Evangelia zilei:
Cautã:

Acatistul Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou din Basarabi

Mări­mea tex­tu­lui:
Mic | Mare

 

 

 

Slavă Ție, Dum­ne­ze­ul nos­tru, sla­vă Ție.

Împă­ra­te ceresc, Mângâieto­rule, Duhul ade­vă­ru­lui, Care pre­tu­tin­de­nea ești și toa­te le îm­plinești, Vis­ti­e­rul bună­tă­ți­lor și dătă­to­ru­le de via­ță, vino și Te sălă­ș­lu­ieș­te întru noi, și ne cură­țeș­te pe noi de toa­tă înti­nă­ciu­nea și mân­tu­ieș­te, Bunu­le, sufle­te­le noas­tre.

Sfin­te Dum­ne­ze­u­le, Sfin­te tare, Sfin­te fără de moar­te, milu­ieș­te-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tată­lui și Fiu­lui și Sfân­tu­lui Duh și acum și puru­rea și în vecii veci­lor. Amin.

Preasfân­tă Tre­i­me, milu­ieș­te-ne pe noi. Doam­ne, cură­țeș­te păca­te­le noas­tre. Stă­pâ­ne, iar­tă fără­de­le­gi­le noas­tre. Sfin­te, cer­ce­tea­ză și vin­decă nepu­tin­țe­le noas­tre, pen­tru nume­le Tău.

Doam­ne milu­ieș­te (de trei ori), Sla­vă…, și acum…

Tatăl nos­tru, Care ești în ceruri, sfin­­țeas­că-Se nume­le Tău, vie împă­ră­ția Ta, fie voia Ta, pre­cum în cer așa și pe pă­mânt. Pâi­nea noas­tră cea de toa­te zile­le, dă-ne‑o nouă astăzi și ne iar­tă nouă gre­șe­li­le noas­tre, pre­cum și noi ier­tăm greși­ți­lor noș­tri. Și nu ne duce pe noi în ispi­tă, ci ne izbă­vește de cel rău. Pen­tru rugă­ciu­ni­le Sfin­ți­lor Părin­ți­lor noș­tri, Doam­ne Iisu­se Hris­to­a­se Fiul lui Dum­ne­zeu milu­ieș­te-ne pe noi. Amin

Con­dac 1:
A

pără­to­ru­le al nos­tru din nevoi, pen­tru lucra­rea de mul­te minuni lau­de de mul­țu­mi­ri adu­cem ție, noi, nevred­ni­cii; și ca cel ce ești minu­nat și prea­mi­los­tiv, izbă­veș­te-ne pe noi din toa­te nevo­i­le ca să cân­tăm ție: bucu­ră-te, făcă­to­ru­le de minuni, Sfin­te Părin­te Dimi­trie!

Icos 1:
Î

nge­rii cei din ceruri s‑au mirat de tine, Părin­te Dimi­trie, înge­rul cel pămân­tesc, văzân­du-te cum în trup fiind ai biru­it pe demo­n­ul cel fără de trup și de minu­ni­le tale spă­i­mân­tân­du-se au stat cân­tân­du-ți une­le ca aces­tea:

Bucu­ră-te, cel ce ești om ceresc;
Bucu­ră-te, cel ce ai fost înger pămân­tesc;
Bucu­ră-te, că nu te-ai amă­git de lăco­mia stră­mo­șeas­că;
Bucu­ră-te, că ai vie­țu­it mai pre­sus de fire și de om;
Bucu­ră-te, că prin sme­re­nie cele îna­l­te ai dobân­dit;
Bucu­ră-te, că pe vră­j­maș, les­ne l‑ai biru­it;
Bucu­ră-te, că, la fel cu Abel, jert­fe prin rugă­ciuni ai înăl­țat;
Bucu­ră-te, cel ce tru­pul tău rob duhu­lui l‑ai făcut;
Bucu­ră-te, cel ce te-ai făcut comoa­ră duhov­ni­ceas­că;
Bucu­ră-te, cel ce te-ai suit la înăl­ți­mea cea cereas­că;
Bucu­ră-te, sădi­to­ru­le de vie duhov­ni­ceas­că;
Bucu­ră-te, cel ce câștigi tutu­ror pocă­in­ță ca să se mân­tu­ias­că;
Bucu­ră-te, făcă­to­ru­le de minuni, Sfin­te Părin­te Dimi­trie!

Con­dac 2:
F

iind înăl­țat Sfân­tul Dimi­trie în văz­du­hu­ri­le cerești, pri­veș­te către cei ce‑l roa­gă pe dân­sul și, cu bună­ta­te părin­teas­că, tin­de milos­ti­va izbă­vi­re din toa­te nevo­i­le, tutu­ror celor ce cân­tă lui Dum­ne­zeu: Ali­lu­ia!

Icos 2:
Î

nțe­le­ge­rea cea neîn­țe­lea­să, cău­tând păgâ­nii s‑o înțe­lea­gă, nu se pot dumi­ri de cin­sti­te­le tale moaș­te, cum adi­că, o mate­rie nu se supu­ne firii și tru­pul nu se dă putre­zi­ciu­nii; iar noi cu cre­din­ță cân­tăm ție aces­tea:

Bucu­ră-te, vas de Duhul Sfânt pri­mi­tor;
Bucu­ră-te, locaș dum­ne­ze­iesc, de minuni izvorâ­tor;
Bucu­ră-te, că la fel cu cei fără de trup ai vie­țu­it;
Bucu­ră-te, că pe duhul tău către cele cerești l‑ai povă­țu­it;
Bucu­ră-te, ca întru tine putre­zi­ciu­nea ai făcut‑o nepu­tre­zi­ciu­ne;
Bucu­ră-te, că întru tine moar­tea ai făcut‑o nepu­tin­cioa­să;
Bucu­ră-te, că la fel cu Avra­am ți-ai lăsat patria și părin­ții;
Bucu­ră-te, că te-ai sălă­ș­lu­it în pămân­tul făgă­du­in­ții;
Bucu­ră-te, ste­jar cu umbră dum­ne­ze­ias­că;
Bucu­ră-te, că te-ai făcut tutu­ror masă duhov­ni­ceas­că;
Bucu­ră-te, că ți-ai jert­fit via­ța ca un alt Isa­ac;
Bucu­ră-te, că ai înăl­țat cuge­tul min­ții tale către Dum­ne­zeu;
Bucu­ră-te, făcă­to­ru­le de minuni, Sfin­te Părin­te Dimi­trie!

Con­dac 3:
P

ute­re cereas­că umbrind sfin­te­le tale moaș­te, sfin­te părin­te, ca din­tr-un soa­re slo­bo­zeș­te raze­le daru­ri­lor tutu­ror celor ce se ating de ele, și pe toți de boli tămă­du­ind cân­tăm lui Dum­ne­zeu: Ali­lu­ia!

Icos 3:
A

vând noi racla cin­sti­te­lor tale moaș­te, cuvi­oa­se părin­te, ca la un izvor de daruri toți cu cre­din­ță aler­găm, pen­tru care izbă­veș­te-ne, sfin­te, de cei ce ne tul­bu­ră pe noi ca neîn­ce­tat să zicem:

Bucu­ră-te, cel ce te-ai ară­tat stă­pâ­ni­tor pati­mi­lor;
Bucu­ră-te, cel ce ai biru­it pe demo­n­ul întu­ne­ri­cu­lui;
Bucu­ră-te, că ne-ai izbă­vit pe noi din robie pre­cum Avra­am pe Lot;
Bucu­ră-te, că pe fiii Aga­rei cu totul i‑ai izgo­nit;
Bucu­ră-te, că pe noi ca pe alt Isa­ac ne faci moș­te­ni­tori;
Bucu­ră-te, că pe Isma­il cel necre­din­cios, l‑ai izgo­nit ca pe un împo­tri­vi­tor;
Bucu­ră-te, că la fel ca Lot te-ai suit în mun­ții fap­te­lor bune;
Bucu­ră-te, că te-ai ară­tat mul­to­ra temei de împă­ca­re;
Bucu­ră-te, că nu te-ai lăsat prins în Gomo­ra pati­mi­lor;
Bucu­ră-te, că prin tine ne izbă­vim de văpa­ia ispi­te­lor;
Bucu­ră-te, că nu te-ai uitat la cele de jos;
Bucu­ră-te, că prin buna veghe ai slu­jit lui Hris­tos;
Bucu­ră-te, făcă­to­ru­le de minuni, Sfin­te Părin­te Dimi­trie!

Con­dac 4:
V

ifor de mul­te ispi­te și furt­uni de mul­te nevoi învă­lu­in­du-ne pe noi, sfin­te, cu cre­din­ță aler­găm la tine, ca, prin rugă­ciu­ni­le tale, să le pre­faci pe toa­te în buna liniș­te și ast­fel, prin tine, să cân­tăm lui Dum­ne­zeu: Ali­lu­ia!

Icos 4:
A

uzit-am, sfin­te părin­te, de via­ța ta cea dum­ne­ze­ias­că; văzut-am și minu­ni­le tale și, îndul­cin­du-ne de face­ri­le tale de bine ce ne arăți în toa­tă vre­mea, cre­dem îndrăz­ni­rii tale către Dum­ne­zeu, pen­tru care gră­im ție, une­le ca aces­tea:

Bucu­ră-te, doc­tor iscu­sit al bol­na­vi­lor;
Bucu­ră-te, izbă­vi­rea îndră­ci­ți­lor;
Bucu­ră-te, întă­ri­rea bătrâ­ni­lor;
Bucu­ră-te, învă­ță­to­rul tine­ri­lor;
Bucu­ră-te, îmbră­că­min­tea celor fără de îndrăz­ne­a­lă;
Bucu­ră-te, mân­gâi­e­rea celor întris­tați;
Bucu­ră-te, gra­b­nic ascul­tă­tor al celor ce te roa­gă;
Bucu­ră-te, tot­dea­u­na izbă­vi­tor al celor ce sunt în pri­mej­dii;
Bucu­ră-te, temei întă­ri­tor al cre­din­ței noas­tre;
Bucu­ră-te, nou­le învă­ță­tor al vie­ții celei cura­te;
Bucu­ră-te, că ai slu­jit lui Dum­ne­zeu cu bună­vo­ire;
Bucu­ră-te, că te-ai ase­mă­nat Lui prin buna ta vie­țu­i­re;
Bucu­ră-te, făcă­to­ru­le de minuni, Sfin­te Părin­te Dimi­trie!

Con­dac 5:
C

ale de Dum­ne­zeu umbla­tă, ară­tân­du-ne nouă cu sufe­rin­țe­le vie­ții tale, sfin­te, pe toți ne înveți, ca prin înțe­lep­ciu­ne și cu a Duhu­lui cură­ție slu­jind lui Dum­ne­zeu, să cân­tăm Lui: Ali­lu­ia!

Icos 5:
V

ăzând Sfin­te Dimi­trie, locu­i­to­rii din Basa­ra­bi lumi­nă în apa Lomu­lui au soco­tit că este o comoa­ră; dar, după ce au scos sfin­te­le tale moaș­te, văzând că faci minuni și izvo­răști tămă­du­iri tutu­ror, spă­i­mân­tân­du-se toți, gră­iau către tine une­le ca aces­tea:

Bucu­ră-te, comoa­ră din Basa­ra­bi;
Bucu­ră-te, cel ce ai sfin­țit apa Lomu­lui;
Bucu­ră-te, că jugul cel ușor al Dom­nu­lui pe umeri l‑ai luat;
Bucu­ră-te, că pe aces­ta ușor tutu­ror l‑ai ară­tat;
Bucu­ră-te, odra­slă fru­moa­să a peș­te­rii celei sfin­te;
Bucu­ră-te, drep­tu­le îndru­mă­tor al celor cu bună min­te;
Bucu­ră-te, izbă­vi­to­rul fetei celei îndră­ci­te;
Bucu­ră-te, vese­lia părin­ți­lor ei cea nepo­ves­ti­tă;
Bucu­ră-te, întă­ri­rea suro­ri­lor celor cu bună cucer­ni­cie;
Bucu­ră-te, că prin tine s‑au învă­țat a cin­sti cele de evla­vie;
Bucu­ră-te, îndrep­tă­to­rul lui Lavren­tie cel fără soco­tea­lă;
Bucu­ră-te, că pe toți îi înveți a fi către tine cu sfi­a­lă;
Bucu­ră-te, făcă­to­ru­le de minuni, Sfin­te Părin­te Dimi­trie!

Con­dac 6:
M

ărtu­ri­si­to­rii de Hris­tos, fiii tăi duhov­ni­cești sunt mar­to­rii minu­nii­or tale, sfin­te părin­te; pen­tru aceas­ta, daruri de mul­țu­mi­re cu netă­cu­te gla­suri lui Dum­ne­zeu înăl­țăm, cântându‑I: Ali­lu­ia!

Icos 6:
S

tră­lu­cind tu în pămân­tul nos­tru, ai gonit întu­ne­ri­cul păgâ­nă­tă­ții, ca stă­pâ­ni­rea lui, nerăb­dând veni­rea ta, a căzut; iar cei ce ne-am izbă­vit de aces­ta, gră­im către tine une­le ca aces­tea:

Bucu­ră-te, sur­pă­to­rul păgâ­nă­tă­ții;
Bucu­ră-te, spri­ji­ni­to­rul creș­ti­nă­tă­ții;
Bucu­ră-te, că la fel cu Moi­se ții toia­gul cru­cii;
Bucu­ră-te, că ne arăți nouă sem­ne­le biru­in­ții;
Bucu­ră-te, că pe Faraon cel nevă­zut l‑ai îne­cat în marea lacri­mi­lor tale;
Bucu­ră-te, că pe cel văzut îl îngropi în stră­lu­ci­rea ispră­vi­lor tale;
Bucu­ră-te, stâlp de foc al cre­din­ței;
Bucu­ră-te, că ne povă­țu­iești în pămân­tul făgă­du­in­ței;
Bucu­ră-te, nor răco­ros și cu bună umbri­re;
Bucu­ră-te, că tră­im în țara noas­tră sub buna ta ocro­ti­re;
Bucu­ră-te, că ne hră­nești în lip­să cu îndes­tu­la­re;
Bucu­ră-te, că în toa­tă vre­mea ne dai aju­tor cu îmbel­șu­ga­re;
Bucu­ră-te, făcă­to­ru­le de minuni, Sfin­te Părin­te Dimi­trie!

Con­dac 7:
V

oind Dum­ne­zeu a ne mân­gâia pen­tru mul­te nevoi și neca­zuri te‑a dat nouă ocro­ti­tor; dar noi te cunoaș­tem pe tine și părin­te și de minuni făcă­tor; pen­tru aceas­ta, mul­țu­mind pen­tru bună­ta­tea cea negră­i­tă, Îi cân­tăm lui: Ali­lu­ia!

Icos 7:
A

rătat‑ă făp­tu­ră nouă, tri­mițân­du-te Făcă­to­rul pe tine la noi cei ce sun­tem făcuți de Dân­sul; că focul răz­bo­i­u­lui și al robiei s‑a stins, pe vră­j­mași cu ruși­ne i‑a întors și boa­la ciu­mii ca un fum a pie­rit; iar noi cei izbă­viți de aces­tea, neîn­ce­tat gră­im ție:

Bucu­ră-te, râv­ni­tor ca un alt Ilie;
Bucu­ră-te, că la fel cu ace­la ai locu­it în pus­tie;
Bucu­ră-te, că ai biru­it pe pro­o­ro­cul înșe­lă­ciu­nii;
Bucu­ră-te, că s‑au ruși­nat împle­ti­to­rii min­ciu­nii;
Bucu­ră-te, că ai poto­lit fla­că­ra răz­bo­i­u­lui cea stri­că­toa­re;
Bucu­ră-te, că înce­tezi toa­tă boa­la cea vătă­mă­toa­re;
Bucu­ră-te, că prin tine câști­găm ploi la vre­me potri­vi­tă;
Bucu­ră-te, că prin tine tot­dea­u­na dobân­dim cele tre­bu­in­cioa­se;
Bucu­ră-te, cel ce ți-ai lucrat comoa­ra fap­te­lor celor bune;
Bucu­ră-te, că prin ea te-ai suit la înăl­ți­me;
Bucu­ră-te, că nu îmbră­că­min­tea ci tru­pul tău ne-ai lăsat nouă;
Bucu­ră-te, că prin el dobân­dim cele tre­bu­i­toa­re nouă;
Bucu­ră-te, făcă­to­ru­le de minuni, Sfin­te Părin­te Dimi­trie!

Con­dac 8:
V

ăzând via­ța stră­i­nă, să ne înstră­i­năm din lume, mutân­du-ne min­tea la cer, că pen­tru aceas­ta sfân­tul lui Dum­ne­zeu Dimi­trie a vie­țu­it cu înstră­i­na­re ca să ne învețe el pe noi a urma vie­ții lui și tră­gân­du-ne min­tea la înăl­ți­me, să cân­tăm lui Dum­ne­zeu: Ali­lu­ia!

Icos 8:
C

u totul fiind întru cele de jos, min­tea ta nici­de­cum nu ai dezlipit‑o de la cele de sus, ca, uitând de tru­pul tău și de lume, ai biru­it pe demon. Și acu­ma, făcân­du-te păr­taș cereș­ti­lor bună­tăți roa­gă pe Dum­ne­zeu pen­tru cei ce gră­im către tine aces­tea:

Bucu­ră-te, min­te cereas­că și îna­in­te-văză­toa­re;
Bucu­ră-te, voin­ță de daruri duhov­ni­cești pri­mi­toa­re;
Bucu­ră-te, Samui­le preasfin­ți­te;
Bucu­ră-te, prea­blân­du­le Davi­de;
Bucu­ră-te, că te-ai facut sabie a Dom­nu­lui cu doua ascuți­șuri;
Bucu­ră-te, că ai tăi­at cu ea pe Goli­at cel cu mul­te împle­ti­turi;
Bucu­ră-te, că prin voin­ța min­ții tale ai slu­jit lui Dum­ne­zeu;
Bucu­ră-te, că sufle­tul tău curat l‑ai dat Zidi­to­ru­lui tău;
Bucu­ră-te, risi­pi­to­ru­le a mul­te feluri de boli;
Bucu­ră-te, pur­tă­to­ru­le de biru­in­ță asu­pra pati­mi­lor;
Bucu­ră-te, că ne arăți calea către împă­ră­ția cea nesfâr­și­tă;
Bucu­ră-te, că prin tine câști­găm bună­tă­ți­le cele nădăj­du­i­te;
Bucu­ră-te, făcă­to­ru­le de minuni, Sfin­te Părin­te Dimi­trie!

Con­dac 9:
T

oată adu­na­rea creș­ti­neas­că venind, să cădem la bine­plă­cu­tul lui Dum­ne­zeu Sfân­tul Dimi­trie: boga­ții la cel sărac cu duhul, săra­cii la îmbo­gă­ți­to­rul, sănă­to­șii la păzi­to­rul, bol­na­vii la doc­to­rul cel fără de pla­tă, drep­ții la îndrep­tă­to­rul și păcă­to­șii la îndru­mă­to­rul și dim­pre­u­nă toți să cân­tăm lui Dum­ne­zeu: Ali­lu­ia!

Icos 9:
R

ito­rii cei meș­teri la cuvânt se ara­tă față de tine a fi ca niș­te muți, că nu pri­cep să spu­nă în ce chip cin­sti­te­le tale moaș­te, rămânând nestri­ca­te, izvo­răsc acum bună mireas­mă și tămă­du­iri de tot felul; iar noi pri­vind o tai­nă ca aceas­ta, gră­im către tine:

Bucu­ră-te, apos­to­lul și pro­po­vă­du­i­to­rul nos­tru;
Bucu­ră-te, das­că­lul și îndru­mă­to­rul nos­tru;
Bucu­ră-te, că prin fap­te ai pro­po­vă­du­it tu pe Hris­tos;
Bucu­ră-te, că te-ai făcut chip pocă­in­ței de obș­te și de folos;
Bucu­ră-te, lumi­nă­to­ru­le stră­lu­cit;
Bucu­ră-te, mân­gâi­e­rea cea gra­b­ni­că a celor în pri­mej­die;
Bucu­ră-te, că tru­pul tău ne-ai lăsat nouă ca un adă­post sfin­țit;
Bucu­ră-te, că, întâm­pinând moaș­te­le tale, săl­tăm cu duhul;
Bucu­ră-te, că, săru­tân­du-le, luăm bine­cu­vân­ta­re;
Bucu­ră-te, că atin­gân­du-le, ne umplem de sfin­țe­nie;
Bucu­ră-te, că, apro­pi­in­du-ne de dân­se­le, de boli ne tămă­duim;
Bucu­ră-te, că, închinân­du-ne lor, din pri­mej­dii ne izbă­vim;
Bucu­ră-te, făcă­to­ru­le de minuni, Sfin­te Părin­te Dimi­trie!

Con­dac 10:
V

rând Făcă­to­rul tutu­ror făp­tu­ri­lor să ne mân­tu­ias­că de înșe­lă­ciu­nea vră­j­ma­șu­lui, te‑a tri­mis ca pe un apos­tol la noi, ca prin tine să învă­țam să ne înde­păr­tăm de toa­te înșe­lă­ciu­ni­le lumii și prin via­ță cura­tă, apro­pi­in­du-ne de Dum­ne­zeu, să‑I cân­tăm: Ali­lu­ia!

Icos 10:
Z

id ești cre­din­cio­și­lor și turn neclin­tit tutu­ror celor ce se rea­ze­mă de tine, căci Făcă­to­rul ceru­lui și al pămân­tu­lui te‑a făcut pe tine încă­pă­tor de daruri duhov­ni­cești; pen­tru aceas­ta, ca la un rea­zem tare, aler­găm noi, și cu bună nădej­de gră­im ție aces­tea:

Bucu­ră-te, omul lui Dum­ne­zeu;
Bucu­ră-te, împli­ni­to­rul porun­ci­lor Lui;
Bucu­ră-te, întă­ri­rea cre­din­ței celei drep­te;
Bucu­ră-te, icoa­nă însu­fle­ți­tă a vie­ții celei cura­te;
Bucu­ră-te, stâlp de spri­ji­ni­re în pri­mej­dii;
Bucu­ră-te, rea­zem neclin­tit al nădej­dii;
Bucu­ră-te, că ai dat înșe­lă­ciu­nea la ive­a­lă;
Bucu­ră-te, că ne-ai scă­pat de pri­mej­dii cu mul­tă îndrăz­ne­a­lă;
Bucu­ră-te, că în ceruri locu­ind vezi pe Dum­ne­zeu;
Bucu­ră-te, că aco­lo vie­țu­ind te desfă­tezi întru bucu­ria Lui;
Bucu­ră-te, că împă­ră­tești întru cele de sus;
Bucu­ră-te, că de aco­lo pri­vești la noi, spre cei de jos;
Bucu­ră-te, făcă­to­ru­le de minuni, Sfin­te Părin­te Dimi­trie!

Con­dac 11:
C

ântări și mul­țu­mi­ri din tot sufle­tul, adu­cem prin tine lui Dum­ne­zeu, sfin­te părin­te, pe care, pri­min­du-le, roa­gă dim­pre­u­nă cu toa­tă cea­ta cuvi­o­și­lor pe blân­dul Iisus să ne dăru­ias­că ier­ta­re, dez­le­ga­re de păca­te și milă în ziua jude­că­ții, nouă celor ce cân­tăm Lui: Ali­lu­ia!

Icos 11:
F

ăclie pur­tă­toa­re de lumi­nă ești între pre­a­cu­vi­oși și împre­u­nă-locu­i­tor cu toți sfin­ții. Drept aceas­ta se bucu­ră de tine, Sfin­te Dimi­trie, și Tatăl ceresc dim­pre­u­nă cu Fiul și cu Duhul Sfânt, iar noi cu cre­din­ță, pri­vind aces­tea, gră­im către tine:

Bucu­ră-te, podoa­ba cea fru­moa­să a cuvi­o­și­lor;
Bucu­ră-te, nevo­in­ța cea cu osâr­die a pus­t­ni­ci­lor;
Bucu­ră-te, dim­pre­u­nă urmă­to­ru­le cu mare­le Anto­nie;
Bucu­ră-te, împre­u­nă la obi­cei cu Onu­frie;
Bucu­ră-te, cel împre­u­nă cu Pavel Tebe­ul la săvâr­și­rea nevo­in­țe­lor;
Bucu­ră-te, Pave­le, cu nevi­no­vă­ția și cu face­rea minu­ni­lor;
Bucu­ră-te, cu Ammon, cu Ahi­la și cu Aga­to­nie;
Bucu­ră-te, cu Antim, cu Amo­na­ta și cu Amo­nie;
Bucu­ră-te, împre­u­nă cu Gri­go­rie Deca­po­li­tul;
Bucu­ră-te, cu părin­te­le nos­tru Nico­dim cel sfin­țit;
Bucu­ră-te, părin­te al nos­tru cel tot­dea­u­na folo­si­tor;
Bucu­ră-te, izbă­vi­to­rul nos­tru cel gra­b­nic aju­tă­tor;
Bucu­ră-te, făcă­to­ru­le de minuni, Sfin­te Părin­te Dimi­trie!

Con­dac 12:
H

ris­to­a­se împă­ra­te, pri­meș­te pe mij­lo­ci­to­rul nos­tru și impli­ni­to­rul porun­ci­lor Tale, care se roa­gă Ție, ca să dai Bise­ri­cii Tale uni­re, pace adân­că la toa­tă lumea și stin­ge­re dez­bi­nă­ri­lor; să nu ne dai vră­j­ma­și­lor noș­tri, nici cu mâna Ta să ne pierzi pe noi, că Tu ești Dum­ne­ze­ul nos­tru și noi popo­rul Tău sun­tem, de la care auzi: Ali­lu­ia!

Icos 12:
C

ântând dim­pre­u­nă cu înge­rii, cu cuvi­o­șii și cu toți sfin­ții îna­in­tea Sfin­tei Tre­imi, pome­neș­te-ne și pe noi cei ce aler­găm la tine, sfin­te, ca, izbă­vin­du-ne de toa­te ispi­te­le și de Împă­ră­ția cereas­că învred­ni­cin­du-ne, să graim ție une­le ca aces­tea:
Bucu­ră-te, măr­gă­ri­tar ceresc al lui Dum­ne­zeu;
Bucu­ră-te, dia­mant lumi­nos al răb­dă­rii;
Bucu­ră-te, floa­rea cea neveș­te­ji­tă a rai­u­lui;
Bucu­ră-te, tămâia cea cu bun miros a daru­lui;
Bucu­ră-te, smir­nă duhov­ni­ceas­că cu lină îmbăl­săma­re;
Bucu­ră-te, mir ceresc, care ne umpli pe noi de bună mireas­mă;
Bucu­ră-te, vas plin de bună­ta­te nemu­ri­toa­re;
Bucu­ră-te, baie de toa­tă nevo­ia cură­ți­toa­re;
Bucu­ră-te, ocâr­mu­i­to­rul celor ce înoa­tă în marea vie­ții aces­te­ia;
Bucu­ră-te, îndru­mă­to­rul celor ce stă­pâ­nesc cu bună drep­ta­te;
Bucu­ră-te, tămă­du­i­rea cea dori­tă a tru­pu­ri­lor noas­tre;
Bucu­ră-te, izbă­vi­rea cea scum­pă a sufle­te­lor noas­tre;
Bucu­ră-te, făcă­to­ru­le de minuni, Sfin­te Părin­te Dimi­trie!

Con­dac 13:
O

, pre­a­cu­vi­oa­se părin­te, pur­tă­to­ru­le de Dum­ne­zeu Sfin­te Dimi­trie, pri­mind acest dar de rugă­ciu­ne de la noi acum, izbă­veș­te din toa­tă nevo­ia și sca­pă din chi­nul ce va să fie, pe toți cei ce cân­tă lui Dum­ne­zeu: Ali­lu­ia! (acest Con­dac se reci­tă de 3 ori)

După ace­ea se fac Ico­sul Întâi și Con­da­cul Întâi, iar apoi otpus­tul.

Print Friendly, PDF & Email
Dis­tri­bu­ie:

Lasã un Rãspuns:

Lasă un Răspuns: