Evangelia zilei:

Despre Post – Pr. Arsenie Boca

Mări­mea textului:
Mic | Mare

 

 

 

Arsenie BocaCand potri­v­ni­cul man­tu­i­rii noas­tre se vede batut la pri­ma pie­di­ca – cea mai usoa­ra – ce o ridi­ca in calea robi­lor lui Dum­ne­zeu prin lume, man­dria nu‑l lasa sa se dea batut, ci le star­ne­ste a doua pie­di­ca prin vici­i­le tru­pu­lui, sau o iubi­re tru­peas­ca de sine. La o ata­re ina­in­ta­re a lup­tei pen­tru man­tu­i­re se tan­gu­ie tru­pul, ca sa te milos­ti­ves­ti de el; e tan­gu­i­rea viclea­na a stri­ca­ciu­nii, care nu tre­bu­ie ascul­ta­ta, ci scoa­sa din rada­ci­na si firea facu­ta iara­si cura­ta. De ace­ea Parin­tii i‑au zis tru­pu­lui: vra­j­mas milos­tiv si pri­e­ten viclean. In vre­mea negri­jei de man­tu­i­re tru­pul se nara­vi­se cu pati­mi­le si pofte­le, iar aces­tea l‑au desfra­nat si l‑au scos de sub con­du­ce­rea min­tii, sau, mai bine zis, au scos min­tea de la con­du­ce­re, incat se rascoa­la cu neru­si­na­re impo­tri­va sufle­tu­lui, chinuindu‑l in tot felul, si se inta­ra­ta pana si impo­tri­va lui Dumnezeu.
“Caci pofta car­nii este vra­j­ma­sie impo­tri­va lui Dum­ne­zeu, fiind­ca nu se supu­ne legii lui Dum­ne­zeu, si nici nu poa­te.” Asa vine ca fie­ca­re ducem o pova­ra in spa­te – tru­pul de pe noi. De la sta­rea asta si pana la a‑l face sa fie tem­plu sau Bise­ri­ca a Duhu­lui Sfant e de lup­tat de cele mai mul­te ori via­ta intreaga.
Firea tru­pu­lui fiind sur­da, oar­ba si muta, nu te poti inte­le­ge cu el decat prin oste­ne­a­la si foa­me, aces­tea insa tre­bu­ie con­du­se dupa dreap­ta soco­tea­la, ca sa nu dau­ne­ze sana­ta­tii. Aces­tea il imblanzesc, incat nu se mai tine vra­j­mas lui Dum­ne­zeu. Ruga­ciu­nea si pos­tul scot dra­cii poftei si ai maniei din trup. Foa­mea imblanzes­te fiarele.
Cu tot din­a­din­sul se atra­ge lua­rea amin­te ca toa­ta lup­ta aceas­ta sa nu se duca fara indru­ma­rea unui duhov­nic iscu­sit care stie cum­pani pen­tru fie­ca­re ins apar­te: masu­ra, tre­bu­in­ta si putin­ta fie­ca­ru­ia. Pos­tul adi­ca sa fie masu­rat dupa var­sta, dupa sana­ta­tea rama­sa – desi pos­tul pe multi i‑a facut sana­to­si – si dupa taria si felul ispi­te­lor. Asa cere dreap­ta soco­tea­la. Cei ce s‑au gra­bit fara sfa­tul drep­tei soco­teli, toti au intar­zi­at sau, inda­rap­tand, au pierdut.
De ace­ea au zis Parin­tii, gan­din­du-se la cei gra­bi­ti sa stin­ga pati­mi­le, ca mai multi s‑au pagu­bit din post, decat din prea mul­ta man­ca­re, si prea­ma­reau dreap­ta soco­tea­la, ca vir­tu­tea cea mai mare. Pre­tu­i­rea pati­ma­sa a tru­pu­lui pe multi ii intoar­ce impo­tri­va duhov­ni­cu­lui, desi invra­j­bi­rea nu‑i tine mult, boa­la ii intoar­ce; pe altii, insa, mus­cati la min­te de man­drie, nici nu‑i lasa sa mear­ga vreo­da­ta la duhov­nic, desi le tan­jes­te cuge­tul. La vre­me de umi­lin­ta – care cear­ca pe toti – si aces­tia biru­ie pie­di­ca si intra in lup­ta mantuirii. 

Print Friendly, PDF & Email
Dis­tri­bu­ie:

Lasã un Rãspuns:

Lasă un Răspuns: