin aceasta că sunt un om nebun şi fără de minte.
380. M‑am lăudat că sunt de neam bun şi că rudele sau prietenii mei au fost bogaţi sau de mare cinste între oameni.
381. M‑am lăudat că am prieteni sau rude bogate, având funcţii lumeşti sau bisericeşti importante.
382. Fiind stăpânit de mândrie şi de slavă deşartă, mi‑a plăcut să fac pe dascălul şi să învăţ pe alţii cele ce eu niciodată nu le-am făcut. Mai rău, m‑am apucat să tâlcuiesc şi unele lucruri grele din Sfânta Scriptură după capul şi părerea mea.
383. Am avut răul obicei de a lăuda pe alţii în faţă şi am vorbit de multe ori cu viclenie şi linguşire.
384. Nu m‑am silit să opresc pe alţii, prin cuvânt, de la vorbirea de rău, de la clevetire şi de la orice fel de păcat. Nu am făcut acest lucru când mi‑a stat în putinţă.
385. M‑am ruşinat şi m‑am temut să spun adevărul şi să mustru pe faţă nedreptatea şi hula împotriva lui Dumnezeu, pe care cei necredincioşi o vorbeau la arătare.
386. N‑am învăţat şi n‑am mustrat cu toată tăria pe cei ce defăimau dogmele dreptei credinţe şi predaniile Bisericii Ortodoxe.
387. N‑am avut tăria cea bună, buna chibzuială şi dreapta socoteală, din care cauză am tăcut acolo unde era nevoie să vorbesc şi am vorbit acolo unde era nevoie să tac.
388. Ştiind că multa vorbire este scaun al slavei deşarte, totuşi nu m‑am înfrânat de la multa vorbire cu laudă de sine şi de la vorbirea deşartă.
389. Din cauza necunoştinţei de sine, nu am avut putere să-mi stăpânesc limba cu chibzuinţă în orice împrejurare.
390. Am fost stăpânit în toată vremea de multa vorbire, din cauza vieţii mele stricate şi nechibzuite şi din cauza nestăpânirii de sine.
391. Am fost stăpânit de vorbirea deşartă, care a avut drept cauze mândria, îmbuibarea pântecelui şi grija de multe.
392. Neavând dragoste faţă de aproapele, nu m‑am silit cu toată puterea să mângâi pe cei întristaţi, să învăţ pe cei neştiutori şi să apăr pe cei nedreptăţiţi.
393. Din cauza nepăsării, a negrijei şi a cutezanţei de sine, nu m‑am silit cu toată puterea să fug şi să mă feresc de locurile unde se râdea, se glumea şi se spuneau alte deşertăciuni.
394. Am fost stăpânit de alte nenumărate patimi, precum: uitarea, nepăsarea, neevlavia, iuţimea, mânia, amărăciune, înfurierea, ura de semeni, pomenirea de rău, vorbirea de rău, osândirea, întristarea de suflet, îndoiala, laşitatea, cearta, rivalitatea, mândria, făţărnicia, minciuna, necredinţa, iubirea de materie, de dulceţi, împătimirea, afecţiunea pentru cele pământeşti, trândăvia, nerăbdarea, nebărbăţia, nemulţumirea faţă de Dumnezeu, faţă de oameni, cârtirea, înfumurarea, părerea de sine, trufia, îngâmfarea, iubirea de stăpânire, dorinţa de a porunci, de a plăcea oamenilor, iubirea de arătare, viclenia, neruşinarea, linguşirea, înşelăciunea, ironia, duplicitatea, îndoiala, învoirea cu păcatele pătimaşe ale sufletului şi gândirea deasă la ele, rătăcirea gândurilor, iubirea de slavă, de argint, de plăceri trupeşti şi iubirea de sine, care este maica şi rădăcina tuturor răutăţilor.
395. Din partea raţională a sufletului am păcătuit cu necredinţa, cu erezia, cu credinţa bolnavă, bigotă, cu nebunia, cu hula, blasfemia, cu nemulţumirea şi nesocotinţa şi cu învoirea cu păcatele care s‑au ivit din partea poftitoare a sufletului.
