Evangelia zilei:
Cautã:

Îndreptar pentru spovedanie – spovedania generalã a monahilor – Cleopa Ilie (3)

Mări­mea tex­tu­lui:
Mic | Mare

 

 

 



ARHIM. CLEOPA ILIE
Îndrep­tar pen­tru spo­ve­da­nie

spo­ve­da­nia gene­ra­lă a mona­hi­lor (3)

Păca­te­le lim­bii

366. Am păcă­tu­it îna­in­tea lui Dum­ne­zeu cu lim­ba, în tot felul, în tot locul şi în toa­tă vre­mea.
367. Din ură şi rău­ta­te, am osân­dit pe alţii şi i‑am jude­cat.
368. Am cle­ve­tit şi am pârât pe alţii, din care cau­ză ei au sufe­rit neca­zuri, pagu­be şi alte supă­rări şi pri­mej­dii.
369. Am omorât cin­stea alto­ra prin vor­bi­rea de rău şi prin defă­i­ma­rea lor.
370. Am ocă­rât, am defă­i­mat, am cer­tat, am mus­trat pe alţii, i‑am bles­te­mat şi batjo­co­rit.
371. Nu mi-am oprit lim­ba de la vor­be deşar­te.
372. Am avut obi­ce­iul să mă laud şi să spun min­ciuni.
373. Am spus glu­me prin care am pri­ci­nu­it smin­tea­lă alto­ra.
574. Am vor­bit cu mân­drie, cu tru­fie, cu semeţie, cu sla­vă deşar­tă şi cu sco­pul de a fi lău­dat de oameni sau de a pri­mi daruri de la ei.
375. Am lău­dat pe cei răi şi lucru­ri­le lor rele şi am vor­bit de rău pe cei buni şi lucru­ri­le lor bune.
376. Am avut obi­ce­iul să spun poves­ti, să vor­besc des­pre ispră­vi­le rele ale oame­ni­lor desfrâ­na­ţi, tâlhari, beţivi şi uci­ga­şi, prin care am făcut smin­tea­lă celor ce mă ascul­tau.
377. De mul­te ori în via­ţă am vor­bit cele ce au îndem­nat pe alţii spre râs, spre mânie sau spre a face alte feluri de rău­tă­ţi.
378. Am spus glu­me chiar cu cuvin­te sfin­te din Dum­ne­ze­ieş­ti­le Scrip­turi.
379. Am râs de mul­te ori în hoho­te şi cu glas tare, fier­bând cu tru­pul până la lacri­mi, dove­dind prin aceas­ta că sunt un om nebun şi fără de min­te.
380. M‑am lău­dat că sunt de neam bun şi că rude­le sau pri­e­te­nii mei au fost boga­ţi sau de mare cin­ste între oameni.
381. M‑am lău­dat că am pri­e­te­ni sau rude boga­te, având fun­cţii lumeşti sau bise­ri­ceşti impor­tan­te.
382. Fiind stă­pâ­nit de mân­drie şi de sla­vă deşar­tă, mi‑a plă­cut să fac pe das­că­lul şi să învăţ pe alţii cele ce eu nici­o­da­tă nu le-am făcut. Mai rău, m‑am apu­cat să tâl­cu­iesc şi une­le lucruri gre­le din Sfân­ta Scrip­tu­ră după capul şi păre­rea mea.
383. Am avut răul obi­cei de a lău­da pe alţii în faţă şi am vor­bit de mul­te ori cu vicle­nie şi lin­gu­şi­re.
384. Nu m‑am silit să opresc pe alţii, prin cuvânt, de la vor­bi­rea de rău, de la cle­ve­ti­re şi de la ori­ce fel de păcat. Nu am făcut acest lucru când mi‑a stat în putinţă.
385. M‑am ruşi­nat şi m‑am temut să spun ade­vă­rul şi să mus­tru pe faţă nedrep­ta­tea şi hula împo­tri­va lui Dum­ne­zeu, pe care cei necre­din­cioşi o vor­beau la ară­ta­re.
386. N‑am învă­ţat şi n‑am mus­trat cu toa­tă tăria pe cei ce defă­i­mau dog­me­le drep­tei cre­dinţe şi pre­da­ni­i­le Bise­ri­cii Orto­do­xe.
387. N‑am avut tăria cea bună, buna chi­b­zu­ia­lă şi dreap­ta soco­tea­lă, din care cau­ză am tăcut aco­lo unde era nevo­ie să vor­besc şi am vor­bit aco­lo unde era nevo­ie să tac.
388. Şti­ind că mul­ta vor­bi­re este sca­un al sla­vei deşar­te, totu­şi nu m‑am înfrâ­nat de la mul­ta vor­bi­re cu lau­dă de sine şi de la vor­bi­rea deşar­tă.
389. Din cau­za necu­noş­tinţei de sine, nu am avut pute­re să-mi stă­pâ­nesc lim­ba cu chi­b­zu­inţă în ori­ce împre­ju­ra­re.
390. Am fost stă­pâ­nit în toa­tă vre­mea de mul­ta vor­bi­re, din cau­za vieţii mele stri­ca­te şi nechi­b­zu­i­te şi din cau­za nestă­pâ­ni­rii de sine.
391. Am fost stă­pâ­nit de vor­bi­rea deşar­tă, care a avut drept cau­ze mân­dria, îmbu­i­ba­rea pân­te­ce­lui şi gri­ja de mul­te.
392. Nea­vând dra­gos­te faţă de aproa­pe­le, nu m‑am silit cu toa­tă pute­rea să mân­gâi pe cei întris­ta­ţi, să învăţ pe cei neş­ti­u­tori şi să apăr pe cei nedrep­tă­ţi­ţi.
393. Din cau­za nepă­să­rii, a negri­jei şi a cute­zanţei de sine, nu m‑am silit cu toa­tă pute­rea să fug şi să mă feresc de locu­ri­le unde se râdea, se glu­mea şi se spu­neau alte deşer­tă­ciuni.

Alte patimi subţiri

394. Am fost stă­pâ­nit de alte nenu­mă­ra­te patimi, pre­cum: uita­rea, nepă­sa­rea, nee­v­la­via, iuţi­mea, mânia, amă­ră­ciu­ne, înfu­ri­e­rea, ura de semeni, pome­ni­rea de rău, vor­bi­rea de rău, osân­di­rea, întris­ta­rea de suflet, îndo­ia­la, laşi­ta­tea, cear­ta, riva­li­ta­tea, mân­dria, făţăr­ni­cia, min­ciu­na, necre­dinţa, iubi­rea de mate­rie, de dul­ceţi, împă­ti­mi­rea, afe­cţiu­nea pen­tru cele pămân­teşti, trân­dă­via, nerăb­da­rea, nebăr­bă­ţia, nemulţu­mi­rea faţă de Dum­ne­zeu, faţă de oameni, câr­ti­rea, înfu­mu­ra­rea, păre­rea de sine, tru­fia, îngâm­fa­rea, iubi­rea de stă­pâ­ni­re, dorinţa de a porunci, de a plă­cea oame­ni­lor, iubi­rea de ară­ta­re, vicle­nia, neru­şi­na­rea, lin­gu­şi­rea, înşe­lă­ciu­nea, iro­nia, dupli­ci­ta­tea, îndo­ia­la, învo­irea cu păca­te­le păti­ma­şe ale sufle­tu­lui şi gân­di­rea dea­să la ele, rătă­ci­rea gân­du­ri­lor, iubi­rea de sla­vă, de argint, de plă­ceri tru­peşti şi iubi­rea de sine, care este mai­ca şi rădă­ci­na tutu­ror rău­tă­ţi­lor.

Păca­te­le celor trei părţi ale sufle­tu­lui

395. Din par­tea raţio­na­lă a sufle­tu­lui am păcă­tu­it cu necre­dinţa, cu ere­zia, cu cre­dinţa bol­na­vă, bigo­tă, cu nebu­nia, cu hula, blasfe­mia, cu nemulţu­mi­rea şi neso­co­tinţa şi cu învo­irea cu păca­te­le care s‑au ivit din par­tea pofti­toa­re a sufle­tu­lui.
396. Am păcă­tu­it cu toa­te cele opt gân­duri ale rău­tă­ţii, adi­că cu cel al lăco­mi­ei pân­te­ce­lui, al cur­vi­ei, al iubi­rii de argint, al mâni­ei, al iuţi­mii, al întris­tă­rii, al sla­vei deşar­te şi al mân­dri­ei.

Păca­te­le celor cinci simţuri

397. Am făcut toa­te păca­te­le ce se nasc din vede­re, din auz, din gust, din miros şi din pipă­it.
398. Am păcă­tu­it cu vede­rea, pri­vind cu isco­di­re şi cu poftă la feţe­le feme­ieşti. Am pri­vit cu rău­ta­te şi vicle­nie spre cei ce m‑au supă­rat. Am pri­vit în oglin­dă spre a vedea dacă sunt fru­mos şi spre a mă împo­dobi. Am pri­vit la jocuri, la pie­se de tea­tru, la fil­me, spec­ta­co­le, la jocuri spor­ti­ve etc., care mi-au aţâţat pofte­le tru­peşti. Am pri­vit la vicle­ni­i­le aces­tui veac şi m‑am împă­ti­mit cu ele.
399. Am păcă­tu­it cu auzul, ascul­tând cân­te­ce cur­veşti şi deşar­te, poveşti, glu­me şi vor­be necu­ra­te, râsuri fără rân­du­ia­lă care mi-au desfă­tat simţu­ri­le şi mi-au abă­tut min­tea şi ini­ma de la Dum­ne­zeu. Am ascul­tat la radio, case­to­fon etc. cân­tări lumeşti, care mi-au tul­bu­rat simţu­ri­le şi mi-au răpit tim­pul de la rugă­ciu­ne.
400. Am pri­vit la tele­vi­zor în lume, şi chiar în mănăs­ti­re, la fil­me de tot felul care m‑au smin­tit şi am îndem­nat şi pe alţii să facă acest păcat, aţâţân­du-mi toa­te pofte­le şi întinân­du-mi simţu­ri­le, amin­tin­du-mi de plă­ce­ri­le vieţii lumeşti şi uitând de jurămân­tul călu­gă­resc.
401. Am păcă­tu­it cu miro­sul, miro­sind par­fu­muri lumeşti. M‑am udat eu însumi cu par­fum pe mâini şi pe hai­ne. Am păcă­tu­it, miro­sind cu pati­mă flo­ri­le şi alte miro­de­nii, care des­fa­tă simţu­ri­le şi moleşesc cuge­ta­rea la cele bune, ple­când sufle­tul spre rău­tă­ţi.
402. Am păcă­tu­it cu gus­tul mân­când şi bând fără vre­me, fără tre­bu­inţă şi fără rân­du­ia­lă. Mi‑a plă­cut să-mi fac felu­ri­te mân­că­ruri dre­se, de dul­ce, gus­to­a­se, care des­fa­tă pân­te­ce­le, îngra­şă tru­pul, îngre­u­nea­ză min­tea şi aprin­de în ini­mă focul pofte­lor tru­peşti.
403. Am uitat că Dom­nul osân­deş­te pe cei sătui, zicând: „Vai vouă, celor sătui, că veţi flămânzi!”. De ase­me­nea, am uitat că lăco­mia pân­te­ce­lui izgo­neş­te min­tea cea subţi­re.
404. Am păcă­tu­it cu pipă­i­tul, pipă­ind tru­pul meu sau al alto­ra cu pati­mă. Mi‑a plă­cut să am hai­ne fru­moa­se, scum­pe şi împo­do­bi­te. Mi-am împo­do­bit patul cu aşter­nu­turi moi spre a‑mi desfă­ta tru­pul şi a mă odihni fără măsu­ră. Am urât hai­ne­le cele sme­ri­te, cămă­şi­le aspre şi am defă­i­mat pe cei ce pur­tau îmbră­că­min­te sără­căcioa­să. Mi‑a plă­cut să fac băi, nefi­ind bol­nav cu tru­pul, prin care am dezmi­er­dat tru­pul şi mi-am moleşit sufle­tul. Am uitat că ade­vă­ra­ta baie pen­tru călu­gări sunt sudo­ri­le cele din oste­ne­a­lă şi lacri­mi­le pen­tru păca­te.

Alte rău­tă­ţi felu­ri­te şi subţiri

405. M‑am mân­drit când am fost momit cu lau­de de unii, iar pe alţii n‑am vrut să‑i laud pen­tru voia lor cea bună.
406. Nu am vrut să slu­jesc alto­ra şi m‑am supă­rat pe cei ce nu au vrut să-mi slu­jeas­că mie.
407. Pe bol­navi i‑am urât şi nu le-am slu­jit, iar când am fost eu bol­nav, m‑am mâni­at pe cei ce nu m‑au cer­ce­tat şi nu au vrut să-mi slu­jeas­că.
408. Pe cei mai mari ai mei i‑am defă­i­mat şi i‑am vor­bit de rău, iar când am fost de faţă cu ei, m‑am pur­tat cu lin­gu­şi­re şi vicle­nie.
409. N‑am vrut să cin­stesc pe cei vred­nici, iar eu, nevred­nic fiind, am vrut să fiu cin­stit.
410. M‑am len­e­vit la rugă­ciu­ne şi psalmi, iar la vor­bi­rea cea deşar­tă m‑am făcut viteaz şi foar­te iscu­sit.
411. Când unii spu­neau poveşti şi deşer­tă­ciuni, cu atenţie i‑am ascul­tat şi m‑am vese­lit, iar pe cei ce mi-au vor­bit des­pre înfrâ­na­re şi nevo­inţă i‑am urât şi i‑am supă­rat.
412. Am pri­mit mome­li­le cele cu făţăr­ni­cie de-la alţii, iar când cine­va mi‑a ară­tat nepu­tinţe­le mele, m‑am supă­rat.
413. Lumii m‑am ară­tat sâr­gu­i­tor, iar la pra­vi­lă şi ascul­ta­re am fost trân­dav şi risi­pi­tor.
414. Am tre­cut cu vede­rea pe cei ce aveau nevo­ie de aju­tor, iar pe cei ce nu m‑au aju­tat şi nu m‑au milu­it i‑am urât şi i‑am vor­bit de rău.
415. Făgă­du­inţe­le pe care le-am făcut alto­ra nu le-am împli­nit, iar făgă­du­inţe­le ce mi le‑a făcut cine­va am vrut să mi le împli­neas­că.
416. La luat daruri am fost nesă­tul, iar când a fost să dăru­iesc cui­va ceva, m‑am mâh­nit.
417. Am stat împo­tri­va alto­ra cu cuvân­tul şi cu lucrul, iar când mi s‑a împo­tri­vit mie cine­va, nu 1‑am sufe­rit.
418. Cu tru­pul m‑am depăr­tat de cur­vie, dar pri­vind cu poftă la femei, am făcut pre­a­cur­vie îna­in­tea Dom­nu­lui.
419. Am avut păre­rea că am dra­gos­te, dar, prin ură, uci­de­re de fra­te am făcut.
420. Fiind nevred­nic, am îndrăz­nit să povă­ţu­iesc pe alţii cu sfa­tu­ri­le cele bune, iar de ziua în care Dom­nul va cere sfa­tu­ri­le cele ascun­se ale ini­mii, nu m‑am îngri­jit.
421. De jude­ca­ta oame­ni­lor m‑am temut, iar de Cuvân­tul lui Dum­ne­zeu, Care este Jude­că­to­rul gân­du­ri­lor şi al cuge­te­lor ini­mii, nu mi-am adus amin­te.
422. De fap­te­le cele rele m‑am căit, iar de învo­iri­le cele păti­ma­şe ale gân­du­ri­lor, care ca niş­te lucruri se jude­că, nu m‑am ferit şi nici nu m‑am căit.
423. Am urât păca­tul, dar nu şi pri­ci­ni­le lui.
424. De mus­tra­rea fari­se­i­lor cea pen­tru hai­ne mi-am adus amin­te, iar eu, pur­tând hai­ne stră­i­ne faţă de fap­te­le mele, nu m‑am înfri­coşat, ca cel ce port chip stră­in.
425. De mul­te ori m‑am tân­gu­it şi am sus­pi­nat pen­tru păcat, dar în fie­ca­re cli­pă iară­şi de păcat m‑am apu­cat.
426. La sla­vo­slo­vie şi cân­ta­re m‑am ară­tat sâr­gu­i­tor, dar a face aces­tea spre sla­va lui Dum­ne­zeu nu m‑am silit.
427. Tru­pul meu cu hai­ne bune 1‑am îmbră­cat, iar sufle­tul spre batjo­cu­ra dra­ci­lor 1‑am lăsat.
428. Cu chip de evla­vie m‑am îmbră­cat, iar nu cu pute­rea cea din lucra­re.
429. Minţind tot­dea­u­na, asu­pra celor min­ci­noşi m‑am mâni­at.
430. De buca­te m‑am înfrâ­nat, iar cu păre­rea de sine, mai mult decât cu lăco­mia pân­te­ce­lui, L‑am supă­rat pe Dum­ne­zeu.
431. Am avut păre­rea că de lume m‑am lepă­dat, dar pe cele din lume n‑am înce­tat să le lucrez.
432. în păca­te tot­dea­u­na am petre­cut, dar mi‑a plă­cut să fiu soco­tit de alţii ca un drept.
433. Nu m‑am îngri­jit de conş­ti­inţa mea, dar păca­te­le alto­ra tot­dea­u­na le-am isco­dit.
434. M‑am depăr­tat de beţia de vin, dar cu ura şi zavis­tia tot­dea­u­na m‑am îmbă­tat.
435. Faţă de povă­ţu­i­to­rii mei m‑am ară­tat cu chip de evla­vie, dar pe ascuns pe duhov­nic, pe sta­reţ şi pe cei­la­lţi părinţi i‑am vor­bit de rău şi i‑am defă­i­mat.
436. M‑am ară­tat către alţii sâr­gu­i­tor la post şi la pra­vi­lă în chi­lie, iar pe ascuns, când nimeni nu m‑a văzut, m‑am dat la somn, la mân­ca­re şi la citi­rea celor nefo­lo­si­toa­re (revis­te, cărţi lumeşti, zia­re).
437. Am îndem­nat pe alţii, prin cuvânt, la fap­ta bună, iar eu la tot păca­tul şi la cear­tă m‑am por­nit.
438. Pe aproa­pe­le tot­dea­u­na spre milos­te­nie şi dra­gos­te 1‑am îndem­nat, iar eu pe săra­cii de la uşa mea cu oca­ră i‑am alun­gat şi petrec în nedrep­ta­te cu toţi.
Măr­tu­ri­sesc cu căinţă şi cu mare păre­re de rău că toa­te păca­te­le, şti­u­te şi neş­ti­u­te, mari şi mici, din tine­reţe sau bătrâ­neţe, cele per­so­na­le sau stră­i­ne, toa­te cele măr­tu­ri­si­te sau nemăr­tu­ri­si­te, toa­te cele de moar­te sau care nu sunt de moar­te, toa­te cele făcu­te în lume sau în mănăs­ti­re, toa­te păca­te­le câte le poa­te face omul, toa­te aces­tea şi mai mari decât aces­tea le-am făcut, pen­tru care cin­sti­te părin­te, îmi cer ier­ta­re şi Canon de pocă­inţă.

*******************************

Ane­xa edi­to­ru­lui la îndrep­ta­rul de Spo­ve­da­nie

Măr­tu­ri­sesc, încă, îna­in­tea Prea­mi­los­ti­vu­lui şi Prea­în­du­ra­tu­lui Dum­ne­zeu, că am făcut şi aces­te păca­te (sau dacă nu le-ai făcut pe toa­te, le spui numai pe cele pe care le-ai făcut):
Am fost tru­faş, mân­dru, măreţ în deşert, îna­lt cu cuge­tul, îna­lt cu sprân­cea­na, îngâm­fat, tre­că­tor cu vede­rea, semeţ, iubi­tor de ară­ta­re, nere­cu­nos­că­tor, nemulţu­mi­tor, iubi­tor de podoa­be, mala­hiu, pre­a­cur­var, necu­rat, înti­nat, desfrâ­nat, neîn­frun­tat, înti­nat, stri­cat, răsfă­ţat, înve­rşu­nat, împă­ti­mit, nele­giu­it, iubi­tor de dul­ceţi, îndră­cit cu pân­te­ce­le, îndră­cit cu gâtle­jul, desfă­tat, îmbu­i­bat, beţiv, negri­juliu, somno­ros, leneş, isco­di­tor, viclean, zavis­t­nic, pizmaş, cle­ve­ti­tor, pără­tor, uci­gaş, tâlhar, fur, nedrept, lacom, răpi­tor, iubi­tor de averi, cămă­tar.

M‑am iuţit, am fost min­ci­nos, urât câş­ti­gă­tor, scump, pome­ni­tor de rău, bâr­fi­tor, defă­i­mă­tor, şop­ti­tor, am luat în râs, am vor­bit urât, am jurat strâmb, am fost împie­trit cu ini­ma, neîn­cer­cat, nesu­pus, neas­cul­tă­tor, vor­bi­tor de rău, mâni­os, batjo­co­ri­tor, amă­gi­tor, ocă­râ­tor, isco­di­tor, izbân­di­tor, pri­go­ni­tor, avar, neîn­du­rat, nemi­los­tiv, nesi­mţit, neiu­bi­tor de săraci şi de stră­ini, neîm­pă­cat, nepri­e­ten, zădă­râ­tor, lup­tă­tor, înju­ră­tor, obraz­nic, bătă­uş, iubi­tor de cear­tă, vor­bi­tor în deşert, nebun, nebă­gă­tor de sea­mă, nete­mă­tor, neiu­bi­tor de bine, ură­tor de fra­te, ură­tor de fap­te bune, huli­tor, jude­că­tor, necre­din­cios, osân­di­tor, nepo­că­it, nemăr­tu­ri­sit, cel fără de răs­puns, unel­ti­tor de rele, cel cu chip înfri­coşat.

Măr­tu­ri­sesc că am greşit cu rea­ua cuge­ta­re, cu nebu­nia, neîn­frâ­na­rea, nepri­ce­pe­rea, neş­ti­inţa, magia, vră­ji­rea, ieşi­rea din minţi, aiu­re­a­la, săl­bă­ti­cia, obrăz­ni­cia, laşi­ta­tea, toro­pe­a­la, negri­ja de cele bune, greşe­a­la cea de fie­ca­re cli­pă, zgâr­ce­nia, risi­pi­rea, necu­noş­tinţa, neo­bi­ş­nu­inţa, cunoş­tinţa min­ci­noa­să, uita­rea, nede­o­se­bi­rea, nesi­mţi­rea, nedrep­ta­tea, lân­ce­ze­a­la, fle­că­re­a­la, neso­con­tinţa, păca­tul de tot felul, nele­giu­i­rea, fără­de­le­gea, robia, încu­vi­inţa­rea cea rea, însoţi­rea fără de jude­ca­tă, mome­a­la dră­ceas­că, odih­na tru­peas­că fără tre­bu­inţă, boa­la sufle­tu­lui, lip­sa de curaj, nepu­tinţa minţii, nepă­sa­rea, trân­dă­via, nepreţu­i­rea lui Dum­ne­zeu, aba­te­rea, căl­ca­rea porun­ci­lor, necre­dinţa, neîn­cre­de­rea, rea­ua-cre­dinţă, puţi­na cre­dinţă, slu­ji­rea mul­tor patimi, nere­cu­noa­ş­te­rea lui Dum­ne­zeu, necu­vi­inţa, ghi­ci­rea, fer­me­că­to­ria, tăgă­du­i­rea lui Dum­ne­zeu, nereţi­ne­rea de la rău, iubi­rea de vor­bă mul­tă, înă­lţa­rea, înfu­mu­ra­rea nebu­nă.

Am greşit cu nea­tenţia, nespo­ri­rea, amă­gi­rea, rătă­ci­rea, cute­zanţa, necu­ră­ţia, mân­ca­rea de spur­căciuni, desfă­ta­rea, lăco­mia pân­te­ce­lui, mânia, întris­ta­rea, sla­va deşar­tă, păre­rea de sine, urâ­ciu­nea, ală­tu­ra­rea, ameţe­a­la, plă­ce­rea de mân­că­ruri bune, mân­ca­rea pe ascuns, mân­ca­rea fără măsu­ră, mân­ca­rea de unul sin­gur, uşu­ră­ta­tea, umbla­rea după voia pro­prie, neîn­cer­ca­rea bine­lui, nepe­dep­si­rea de sine, nedes­to­i­ni­cia, tâm­pe­nia, gro­so­lă­nia, uşu­ră­ta­tea voii, vor­bi­rea împo­tri­vă, iubi­rea de vra­j­bă.

Am păcă­tu­it cu grea­ua vor­bi­re, stri­ga­rea, tul­bu­ra­rea, hăi­tu­ia­la, pofta neso­co­ti­tă, fier­be­rea, oţă­rârea, smin­tea­la, duş­mă­nia, aler­ga­rea după mul­te, învi­no­vă­ţi­rea, ura, calomnia, inju­ria, necin­sti­rea, furia, aspri­mea, jurămân­tul, păr­ti­ni­rea, uci­de­rea cu cuvân­tul din ură, pri­mi­rea de daruri, cear­ta, necu­vi­inţa, lua­rea în râs, lucra­rea împo­tri­vă, asu­pri­rea, dis­preţu­i­rea aproa­pe­lui, băta­ia, lip­sa de iubi­re, neu­ni­rea la cele bune, neîm­pă­ca­rea, pon­e­gri­rea, neînţe­le­ge­rea, cru­zi­mea, neru­şi­na­rea, întu­ne­ca­rea gân­du­ri­lor, orbi­rea, năzu­i­rea la cele vre­mel­ni­ce, împă­ti­mi­rea, deşer­tă­ciu­nea.

Sunt stă­pâ­nit de toro­pe­a­la sufle­tu­lui, som­nul mult, nălu­ci­re, bău­tu­ră mul­tă, netre­b­ni­cie, moleşe­a­lă, încân­ta­re, neso­co­tinţă, iubi­rea de plă­ceri, vor­bi­rea celor de ruşi­ne, umbla­rea după femei, dorinţa neîn­frâ­na­tă, înfi­er­bân­ta­rea cur­vi­ei, pofta sufle­tu­lui, înti­na­re, pri­e­te­nia par­ti­cu­la­ră şi păti­ma­şă, râs, îndrăz­ne­a­lă, neo­rân­du­ia­lă, tovă­ră­şia cea rea, unel­ti­rea spre rău, jefu­i­rea de cele sfin­te, câş­tig ruşi­nos, înşe­la­re, câr­ti­re, nemulţu­mi­re, rea­ua plăs­mu­i­re spre a face răul, răz­bu­na­re, mici­mea de suflet, zăpă­cea­lă, mân­că­ri­mea de lim­bă, vor­bi­rea în deşert, bucu­ria neso­co­ti­tă, împră­ş­ti­e­rea gân­du­ri­lor, pri­e­te­nia neso­co­ti­tă, rea­ua pur­ta­re, vor­bi­rea de pros­tii.

Am greşit cu nepri­mi­rea alto­ra, umbla­rea după câş­tig, indig­na­rea, ţine­rea în min­te a rău­lui, dorinţa de răz­bu­na­re, rea­ua între­bu­inţa­re, rea­ua dis­po­zi­ţie, înfu­mu­ra­rea, făţăr­ni­cia, iro­nia, pre­fă­că­to­ria, folo­si­rea glu­me­lor proas­te, curi­o­zi­ta­tea, neîn­frâ­na­rea, dra­gos­tea dră­ceas­că, nete­me­rea de Dum­ne­zeu, surze­nia sufle­tu­lui, cuge­tul semeţ, lau­da de sine, făli­rea, umi­li­rea aproa­pe­lui, neîn­du­ra­rea, dez­nă­dej­dea, moleşi­rea, ura de Dum­ne­zeu, des­cu­ra­ja­rea, ura de oameni, pome­ni­rea de rău, vor­bi­rea de rău, osân­di­rea, întris­ta­rea de suflet, îndo­ia­la, riva­li­ta­tea, iubi­rea de mate­rie, afe­cţiu­nea pen­tru cele pămân­teşti, nerăb­da­rea, nebăr­bă­ţia, nemulţu­mi­rea faţă de Dum­ne­zeu, asu­pri­rea ini­mii, nere­cu­noş­tinţa faţă de oameni, tru­fia, iubi­rea de a porunci, dorinţa de a plă­cea oame­ni­lor, iubi­rea de ară­ta­re, dupli­ci­ta­tea, învo­irea cu păca­te­le cele păti­ma­şe ale sufle­tu­lui şi dea­sa cuge­ta­re la ele, rătă­ci­rea gân­du­ri­lor, iubi­rea de sla­vă, iubi­rea de argint, iubi­rea de plă­ceri tru­peşti şi iubi­rea de sine, care este mai­ca şi rădă­ci­na tutu­ror rău­tă­ţi­lor.

Toa­te aces­te patimi s‑au adu­nat din scri­e­ri­le Sfinţi­lor Părinţi loan Damas­chin, Petru Damas­chin şi Calist.

 

Print Friendly, PDF & Email
Dis­tri­bu­ie:

Lasã un Rãspuns:

Lasă un Răspuns: