ORTODOXISM.COM

 


Acatistul Sfântului mare mucenic Haralambie

 
Sf mare mucenic Haralambie

ACATISTUL SFANTULUI MARE MUCENIC HARALAMBIE


( 10 febru­a­rie )

Slavă Ție, Dum­ne­zeul nos­tru, slavă Ție.

Împă­rate ceresc, Mângâieto­rule, Duhul ade­vă­ru­lui, Care pre­tu­tin­de­nea ești și toate le îm­plinești, Vis­ti­e­rul bună­tă­ți­lor și dătă­to­rule de viață, vino și Te sălă­ș­lu­iește întru noi, și ne cură­țește pe noi de toată înti­nă­ciu­nea și mân­tu­iește, Bunule, sufle­tele noastre.

Sfinte Dum­ne­ze­ule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tată­lui și Fiu­lui și Sfân­tu­lui Duh și acum și puru­rea și în vecii veci­lor. Amin.

Preasfântă Tre­ime, miluiește-ne pe noi. Doam­ne, cură­țește păca­tele noas­tre. Stă­pâne, iartă fără­de­le­gile noas­tre. Sfinte, cer­ce­tează și vin­decă nepu­tin­țele noas­tre, pen­tru numele Tău.

Doamne milu­iește (de trei ori), Slavă..., și acum...

Tatăl nos­tru, Care ești în ceruri, sfin­țească-Se numele Tău, vie împă­ră­ția Ta, fie voia Ta, pre­cum în cer așa și pe pă­mânt. Pâi­nea noas­tră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă gre­șe­lile noas­tre, pre­cum și noi ier­tăm greși­ți­lor noș­tri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbă­vește de cel rău. Pen­tru rugă­ciu­nile Sfin­ți­lor Părin­ți­lor noș­tri, Doamne Iisuse Hris­to­ase Fiul lui Dum­ne­zeu miluiește-ne pe noi. Amin

Con­dac 1:
A

lesule din ceata arhi­e­re­i­lor, mare muce­nice Hara­lam­bie, dorind a-ți aduce cân­tări de laudă simțindu-mă nevred­nic și cu împu­ți­na­rea gra­i­u­lui ome­nesc, tu care porți nume întoc­mai cu darul dat de la Prea­pu­ter­ni­cul Dum­ne­zeu, a fi lumi­nă­tor de bucu­rie, luminează-mi cuge­tul și dă putere gra­i­u­lui meu ca întru bucu­rie să-ți cânt ție: Bucură-te, Sfinte Hara­lam­bie, mare muce­nice al lui Hristos!

Icos 1:
A

cin­sti cărun­te­țele tale cele adânci și Sfinte, bine este, deo­a­rece întru vechi­mea vâr­stei și a sfin­țe­niei tale te-ai ară­tat viteaz răb­dă­tor tutu­ror chi­nu­ri­lor ce ai sufe­rit de la păgâni. Tu ai înmul­țit ceata muce­ni­ci­lor, tu ai adă­u­gat numă­rul apos­to­li­lor și al pro­po­vă­du­i­to­ri­lor lui Iisus Hris­tos; ție dar se cuvine, după vred­ni­cie, să-ți cânte toți orto­do­c­șii creș­tini unele ca acestea:

Bucură-te, vred­ni­cule și bunule între arhi­e­rei Hara­lam­bie;
Bucură-te, cel ce ai sfin­țit și ai cin­stit bătrâ­ne­țile;
Bucură-te, podoaba arhi­e­re­i­lor și lumi­nă­to­rul cetă­ții Mag­ne­siei;
Bucură-te, învă­ță­to­rul cuvân­tu­lui lui Dum­ne­zeu spre calea mân­tu­i­rii;
Bucură-te, povă­țu­i­to­rul cel bun care ai ară­tat păgâ­ni­lor calea mân­tu­i­rii;
Bucură-te, stră­lu­ci­to­rul cel drept care ai îndem­nat la cre­dință duhu­rile tira­ni­lor;
Bucură-te, muce­nice, cel ce ai adus la cre­dința ade­vă­rată pe cei necre­din­cioși;
Bucură-te, cel ce ai adus la pocă­ință sufle­tească pe cei păcă­toși;
Bucură-te, urmă­tor al apos­to­li­lor și al pro­o­ro­ci­lor celor lumi­nați de Duhul Sfânt;
Bucură-te, pur­tă­to­rule de chi­nuri Hara­lam­bie, care ai dat sfa­turi bune prin cuvânt;
Bucură-te, că tu ai înde­păr­tat rătă­ci­rile păgâ­ni­lor;
Bucură-te, că tu ai lumi­nat nedu­me­ri­rea cre­din­cio­și­lor;
Bucură-te, Sfinte Hara­lam­bie, mare muce­nice al lui Hristos!

Con­dac 2:
V

ăzând, Sfinte Muce­nice Hara­lam­bie, că prin chi­nu­rile tale ai dobân­dit viața cea cerească și veș­nică de la viața cea vre­mel­nică; văzând că tu ai pri­mit cu bucu­rie de la Stă­pâ­nul lumii dreapta cre­dință să o împarți la cei ascul­tă­tori cuvin­te­lor lui Hris­tos, s-au îndem­nat bine­cre­din­cio­șii a-ți aduce ție laudă de mul­țu­mire și a cânta lui Dum­ne­zeu într-un glas: Aliluia!

Icos 2:
G

lăsu­ind popoa­rele că tu ești lumi­nat, prin pute­rea dum­ne­ze­iască, cu lumina cunoș­tin­ței ade­vă­ru­lui, au cunos­cut tot­o­dată că și fap­tele tale cele sufle­tești sunt spre mân­tu­i­rea nea­mu­lui ome­nesc; pen­tru că ai stat ca un ade­vă­rat ostaș măr­tu­ri­si­tor al lui Hris­tos și pro­po­vă­du­i­tor al învă­ță­tu­rii Sale. De aceea ca pe o pia­tră neclin­tită a cre­din­ței arătându-te bine­cre­din­cio­și­lor, au venit a-ți cânta ție aceste cântări:

Bucură-te, răb­dă­to­rule de chi­nuri ce ai sufe­rit de la păgâni;
Bucură-te, mân­gâi­e­to­rule, că prin răb­da­rea ta ai făcut între ei minuni;
Bucură-te, cel ce te-ai chi­nuit pen­tru dra­gos­tea lui Hris­tos;
Bucură-te, cel ce te-ai jert­fit în lume ca un ade­vă­rat cre­din­cios;
Bucură-te, moș­te­ni­to­rul vie­ții celei veș­nice;
Bucură-te, pro­po­vă­du­i­to­rul cre­din­ței, bunule muce­nice;
Bucură-te, că prin pedeapsa tru­pu­lui ai dobân­dit feri­ci­rea Rai­u­lui;
Bucură-te, că prin sme­re­nia sufle­tu­lui ai biruit osânda iadu­lui;
Bucură-te, cel ce ai sufe­rit pe tru­pul tău piroa­nele păgâ­ni­lor;
Bucură-te, cel ce prin răb­da­rea ta ai dobân­dit pocă­ința oame­ni­lor;
Bucură-te, cel ce te-ai ară­tat biru­i­tor vră­j­ma­și­lor;
Bucură-te, cel ce prin minu­nile tale ai adus vese­lie cre­din­cio­și­lor;
Bucură-te, Sfinte Hara­lam­bie, mare muce­nice al lui Hristos!

Con­dac 3:
D

e înțe­le­ge­rea dum­mezei­rii sufle­tul tău fiind lumi­nat, ca un ade­vă­rat viteaz al Mân­tu­i­to­ru­lui Hris­tos ai stat, pen­tru că ai răs­puns închi­nă­to­ru­lui de idoli Luchian ighe­mo­nul, că tu asculți numai de drep­tele și mân­tu­i­toa­rele porunci ale Împă­ra­tu­lui Hris­tos, iar nu de ido­lii cei fără de suflet care duc popo­rul la pier­zare; pen­tru aceea bine­cre­din­cio­șii au venit cu îndo­ită umi­lință cân­tând împre­ună cu tine lui Dum­ne­zeu: Aliluia!

Icos 3:
I

eșind glas de bucu­rie din gura creș­ti­ni­lor, când au văzut că nu ți s-a întâm­plat nici o durere tru­pească prin des­pu­ie­rea tru­pu­lui tău, ce ai sufe­rit de la acel tiran, au ade­ve­rit tot­o­dată că scă­pa­rea și izbă­vi­rea ta este venită prin pute­rea Mân­tu­i­to­ru­lui lumii, pen­tru că în numele Său ai sufe­rit acele pedepse fără vreo vătă­mare. Pen­tru aceea bine­cre­din­cio­șii cu umi­lință aduc ție aceste cântări:

Bucură-te, cel ce prin pute­rea dum­ne­ze­iască ai depăr­tat dure­rea tru­pească;
Bucură-te, cel ce ai biruit pe tira­nii care au îndrăz­nit să te chi­nu­iască;
Bucură-te, că tu ai pri­mit în loc de odihnă chi­nu­rile celor ce te chi­nu­iau;
Bucură-te, logod­ni­cul tutu­ror muce­ni­ci­lor;
Bucură-te, vor­bi­torule cu înge­rii și pri­e­ten al apos­to­li­lor;
Bucură-te, cel ce ai înăl­țat cru­cea cre­din­cio­și­lor;
Bucură-te, cel ce ai lumi­nat cuge­tul păcă­to­și­lor;
Bucură-te, stâl­pul cel tare pe care s-a spri­ji­nit cre­dința;
Bucură-te, pomul cel plin de rod prin care s-a dobân­dit cre­dința;
Bucură-te, izbă­vi­to­rule de ciumă și de foa­mete;
Bucură-te, tămă­du­i­to­rule de răni și boli;
Bucură-te, Sfinte Hara­lam­bie, mare muce­nice al lui Hristos!

Con­dac 4:
Z

icând osta­șii și toți slu­ji­to­rii ighe­mo­n­u­lui către mai-marii popo­ru­lui că tu ai dorit mai mult necin­stea osâr­diei în loc de cin­ste, iar câr­li­gele cu care ei te chi­nu­iau s-au tocit cu totul și numai au zgâriat tru­pul tău fără a-l fi vătă­mat cu nimica, toți s-au mirat între ei de răb­da­rea chi­nu­i­rii tale; iar bine­cre­din­cio­șii, slă­vind pe Dum­ne­zeu pen­tru face­rile Sale de bine, s-au silit a-I cânta Lui: Aliluia!

Icos 4:
A

ratându-se mai tiran unul din­tre căpe­te­ni­ile păgâ­ni­lor între osta­șii cei ce te chi­nu­iau, drep­tule muce­nice, și văzând că nici­de­cum n-ai căpă­tat vreo vătă­mare tru­pească din osânda la care erai supus, a îndrăz­nit acel tiran cu batjo­cură a smulge câr­li­gele din mâna chi­nu­i­to­ri­lor și pornindu-se iute cu mânie a sfâșia mai cu putere tru­pul tău, îndată a venit urgia dum­ne­ze­iască asu­pra lui, căci i s-au tăiat mâi­nile de la coate, stând spân­zu­rate de tru­pul tău, și căzând jos, la pământ, cerea zadar­nic aju­tor ighe­mo­n­u­lui. Iar tot popo­rul grăia către tine unele ca acestea:

Bucură-te, minu­nea cea ade­vă­rată a cre­din­cio­și­lor;
Bucură-te, cel ce ai dat închi­nare păcă­to­și­lor;
Bucură-te, îngro­zi­to­rul seme­ției osân­di­to­ru­lui;
Bucură-te, cel ce ai poto­lit gân­dul rău al vră­j­ma­șu­lui;
Bucură-te, că ai biruit pe cel nele­giuit;
Bucură-te, că ai sme­rit pe cel neso­co­tit;
Bucură-te, bucu­ria minu­ni­lor tale;
Bucură-te, vese­lia chi­nu­ri­lor tale;
Bucură-te, pro­po­vă­du­i­to­rul ade­vă­ru­lui;
Bucură-te, lumi­nă­to­rul cuge­tu­lui;
Bucură-te, părin­tele celor sme­riți;
Bucură-te, mij­lo­ci­to­rul celor pocă­iți;
Bucură-te, Sfinte Hara­lam­bie, mare muce­nice al lui Hristos!

Con­dac 5:
C

ând a văzut popo­rul că ighe­mo­n­u­lui Luchian i s-a întors gura la ceafă, pen­tru că a îndrăz­nit a scuipa fața ta cea Sfântă, toată ceta­tea Mag­ne­siei s-a spă­i­mân­tat de o minune ca aceasta și într-un glas se ruga ție să o mân­tu­iești; iar bine­cre­din­cio­șii cân­tau lui Dum­mezeu: Aliluia!

Icos 5:
L

ăudându-se numele tău, Hara­lam­bie, în toată ceta­tea Mag­ne­siei și în Asia, pen­tru ca mai apoi, după rugă­ciu­nile tale către Dum­ne­zeu, ai dat tămă­du­ire ighe­mo­n­u­lui Luchian și tira­nu­lui Luciu, care ți-au cerut ier­tare de gre­șa­lele lor, și s-au pocăit, îndată au aler­gat mulți din popor la cre­dința cea ade­vă­rată și botezându-se în numele Sfin­tei Tre­imi, au grăit într-un glas: “Mare este Dum­ne­zeul mile­lor și al îndu­ră­ri­lor”; pen­tru aceasta adu­cem ție aceste cântări:

Bucură-te, cel ce ai adus la cre­dință pe împo­tri­vi­tori;
Bucură-te, cel ce ai fost lor tămă­du­i­tor;
Bucură-te, minu­na­tule între Sfinți care ai făcut pe păgâni a se boteza;
Bucură-te, duhov­ni­ces­cule părinte, care ai adus pe oameni prin botez a se lumina;
Bucură-te, cel ce te-ai învred­ni­cit pe bol­navi a tămă­dui;
Bucură-te, cel ce te-ai silit pe păcă­toși a milui;
Bucură-te, cel ce ai dat șchi­o­pi­lor și olo­gi­lor însă­nă­to­șire;
Bucură-te, cel ce ai vin­de­cat de orbire;
Bucură-te, că tu pe cei înti­nați de păcate i-ai cură­țit;
Bucură-te, că tu pe dia­voli i-ai izgo­nit;
Bucură-te, că, prin rugă­ciu­nile tale, mor­ții au îîn­viat;
Bucură-te, că, prin sufe­rin­țele tale, darul sfin­țe­niei ai câști­gat;
Bucură-te, Sfinte Hara­lam­bie, mare muce­nice al lui Hristos!

Con­dac 6:
M

ărtu­ri­sind însuși ighe­mo­nul des­pre minu­nile tale către Sever împă­ra­tul, acesta s-a mâniat foarte asu­pra ido­li­lor lui, pen­tru că n-au putut sta împo­triva ace­lor minuni; iar tu, ca un biru­i­tor asu­pra lor, prin sta­tor­nica ta cre­dință, ai câști­gat nemăr­gi­nite daruri cerești. Pen­tru aceea, o lău­da­tule Sfinte, pri­mește mul­țu­mi­rea bine­cre­din­cio­și­lor care cu bucu­rie cântă lui Dum­ne­zeu: Aliluia!

Icos 6:
N

ouă și înfri­co­șătoare minune ai săvâr­șit, Sfinte, când ai fost din nou chi­nuit de tirani după porunca lui Sever, pen­tru ca, pri­mind cu vese­lie piroa­nele bătute peste tot tru­pul tău și fiind tras de barbă și așe­zat pe un cal ca să te ducă de la Mag­ne­sia la Anti­ohia, la cinci­spre­zece sta­dii în cale, prin gura calu­lui glas mare s-a auzit, bles­temând pe slu­gile dia­vo­lu­lui ca să te dez­lege de legă­tu­rile cu care erai cuprins; pen­tru aceea tot popo­rul cântă ție:

Bucură-te, stră­lu­cite arhi­e­re­ule, pen­tru noua răb­dare de chi­nuri ce ai avut;
Bucură-te, muce­ni­cule Sfinte, pen­tru noua minune ce ai săvâr­șit;
Bucură-te, părinte, că prin gura calu­lui pen­tru tine s-a vor­bit;
Bucură-te, Sfinte că, șezând pe cal, l-ai îmblân­zit;
Bucură-te, că tu pe toți tri­mi­șii lui Sever i-ai umi­lit;
Bucură-te, că tu pe slu­ji­to­rii dia­vo­lu­lui i-ai îngro­zit;
Bucură-te, cel ce ai stins văpaia tira­ni­lor;
Bucură-te, cel ce ai îngro­zit furia uci­ga­și­lor;
Bucură-te, că toate chi­nu­rile tale ce ai pri­mit s-au poto­lit;
Bucură-te, cel ce ca un tran­da­fir cu multă mireasmă ai înflo­rit;
Bucură-te, părinte, cel ce ca om multă osândă ai păti­mit;
Bucură-te, Sfinte, cel ce ca un viteaz toate aceste chi­nuri le-ai biruit;
Bucură-te, Sfinte Hara­lam­bie, mare muce­nice al lui Hristos!

Con­dac 7:
O

sta­șii lui Sever, văzând minu­nile tale cele puter­nice, n-au îndrăz­nit să te mai chi­nu­iască și pe cale cu liniște te-au dus la Anti­ohia ca să împli­nească porunca. Acolo Sever, cu dia­vo­lească por­nire s-a înfu­riat iar asu­pra ta, dând poruncă ca să-ți înfigă o fri­gare arsă în piept. Dar multa lor oste­ne­ală cu nimic nu te-a vătă­mat, pen­tru că focul s-a stins și oame­nii cei împă­ra­tești au oste­nit. De aceea, o prea­pu­ter­nice Sfinte, împre­ună cu tine cân­tăm lui Dum­ne­zeu cu umi­lință: Aliluia!

Icos 7:
Î

n furia lui, pier­zând Sever răb­da­rea, dacă a văzut el însuși această minune, a cer­cat cu vicle­nie a te îmblânzi și a te cer­ceta cu ce putere faci aceste minuni. Iar el, luând de la tine răs­puns, că în cre­dința lui Hris­tos Dum­ne­zeu nădăj­du­iești, te-a ispi­tit a cere să înviezi mor­ții și să isba­vești pe cei stă­pâ­niți de dia­voli. Atunci tu, drep­tule părinte, pri­mind dar și putere de la Dum­ne­zeu, ai ară­tat în fața aces­tui necre­din­cios încă o minune, că și pe mor­tul ce ți l-a adus l-ai înviat, pe cel stă­pâ­nit de dia­vol l-ai izbă­vit și însuși satana s-a înspă­i­mân­tat și a ieșit din om, stri­gând către tine, cu rugă­minte, ca să nu-l chi­nu­iești fără de vreme. Pen­tru aceasta tot popo­rul cu umi­lință cântă ție unele ca acestea:

Bucură-te, mare muce­nice Hara­lam­bie, făcă­to­rule de minuni;
Bucură-te, mare muce­nice Sfinte, izbă­vi­to­rule de nebuni;
Bucură-te, cel ce pe dia­vol din om cu un sin­gur cuvânt l-ai izgo­nit;
Bucură-te, cel ce pe satana pe loc tu l-ai zdro­bit;
Bucură-te, că însuși el a dat glas de rugă­minte, mărturisindu-te pe tine om dum­ne­ze­iesc;
Bucură-te, că tu cu aceste minuni ai ruși­nat pe Sever și pe Crips epar­hul de nea­mul ido­lesc;
Bucură-te, că însuși împă­ra­tul Sever, văzând acea minune a zis: “Mare este Dum­ne­zeul creș­ti­ni­lor”;
Bucură-te, că tu ai făcut atunci pe mulți din popor a crede în Hris­tos Dum­ne­zeul mile­lor și al pute­ri­lor;
Bucură-te, izbă­vi­to­rule de tot soiul de neca­zuri și boli;
Bucură-te, că tu toate vicle­su­gu­rile și por­ni­rile dia­vo­lu­lui omori;
Bucură-te, că înșiși înge­rii cerești te numesc ale­sul lui Dum­ne­zeu;
Bucură-te, că toți creș­ti­nii pămân­tești cin­stesc numele tău;
Bucură-te, Sfinte Hara­lam­bie, mare muce­nice al lui Hristos!

Con­dac 8:
A

răsă­rit lumina cea ade­vă­rată a cunoș­tin­ței celei sufle­tești din rodul oste­ne­li­lor tale, Hara­lam­bie, care ai fost osân­dit cu multe feluri de chi­nuri și toate le-ai biruit prin cre­dința ta cea puter­nică către Dum­ne­zeu. Acea lumină îndată s-a răs­pân­dit peste închi­nă­to­rii la idoli și mulți din aceștia cre­zând în numele Sfin­tei Tre­imi, s-au bote­zat în numele Tată­lui și al Fiu­lui și al Sfân­tu­lui Duh. Pen­tru aceea, lău­dând noi vred­ni­cia ta cea sufle­tească, împre­ună cu tine cân­tăm lui Dum­ne­zeu: Aliluia!

Icos 8:
Î

mpă­ra­tul Sever, soco­tind mai apoi că tu faci cu far­mece acele minuni, ți-a porun­cit să jert­fești ido­li­lor lui pen­tru ca să te scape de gro­za­vele sale chi­nuri; însă tu, ca un om dum­ne­ze­iesc, cunos­când rătă­ci­rea sa, ai răs­puns că pe cât tru­pul tău se zdro­bește cu bătă­ile, pe atât se bucură întru tine duhul tău. Atunci Sever, mâniindu-se din nou, a porun­cit să te omoare, bătându-te cu pie­tre și arzând cu făclii aprinse barba și obra­zul tău; iar tu, cu vite­jia cea sufle­tească, ai întors focul asu­pra slu­ji­to­ri­lor împă­ra­tu­lui și i-ai pâr­lit pe ei. Pen­tru aceasta noi creș­ti­nii cu bucu­rie cân­tăm ție aceste cântări:

Bucură-te, dum­ne­ze­ies­cule Sfinte, care ai biruit a lui Sever rătă­cire;
Bucură-te, bunule părinte, care ai răs­puns lui cu milos­ti­vire;
Bucură-te, cel ce ai pri­mit pedepse grele în loc de odihnă tru­pească;
Bucură-te, cel ce ai soco­tit bătă­ile drept bucu­rie sufle­tească;
Bucură-te, vitea­zule ostaș, care ai îndrep­tat focul asu­pra duș­ma­ni­lor tăi;
Bucură-te, vred­ni­cule sutaș, care ai scă­pat tru­pul tău de tira­nii cei răi;
Bucură-te, cel ce te-ai ară­tat ca un stâlp neclin­tit bise­ri­cii lui Hris­tos;
Bucură-te, cel ce te-ai ară­tat ca un sfeș­nic puru­rea lumi­nos;
Bucură-te, înțe­lepte muce­nice care ai risi­pit intu­ne­ca­rea ido­li­lor;
Bucură-te, stră­lu­cite Hara­lam­bie care ai poto­lit dure­rea păcă­to­și­lor;
Bucură-te, comoara cea nepre­țu­ită a cereș­ti­lor cununi;
Bucură-te, Sfinte Hara­lam­bie, mare muce­nice al lui Hristos!

Con­dac 9:
T

recând, bunule părinte, fără vreo vătă­mare tru­pească acele chi­nuri ce ți-au dat păgâ­nii, ai dobân­dit prin aceasta lauda tutu­ror apos­to­li­lor și bucu­ria muce­ni­ci­lor, căci te-ai învred­ni­cit a fi cu ei par­taș dum­ne­ze­ieș­tii cununi prin care s-a întă­rit nea­mul creș­ti­nesc. Pen­tru aceea, o lău­da­tule Sfinte, pri­mește de la noi laudă de mul­țu­mire, ca împre­ună cu tine să cân­tăm lui Dum­ne­zeu: Aliluia!

Icos 9:
U

ciga­șul și nele­giu­i­tul Sever, înțe­le­gând mai la urmă că pute­rea și minu­nile tale sunt venite de la Hris­tos, Mân­tu­i­to­rul lumii, a îndrăz­nit dim­pre­ună cu slu­ji­to­rii săi a cârti și a huli chiar împo­triva lui Dum­ne­zeu. Atunci pen­tru o ase­me­nea cute­zare, a venit asu­pra lor ară­tare cerească, pen­tru că pămân­tul s-a cutre­mu­rat și ful­gere și trăz­nete au cuprins pe Sever și pe Crips, epar­hul său, ca să cunoască pute­rea lui Dum­ne­zeu. Pen­tru aceea îndrăz­nim și te rugăm, Sfinte mare muce­nice Hara­lam­bie, fii apă­ră­to­rul nos­tru de toate pri­mej­di­ile și ne întă­rește și pe noi în cre­dința Sfin­tei Tre­imi ca să nu cădem în pri­mej­dia păgâ­ni­lor. Așa, Sfinte mare muce­nice, mij­lo­cește către Dum­ne­zeu ca să ne milu­iască după mare mila Sa, pen­tru ca să putem cânta unele ca acestea:

Bucură-te, cel ce ai dobân­dit pute­rea minu­ni­lor tale de la Mân­tu­i­to­rul;
Bucură-te, cel ce ai avut mări­rea fap­te­lor tale de la Zidi­to­rul;
Bucură-te, cel ce întru Hris­tos te-ai jert­fit, și întru El te-ai Sfin­țit;
Bucură-te, cel ce întru Dom­nul te-ai întă­rit și prin El ai biruit;
Bucură-te, că pe tira­nii tăi i-ai osân­dit, ca să te cunoască de om dum­ne­ze­iesc;
Bucură-te, că pe duș­ma­nii tăi i-ai umi­lit, ca să te cin­stească de părinte sufle­tesc;
Bucură-te, că prin tine s-a înnoit izvo­rul bună­tă­ți­lor și al îndu­ră­ri­lor;
Bucură-te, că prin tine s-a ves­tit pomul mile­lor și al drep­tă­ți­lor;
Bucură-te, că însuși Sever, împă­ra­tul, și Crips, epar­hul, te-au rugat să-i scapi de pedeapsa lui Dum­ne­zeu tri­misă lor;
Bucură-te, că împă­ra­tul și epar­hul au lău­dat cre­dința creș­ti­ni­lor;
Bucură-te, cel ce ai pri­mit dum­ne­ze­iești daruri pen­tru creș­tini;
Bucură-te, cel ce ai pri­mit bună­tăți pen­tru pămân­teni;
Bucură-te, Sfinte Hara­lam­bie, mare muce­nice al lui Hristos!

Con­dac 10:
F

ier­binți au fost rugă­ciu­nile tale către Dum­ne­zeu, drep­tule muce­nice, pen­tru că, mij­lo­cind pen­tru ier­ta­rea și tămă­du­i­rea duș­ma­ni­lor tăi, Sever împă­ra­tul și Crips isprav­ni­cul, i-ai scă­pat pe ei din osânda în care erau căzuți și slobozindu-i în pace, le-ai dat sfă­tu­ire bună ca să nu mai gre­șească. Drept aceea, cunos­când și noi păcă­to­șii face­rile tale de bine, bunule Sfinte, venim către tine cu umi­lință a te ruga să ne izbă­vești și pe noi din toate nevo­ile și neca­zu­rile pen­tru ca împre­ună cu tine să cân­tăm lui Dum­ne­zeu: Aliluia!

Icos 10:
D

arul dum­ne­ze­iesc a fost asu­pra ta, lău­da­tule părinte, pen­tru că, învrednicindu-te a aduce la cre­dința cea ade­vă­rată pe fiica împă­ra­tu­lui Sever, anume Galini, ea insăși a stat măr­tu­ri­si­toare și pro­po­vă­du­i­toare bună­tă­ți­lor cerești și a îndem­nat pe tatal ei să se lepede de tira­nia păgâ­nă­tă­ții, ca să dobân­dească întru Hris­tos milos­ti­vi­rea bună­tă­ții. Pen­tru aceasta, o lău­da­tule Sfinte, pri­mește de la noi cu bucu­rie a-ți aduce aceste cântări:

Bucură-te, cel ce prin rugă­ciu­nile tale ai scă­pat de la pedeapsă pe vră­j­ma­șii tăi;
Bucură-te, cel ce prin mij­lo­ci­rile tale ai slo­bo­zit în pace pe cei ce erau în nevoi;
Bucură-te, cel ce i-ai sfă­tuit pe ei ca să nu mai gre­șească;
Bucură-te, cel ce i-ai îndem­nat pe ei ca să se pocă­i­ască;
Bucură-te, că tu ai adus la ade­vă­rata cre­dință pe fiica împă­ra­tu­lui Sever, anume Galini;
Bucură-te, că tu ai întă­rit a ei cunoș­tință și ai învățat-o în Dom­mul a se povă­țui;
Bucură-te, că ea insăși a îndem­nat pe tatăl ei să se lepede de tira­nia păgâ­nă­tă­ții;
Bucură-te, că tot ea l-a che­mat la Hris­tos, ca să câștige milos­ti­vi­rea bună­tă­ții;
Bucură-te, cel ce ai lumi­nat cuge­tul celor întu­ne­cați;
Bucură-te, cel ce ai dobân­dit pocă­ința celor deș­tep­tați;
Bucură-te, vița care ai odră­slit pen­tru întă­ri­rea nea­mu­lui creș­ti­nesc;
Bucură-te, roada prin care ai pri­mit harul dum­ne­ze­iesc pen­tru tămă­du­i­rea nea­mu­lui ome­nesc;
Bucură-te, Sfinte Hara­lam­bie, mare muce­nice al lui Hristos!

Con­dac 11:
Î

n vis văzând fiica împă­ra­tu­lui Sever că ea ședea într-o gră­dină cu pomi bine miro­si­tori și cu fân­tâni infru­mu­se­țate și tot prin vis văzând că pe tatăl ei și pe Crips isprav­ni­cul i-a gonit de acolo păzi­to­rul gră­di­nii, a aler­gat cu gra­bire la tine, bunule părinte, rugându-te ca să-i tâl­cu­iești acel vis. Iar tu, ca un izvor al cunoș­tin­ței, pre­țu­ind râvna cea ade­vă­rată a bine­cre­din­cioa­sei fiice a împă­ra­tu­lui, îndată i-ai dat povă­țu­i­rea cea sufle­tească, căci ai numit gră­dină Raiul drep­ți­lor, și păzi­to­rul Rai­u­lui ai soco­tit că este însuși Hris­tos; căci El a așe­zat în Rai pe cei cre­din­cioși și a izgo­nit de acolo pe cei necre­din­cioși. Pen­tru aceea, noi cu umi­lință cân­tăm Lui: Aliluia!

Icos 11:
T

recând trei­zeci de zile de la înfri­co­șătoa­rea pedep­sire pri­mită de la Dum­ne­zeu, împă­ra­tul s-a răz­vră­tit iarăși împo­triva lui Hris­tos, Dum­ne­zeul pe care însuși Îl măr­tu­ri­sise. Și chemându-te după aceea ca să jert­fești ido­liior lui spre a scăpa de pedeapsa sa, ai stat și aici vite­jește împo­tri­vi­tor păgâ­nă­tă­ții sale, căci i-ai răs­puns că mari și nepri­ce­pute sunt cuvin­tele sale. Atunci el, mâniindu-se din nou, ți-a pus spre batjo­cură frâu și zăbale în gură și te-a tras prin toată ceta­tea ca și cum ai fi fost o ființă fără grai. Iar tu, muce­ni­cule Sfinte, făcând rugi către Dum­ne­zeu, ai scă­pat și din aceasta. Pen­tru aceea noi cei bine­cre­din­cioși adu­cem cu mul­țu­mire laudă biru­in­ței tale, și voim a-ți cânta într-un glas unele ca acestea:

Bucură-te, tâl­cu­i­to­rul visu­lui cre­din­cioa­sei întru Hris­tos;
Bucură-te, pro­po­vă­du­i­to­rul Rai­u­lui celui fru­mos;
Bucură-te, vitea­zule împo­tri­vi­tor cuvin­te­lor păgâ­nești;
Bucură-te, drep­tule mân­gâi­e­tor sfa­tu­ri­lor sufle­tești;
Bucură-te, că tu ai întă­rit în cre­dință pe Galini, fiica împă­ra­tu­lui, de a sfă­râ­mat ido­lii cei tur­nați;
Bucură-te, că prin tine s-a risi­pit necu­vi­ința slu­ji­to­ri­lor ido­lești celor înră­dă­ci­nați;
Bucură-te, că însăși Galini a înfrun­tat pe tatăl ei de la închi­na­rea păgâ­nă­tă­ții;
Bucură-te, că însăși ea a îmbră­ți­șat și a apă­rat nea­mul creș­ti­nesc;
Bucură-te, că ai lăsat spre pome­nire fapte duhov­ni­cești;
Bucură-te, că ai dobân­dit spre răs­plătire dra­goste înge­rească;
Bucură-te, Sfinte părinte, de roada bună­tă­ți­lor tale;
Bucură-te, cuvi­o­sule muce­nice, de fap­tele minu­ni­lor tale;
Bucură-te, Sfinte Hara­lam­bie, mare muce­nice al lui Hristos!

Con­dac 12:
Ș

ezând tu, stră­lu­ci­tule Sfinte, reze­mat de stâl­pul cel uscat al casei vădu­vei unde te-a tri­mis Sever, ca să fii pus spre batjo­cură, ai ară­tat acolo încă o minune, căci stâl­pul acela, înver­zind, a înfrun­zit și a făcut atâ­tea ramuri încat a aco­pe­rit casa. Atunci văduva, cunos­când pute­rea cea dum­ne­ze­iască, a căzut la picioa­rele tale închinându-se și zicându-ți să mergi de la casa ei căci este nevred­nică să fii aproape de ea. Iar tu, minu­na­tule părinte, răs­pun­zând cu blân­dețe să nu se teamă, ci să cre­adă în Dom­nul că este foarte milos­tiv și lău­dat, ai îndoit după aceea minu­nile tale, căci a doua zi acel pom a înflo­rit și a rodit, iar veci­nii vădu­vei, văzând ase­me­nea minune, s-au mirat foarte. Și văduva, întărindu-se în cre­dință, după râvna sa, și cunos­când că acele minuni le-ai făcut cu darul și pute­rea Mân­tu­i­to­ru­lui Hris­tos, îndată s-a bote­zat în numele Sfin­tei Tre­imi, izbăvindu-se de toate rău­tă­țile sale. Pen­tru aceea toți drept­slă­vi­to­rii creș­tini vin cu bucu­rie să cânte lui Dum­ne­zeu: Aliluia!

Icos 12:
P

sal­mul lui David cu bucu­rie l-ai cân­tat, Sfinte, când erai dus la locul osân­dei, spre pier­zare, ca să ți se taie capul, după porunca lui Sever, ca să nu mai abați pe păgâni din rătă­ci­rea de care erau cuprinsi și așa ai zis în cale: “Mila și jude­cata Ta voi cânta Ție, Doamne; cânta-voi și voi merge cu pri­ce­pere, în cale fără pri­hană, când vei veni către mine”. Iar către sfâr­șit, ridi­când ochii și mâi­nile tale către ceruri, ai mul­țu­mit cu sme­re­nie Dum­ne­ze­u­lui mile­lor și al îndu­ră­ri­lor pen­tru mân­tu­i­rea ta, zicând: “Pomenește-mă Doamne întru împă­ră­ția Ta”. Atunci ceru­rile deschizându-se, S-a ară­tat Dom­nul pute­ri­lor cu mul­țime de îngeri asu­pra ta și te-a che­mat pe tine în loca­șu­rile drep­ți­lor ca pe un pri­e­ten iubit care ai fost chi­nuit în lume pen­tru dra­gos­tea Sa, dându-ți tot­o­dată dar de tămă­du­ire asu­pra celor ce vor cin­sti în lume și vor prăz­nui numele tău, ca să fie scă­pați de toate bolile și nevo­ile lor, iar mai ales de năpraz­nica boală a ciu­mei. Pen­tru aceea, o lău­da­tule Sfinte, pri­mește cu bucu­rie a-ți cânta ție aceste cântări:

Bucură-te, stră­lu­cite arhi­e­re­ule, că ai înver­zit și ai rodit stâl­pul cel uscat al vădu­vei;
Bucură-te, stră­lu­ci­tule muce­nice, că ai poto­lit și ai sme­rit pe păgâ­nul cel înfu­riat al cetă­ții;
Bucură-te, cel ce ai adus la cre­dința cea ade­vă­rată pe văduva care trăia în desfrâu;
Bucură-te, cel ce ai adus la pocă­ința cea dorită pe păgâna care era în nebu­nie;
Bucură-te, că prin minu­nile tale ai deș­tep­tat în ea cuvân­tul ade­vă­ru­lui;
Bucură-te, că prin sfa­tu­rile tale ai câști­gat și asu­pra sa darul bote­zu­lui;
Bucură-te, bunule Sfinte, care ai săvâr­șit în viața ta des­tule minuni;
Bucură-te, drep­tule părinte, care ai mân­tuit mul­țime de păgâni prin chi­nu­rile tale;
Bucură-te, cel ce te-ai învred­ni­cit a vedea ceru­rile des­chise și fru­mu­se­tea cea nemăr­gi­nită a sla­vei dum­ne­ze­iești;
Bucură-te, cel ce ai pri­mit gla­sul Dom­nu­lui pute­ri­lor și bucu­ria cea negră­ită a cete­lor cerești;
Bucură-te, comoara cea nepre­țu­ită cu care s-a încu­nu­nat cin­sti­tul tău cap, când s-a tăiat de păgâni;
Bucură-te, podoaba cea neaș­tep­tată cu care s-a îmbră­cat mări­tul tău trup când s-a des­păr­țit de tirani;
Bucură-te, Sfinte Hara­lam­bie, mare muce­nice al lui Hristos!

Con­dac 13:
O

, întru tot lău­date Sfinte Hara­lam­bie, pri­mește de la noi aceste cân­tări ce cu umi­lință le adu­cem îna­in­tea ta, și ne izbă­vește pe noi din toate nevo­ile și neca­zu­rile ca un bun și de oameni iubi­tor. Căci deși sun­tem nevred­nici milos­ti­vi­rii tale pen­tru păca­tele noas­tre cele multe și grele, pe care le săvâr­șim în tot tim­pul vie­ții noas­tre și în tot cea­sul, însă cunos­când bună­ta­tea ta cea mare pe care o ai ară­tat asu­pra celor ce te cin­stesc pe tine, și asu­pra celor ce se pocă­iesc cu cre­dință întru numele Dom­nu­lui, năzuim cu fier­binți lacrimi a măr­tu­risi îna­in­tea ta că am greșit.

De aceea ne rugăm ție ca să fii mij­lo­ci­to­rul nos­tru către prea­pu­ter­ni­cul Dum­ne­zeu, pen­tru ier­ta­rea păca­te­lor noas­tre, pen­tru mân­tu­i­rea noas­tră de toate bolile și de toate pri­mej­di­ile și pen­tru întă­ri­rea noas­tră în cre­dința cea ade­vă­rată ca să nu mai greșim.

Așa, stră­lu­cite Sfinte, rugămu-te pe tine ca să ne aperi pe noi de toate rău­tă­țile, după făgă­du­ința ta, căci toți te cin­stim și prăz­nuim numele tău, cân­tând lui Dum­ne­zeu: Ali­luia! (acest con­dac se zice de trei ori)



Comentarii:

Adaugã Comentariu:



Copyright © 2015 - † Ortodoxism.com Toate drepturile rezervate.
Credo.ro
Pagina de Contact