396. Am păcătuit cu toate cele opt gânduri ale răutăţii, adică cu cel al lăcomiei pântecelui, al curviei, al iubirii de argint, al mâniei, al iuţimii, al întristării, al slavei deşarte şi al mândriei.
397. Am făcut toate păcatele ce se nasc din vedere, din auz, din gust, din miros şi din pipăit.
398. Am păcătuit cu vederea, privind cu iscodire şi cu poftă la feţele femeieşti. Am privit cu răutate şi viclenie spre cei ce m‑au supărat. Am privit în oglindă spre a vedea dacă sunt frumos şi spre a mă împodobi. Am privit la jocuri, la piese de teatru, la filme, spectacole, la jocuri sportive etc., care mi-au aţâţat poftele trupeşti. Am privit la vicleniile acestui veac şi m‑am împătimit cu ele.
399. Am păcătuit cu auzul, ascultând cântece curveşti şi deşarte, poveşti, glume şi vorbe necurate, râsuri fără rânduială care mi-au desfătat simţurile şi mi-au abătut mintea şi inima de la Dumnezeu. Am ascultat la radio, casetofon etc. cântări lumeşti, care mi-au tulburat simţurile şi mi-au răpit timpul de la rugăciune.
400. Am privit la televizor în lume, şi chiar în mănăstire, la filme de tot felul care m‑au smintit şi am îndemnat şi pe alţii să facă acest păcat, aţâţându-mi toate poftele şi întinându-mi simţurile, amintindu-mi de plăcerile vieţii lumeşti şi uitând de jurământul călugăresc.
401. Am păcătuit cu mirosul, mirosind parfumuri lumeşti. M‑am udat eu însumi cu parfum pe mâini şi pe haine. Am păcătuit, mirosind cu patimă florile şi alte mirodenii, care desfată simţurile şi moleşesc cugetarea la cele bune, plecând sufletul spre răutăţi.
402. Am păcătuit cu gustul mâncând şi bând fără vreme, fără trebuinţă şi fără rânduială. Mi‑a plăcut să-mi fac felurite mâncăruri drese, de dulce, gustoase, care desfată pântecele, îngraşă trupul, îngreunează mintea şi aprinde în inimă focul poftelor trupeşti.
403. Am uitat că Domnul osândeşte pe cei sătui, zicând: „Vai vouă, celor sătui, că veţi flămânzi!”. De asemenea, am uitat că lăcomia pântecelui izgoneşte mintea cea subţire.
404. Am păcătuit cu pipăitul, pipăind trupul meu sau al altora cu patimă. Mi‑a plăcut să am haine frumoase, scumpe şi împodobite. Mi-am împodobit patul cu aşternuturi moi spre a‑mi desfăta trupul şi a mă odihni fără măsură. Am urât hainele cele smerite, cămăşile aspre şi am defăimat pe cei ce purtau îmbrăcăminte sărăcăcioasă. Mi‑a plăcut să fac băi, nefiind bolnav cu trupul, prin care am dezmierdat trupul şi mi-am moleşit sufletul. Am uitat că adevărata baie pentru călugări sunt sudorile cele din osteneală şi lacrimile pentru păcate.
405. M‑am mândrit când am fost momit cu laude de unii, iar pe alţii n‑am vrut să‑i laud pentru voia lor cea bună.
406. Nu am vrut să slujesc altora şi m‑am supărat pe cei ce nu au vrut să-mi slujească mie.
407. Pe bolnavi i‑am urât şi nu le-am slujit, iar când am fost eu bolnav, m‑am mâniat pe cei ce nu m‑au cercetat şi nu au vrut să-mi slujească.
408. Pe cei mai mari ai mei i‑am defăimat şi i‑am vorbit de rău, iar când am fost de faţă cu ei, m‑am purtat cu linguşire şi viclenie.
409. N‑am vrut să cinstesc pe cei vrednici, iar eu, nevrednic fiind, am vrut să fiu cinstit.
410. M‑am lenevit la rugăciune şi psalmi, iar la vorbirea cea deşartă m‑am făcut viteaz şi foarte iscusit.
411. Când unii spuneau poveşti şi deşertăciuni, cu atenţie i‑am ascultat şi m‑am veselit, iar pe cei ce mi-au vorbit despre înfrânare şi nevoinţă i‑am urât şi i‑am supărat.
412. Am primit momelile cele cu făţărnicie de-la alţii, iar când cineva mi‑a arătat neputinţele mele, m‑am supărat.
413. Lumii m‑am arătat sârguitor, iar la pravilă şi ascultare am fost trândav şi risipitor.
414. Am trecut cu vederea pe cei ce aveau nevoie de ajutor, iar pe cei ce nu m‑au ajutat şi nu m‑au miluit i‑am urât şi i‑am vorbit de rău.
415. Făgăduinţele pe care le-am făcut altora nu le-am împlinit, iar făgăduinţele ce mi le‑a făcut cineva am vrut să mi le împlinească.
416. La luat daruri am fost nesătul, iar când a fost să dăruiesc cuiva ceva, m‑am mâhnit.
417. Am stat împotriva altora cu cuvântul şi cu lucrul, iar când mi s‑a împotrivit mie cineva, nu 1‑am suferit.
418. Cu trupul m‑am depărtat de curvie, dar privind cu poftă la femei, am făcut preacurvie înaintea Domnului.
419. Am avut părerea că am dragoste, dar, prin ură, ucidere de frate am făcut.
420. Fiind nevrednic, am îndrăznit să povăţuiesc pe alţii cu sfaturile cele bune, iar de ziua în care Domnul va cere sfaturile cele ascunse ale inimii, nu m‑am îngrijit.
421. De judecata oamenilor m‑am temut, iar de Cuvântul lui Dumnezeu, Care este Judecătorul gândurilor şi al cugetelor inimii, nu mi-am adus aminte.
422. De faptele cele rele m‑am căit, iar de învoirile cele pătimaşe ale gândurilor, care ca nişte lucruri se judecă, nu m‑am ferit şi nici nu m‑am căit.
423. Am urât păcatul, dar nu şi pricinile lui.
424. De mustrarea fariseilor cea pentru haine mi-am adus aminte, iar eu, purtând haine străine faţă de faptele mele, nu m‑am înfricoşat, ca cel ce port chip străin.
425. De multe ori m‑am tânguit şi am suspinat pentru păcat, dar în fiecare clipă iarăşi de păcat m‑am apucat.
426. La slavoslovie şi cântare m‑am arătat sârguitor, dar a face acestea spre slava lui Dumnezeu nu m‑am silit.
427. Trupul meu cu haine bune 1‑am îmbrăcat, iar sufletul spre batjocura dracilor 1‑am lăsat.
428. Cu chip de evlavie m‑am îmbrăcat, iar nu cu puterea cea din lucrare.
429. Minţind totdeauna, asupra celor mincinoşi m‑am mâniat.
430. De bucate m‑am înfrânat, iar cu părerea de sine, mai mult decât cu lăcomia pântecelui, L‑am supărat pe Dumnezeu.
431. Am avut părerea că de lume m‑am lepădat, dar pe cele din lume n‑am încetat să le lucrez.
432. în păcate totdeauna am petrecut, dar mi‑a plăcut să fiu socotit de alţii ca un drept.
433. Nu m‑am îngrijit de conştiinţa mea, dar păcatele altora totdeauna le-am iscodit.
434. M‑am depărtat de beţia de vin, dar cu ura şi zavistia totdeauna m‑am îmbătat.
435. Faţă de povăţuitorii mei m‑am arătat cu chip de evlavie, dar pe ascuns pe duhovnic, pe stareţ şi pe ceilalţi părinţi i‑am vorbit de rău şi i‑am defăimat.
436. M‑am arătat către alţii sârguitor la post şi la pravilă în chilie, iar pe ascuns, când nimeni nu m‑a văzut, m‑am dat la somn, la mâncare şi la citirea celor nefolositoare (reviste, cărţi lumeşti, ziare).
437. Am îndemnat pe alţii, prin cuvânt, la fapta bună, iar eu la tot păcatul şi la ceartă m‑am pornit.
438. Pe aproapele totdeauna spre milostenie şi dragoste 1‑am îndemnat, iar eu pe săracii de la uşa mea cu ocară i‑am alungat şi petrec în nedreptate cu toţi.
Mărturisesc cu căinţă şi cu mare părere de rău că toate păcatele, ştiute şi neştiute, mari şi mici, din tinereţe sau bătrâneţe, cele personale sau străine, toate cele mărturisite sau nemărturisite, toate cele de moarte sau care nu sunt de moarte, toate cele făcute în lume sau în mănăstire, toate păcatele câte le poate face omul, toate acestea şi mai mari decât acestea le-am făcut, pentru care cinstite părinte, îmi cer iertare şi Canon de pocăinţă.
*******************************
Mărturisesc, încă, înaintea Preamilostivului şi Preaînduratului Dumnezeu, că am făcut şi aceste păcate (sau dacă nu le-ai făcut pe toate, le spui numai pe cele pe care le-ai făcut):
Am fost trufaş, mândru, măreţ în deşert, înalt cu cugetul, înalt cu sprânceana, îngâmfat, trecător cu vederea, semeţ, iubitor de arătare, nerecunoscător, nemulţumitor, iubitor de podoabe, malahiu, preacurvar, necurat, întinat, desfrânat, neînfruntat, întinat, stricat, răsfăţat, înverşunat, împătimit, nelegiuit, iubitor de dulceţi, îndrăcit cu pântecele, îndrăcit cu gâtlejul, desfătat, îmbuibat, beţiv, negrijuliu, somnoros, leneş, iscoditor, viclean, zavistnic, pizmaş, clevetitor, părător, ucigaş, tâlhar, fur, nedrept, lacom, răpitor, iubitor de averi, cămătar.
M‑am iuţit, am fost mincinos, urât câştigător, scump, pomenitor de rău, bârfitor, defăimător, şoptitor, am luat în râs, am vorbit urât, am jurat strâmb, am fost împietrit cu inima, neîncercat, nesupus, neascultător, vorbitor de rău, mânios, batjocoritor, amăgitor, ocărâtor, iscoditor, izbânditor, prigonitor, avar, neîndurat, nemilostiv, nesimţit, neiubitor de săraci şi de străini, neîmpăcat, neprieten, zădărâtor, luptător, înjurător, obraznic, bătăuş, iubitor de ceartă, vorbitor în deşert, nebun, nebăgător de seamă, netemător, neiubitor de bine, urător de frate, urător de fapte bune, hulitor, judecător, necredincios, osânditor, nepocăit, nemărturisit, cel fără de răspuns, uneltitor de rele, cel cu chip înfricoşat.
Mărturisesc că am greşit cu reaua cugetare, cu nebunia, neînfrânarea, nepriceperea, neştiinţa, magia, vrăjirea, ieşirea din minţi, aiureala, sălbăticia, obrăznicia, laşitatea, toropeala, negrija de cele bune, greşeala cea de fiecare clipă, zgârcenia, risipirea, necunoştinţa, neobişnuinţa, cunoştinţa mincinoasă, uitarea, nedeosebirea, nesimţirea, nedreptatea, lâncezeala, flecăreala, nesocontinţa, păcatul de tot felul, nelegiuirea, fărădelegea, robia, încuviinţarea cea rea, însoţirea fără de judecată, momeala drăcească, odihna trupească fără trebuinţă, boala sufletului, lipsa de curaj, neputinţa minţii, nepăsarea, trândăvia, nepreţuirea lui Dumnezeu, abaterea, călcarea poruncilor, necredinţa, neîncrederea, reaua-credinţă, puţina credinţă, slujirea multor patimi, nerecunoaşterea lui Dumnezeu, necuviinţa, ghicirea, fermecătoria, tăgăduirea lui Dumnezeu, nereţinerea de la rău, iubirea de vorbă multă, înălţarea, înfumurarea nebună.
Am greşit cu neatenţia, nesporirea, amăgirea, rătăcirea, cutezanţa, necurăţia, mâncarea de spurcăciuni, desfătarea, lăcomia pântecelui, mânia, întristarea, slava deşartă, părerea de sine, urâciunea, alăturarea, ameţeala, plăcerea de mâncăruri bune, mâncarea pe ascuns, mâncarea fără măsură, mâncarea de unul singur, uşurătatea, umblarea după voia proprie, neîncercarea binelui, nepedepsirea de sine, nedestoinicia, tâmpenia, grosolănia, uşurătatea voii, vorbirea împotrivă, iubirea de vrajbă.
Am păcătuit cu greaua vorbire, strigarea, tulburarea, hăituiala, pofta nesocotită, fierberea, oţărârea, sminteala, duşmănia, alergarea după multe, învinovăţirea, ura, calomnia, injuria, necinstirea, furia, asprimea, jurământul, părtinirea, uciderea cu cuvântul din ură, primirea de daruri, cearta, necuviinţa, luarea în râs, lucrarea împotrivă, asuprirea, dispreţuirea aproapelui, bătaia, lipsa de iubire, neunirea la cele bune, neîmpăcarea, ponegrirea, neînţelegerea, cruzimea, neruşinarea, întunecarea gândurilor, orbirea, năzuirea la cele vremelnice, împătimirea, deşertăciunea.
Sunt stăpânit de toropeala sufletului, somnul mult, nălucire, băutură multă, netrebnicie, moleşeală, încântare, nesocotinţă, iubirea de plăceri, vorbirea celor de ruşine, umblarea după femei, dorinţa neînfrânată, înfierbântarea curviei, pofta sufletului, întinare, prietenia particulară şi pătimaşă, râs, îndrăzneală, neorânduială, tovărăşia cea rea, uneltirea spre rău, jefuirea de cele sfinte, câştig ruşinos, înşelare, cârtire, nemulţumire, reaua plăsmuire spre a face răul, răzbunare, micimea de suflet, zăpăceală, mâncărimea de limbă, vorbirea în deşert, bucuria nesocotită, împrăştierea gândurilor, prietenia nesocotită, reaua purtare, vorbirea de prostii.
Am greşit cu neprimirea altora, umblarea după câştig, indignarea, ţinerea în minte a răului, dorinţa de răzbunare, reaua întrebuinţare, reaua dispoziţie, înfumurarea, făţărnicia, ironia, prefăcătoria, folosirea glumelor proaste, curiozitatea, neînfrânarea, dragostea drăcească, netemerea de Dumnezeu, surzenia sufletului, cugetul semeţ, lauda de sine, fălirea, umilirea aproapelui, neîndurarea, deznădejdea, moleşirea, ura de Dumnezeu, descurajarea, ura de oameni, pomenirea de rău, vorbirea de rău, osândirea, întristarea de suflet, îndoiala, rivalitatea, iubirea de materie, afecţiunea pentru cele pământeşti, nerăbdarea, nebărbăţia, nemulţumirea faţă de Dumnezeu, asuprirea inimii, nerecunoştinţa faţă de oameni, trufia, iubirea de a porunci, dorinţa de a plăcea oamenilor, iubirea de arătare, duplicitatea, învoirea cu păcatele cele pătimaşe ale sufletului şi deasa cugetare la ele, rătăcirea gândurilor, iubirea de slavă, iubirea de argint, iubirea de plăceri trupeşti şi iubirea de sine, care este maica şi rădăcina tuturor răutăţilor.
Toate aceste patimi s‑au adunat din scrierile Sfinţilor Părinţi loan Damaschin, Petru Damaschin şi Calist.
Lasã un Rãspuns: